Stimaţi prieteni,

 Joi, 13 martie 2014, la ora 18, a încetat să bată inima celei care a fost Ana Petrenco. Mama s-a născut la 15 februarie 1924, în satul Feşteliţa, raionul Ştefan Vodă, în familia unor agricultori. A făcut legendarele „patru clase” la „români”, adică şcoala primară, dar care în România interbelică au însemnat cât o Universitate din  Republica Moldova de astăzi.

A trecut prin anii grei ai Războiului de reîntregire a Neamului Românesc (1941-1944), a văzut cu ochii proprii urgiile războiului (despre care, uneori, ne povestea), apoi a depăşit anii foametei, provocate de regimul comunist, instaurat cu forţa armelor în interfluviul Pruto-nistrean. Ea şi sora ei, Eufrosinia, au rămas în viaţă datorită plecării în Lvov (ea spunea „Polişa”, adică Polonia; în memoria ei Lvovul însemna Polonia). Deşi răpit de sovietici, Lvovul a avut posibilitatea să hrănească (contra muncă, bineînţeles) mulţi basarabeni, între care a fost şi mama noastră.

„Nu timpul e sub oameni, ci omul e sub timpuri”, scria cronicarul. Aşa a fost şi cu mama: a făcut şi şcoală sovietică, a lucrat în diverse instituţii, ca până la urmă să îmbrăţişeze meseria de bucătar (asta pentru că tatăl nostru pregătea şi el mâncare foarte gustoasă); a lucrat bucătăreasă, apoi – bucătar-şef la restaurantul din Căuşeni.

A fost un om de omenie, ne-a scos în lume (pe mine şi soră-mea, Liuba Petrenco), a fost un om împătimit de viaţă.

Dar toate pe această lume au un sfârşit…

Dumnezeu s-o ierte.

Înmormântarea va avea loc pe data de 15 martie 2014. Slujba religioasă va avea loc în Biserica din centrul oraşului Căuşeni, cu începere de la ora 11:30.

 Al Dvs., A.P.