Partea a doua a cărţii (p. 300-567) cuprinde un CV al domnului Boris Movilă, semnat de regretatul Ion Dron. Urmează câteva aprecieri, date personalităţii şi activităţii lui Boris Movilă, semnate de regretatul Anatol Codru şi Iurie Colesnic. După care au fost tipărite articolele domnului Boris Movilă. În total sunt 64 articole, din ele 56 au fost publicate pe paginile săptămânalului „Literatura şi Arta”. Întâmplător oare? Sunt convins – nu! Asta pentru că dl Boris Movilă este un bun patriot al neamului din care face parte, este un promotor al valorilor naţionale, un susţinător al talentelor autentice, nu a imposturii.

Strâns legat de arta cinematografică, Boris Movilă a promovat opere şi artişti de valoare, contribuind esenţial la turnarea unor filme artistice, intrate în fondul de aur al cinematografiei mondiale. Destrămarea URSS a dus, inevitabil, şi la pierderi de valori. În Republica Moldova cinematografia a murit înainte de a se naşte. Poate părea ciudat, dar nimeni nu e de vină. O ţară mică, aşa cum este R. Moldova, nu dispune de resurse financiare suficiente, pentru a întreţine o cinematografie competitivă cu cea din Occident sau chiar cu cea din Federaţia Rusă. Pentru o cinematografie performantă e nevoie de bani. De mulţi bani. Iar noi nu-i avem.

Fiind în „cealaltă lume”, în lumea comunistă, promovând filmele moldoveneşti în faţa Centrului (Moscovei), dl Boris Movilă a fost martorul unor destăinuiri ale oficialilor de acolo. Astfel, după demonstrarea unui film artistic, turnat pe baza unor realităţi post-belice din RSSM, ne-acceptat de cenzura de la Chişinău, şefii de la Moscova i-au spus: „Da, v Moldove, mî narubili slişcom mnogo drov” [„Da, în Moldova, noi am lovit prea tare”]. Adică represiunea stalinistă/comunistă în fosta RSSM a fost prea dură, mai aspră decât în alte republici -„surori” ale Federaţiei Ruse. Iar urmările acestei „lovituri” o simţim şi astăzi.

Noi, istoricii, vedem în persoana domnului Boris Movilă un coleg de-al nostru. Şi asta nu doar pentru că dumnealui a absolvit Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii „Ion Creangă” din Chişinău, ci pentru că domnia sa întotdeauna a susţinut adevărul istoric. Domnia sa este un bun ghid în Muzeul Memoria Neamului. În faţa vizitatorilor, în marea lor majoritate – tineri şi tinere din licee, dl Boris Movilă povesteşte convingător prin ce calvar au trecut basarabenii aflaţi sub stăpânire sovietică.

Noi, istoricii, împărtăşim opinia domnului Boris Movilă, expusă în publicistica sa: poate nu toată lumea trebuie să cunoască trecutul poporului din care face parte. În schimb cei care conduc acest popor (parlamentarii, miniştrii, vice-miniştrii, şefii de departamente, ambasadorii etc.) sunt obligaţi să cunoască istoria nefalsificată a neamului din care se trag şi pe care îl reprezintă. În natură nu pot exista două adevăruri, două istorii; există o singură istorie şi un singur adevăr; el trebuie ştiut, promovat şi apărat. În rest – sunt interpretări şi interese.

            Domnule Boris Movilă, felicitări cu ziua de naştere!

            Mulţi ani cu sănătate!

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

            preşedintele INIS „ProMemoria”

            6 octombrie 2013