Rubrica: Publicistică, 2015

Acum câţiva ani, am avut o vizită de documentare în Canada. Acolo l-am cunoscut pe dl Nicolae Pop, un om cu un destin deosebit. De atunci până în prezent ţinem legătura prin poşta electronică, domnia sa trimițându-mi ceea ce consideră demn de avut în vedere. Unul din mesajele recente s-a referit la unele aspecte ale vieţii cotidiene a japonezilor. Citisem materialul şi-l lăsasem în arhiva electronică.

Realităţile din R. Moldova, în special – cele din Chişinău, însă, mă fac mereu să revin la modul de viaţă al japonezilor şi cel am concetăţenilor noştri din Republica Moldova (moldoveni).

Primul moment.

Japonezii:

„Elevii şi profesorii japonezi au program de curăţenie obligatoriu în şcoli şi licee. Ei participă împreună în fiecare zi timp de 15 min. la un program de curăţenie generală în liceele şi şcolile frecventate. Datorită acestui fapt, noua generaţie are deja grijă faţă de păstrarea, respectarea ordinii şi curăţeniei, lucruri care cu timpul devin absolut necesare, deja în activitatea lor viitoare”. În materialul trimis de dl. N. Pop sunt imagini care demonstrează cum lucrează japonezii la curăţirea unui veceu. Cu regret, nu pot plasa imaginea şi pe blogul subsemnatului).

Moldovenii:

Noi suntem ţara cu cele mai puţine veceuri moderne (în comparaţie cu alte state europene). Altfel spus: majoritatea veceurilor noastre sunt în spatele caselor, în fundul grădinilor. Liceele şi gimnaziile din R. Moldova (cu doar câteva excepţii) au veceurile afară, din timpul URSS, cu mult clor, [veceuri] ce sunt folosite de copii, atât pe timp de vară, cât şi în timpul iernii, când avem zile suficient de friguroase.

La oraşe, în instituţiile publice (universităţi, cinematografe, teatre, licee, benzinării, cafenele etc.) veceurile sunt cele din perioada sovietică (cu anumite excepţii, bineînţeles). Ceea ce voi scrie, ştie toată lumea: după folosirea veceului, mulţi concetăţeni „uită” să tragă apa după ei. Nu mai vorbesc de folosirea periei, special lăsate lângă budă.

Al doilea moment.

Japonezii:

 „Cetăţenii japonezi care deţin animale de casă (câini, pisici) au obligatoriu întotdeauna asupra lor pungi igienice speciale pentru adunarea reziduurilor eliminate de acestea pe străzi, parcuri, în aer liber etc. Mulţumită igienei şi a spiritului de responsabilitate, curăţenia în Japonia a ajuns la un înalt grad în codul de comportament japonez”.

Moldovenii:

O parte din chișinăuieni au plăcerea de a-şi scoate câinii la plimbare. Bineînţeles – în parcuri. Cunosc bine situaţia Parcului din Valea Morilor. Nu din auzite, ci din ceea ce văd personal zilnic. Se lasă impresia că stăpânii animalelor le scot special pentru ca acestea să se „uşureze” în aer liber. Nimănui din stăpânii câinilor, niciodată nu i-a venit ideea adunării reziduurilor animalice. De aceea fecale canine şi se întâlnesc foarte des oriunde. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nici administraţia Parcului nu a întreprins măsuri elementare de preîntâmpinare, avertizare, sancţionare a celor ce încălcă ordinea publică (în cazul dat – curăţenia publică şi igiena generală).

Dar mai este ceva de scris, referitor la parcuri. Grădinile publice (parcurile) sunt înţelese ca zone în care vizitatorii au şansa să respire aer curat. E de la sine înţeles că nu poate fi acceptată practica trecerii automobilelor pe aleile parcurilor. Sau la noi ca la nimeni: şi dimineaţa, şi ziua, şi seara – autoturisme, motociclete etc. se plimbă de parcă ar fi pe şosele naţionale.

Cât priveşte gunoiul din parcurile Chişinăului – am mai scris despre asta[1]: mai avem mult de muncit până va fi curat.

Al treilea moment.

Japonezii:

„Cei care întrețin curăţenia, salubritatea, gunoierii japonezi sunt numiţi „inginerii sănătăţii”. Ei au un venit lunar echivalent cu cca 19 500 – 33 000 Roni, dar pentru aceasta „muncă” participă la serioase examene date în scris şi oral”.

Moldovenii:

Consider că în linii mari gunoierii din municipiul Chişinău îşi fac treaba. Asta în condiţiile unei lipse a culturii privind stocarea gunoiului, sortarea lui de către cetăţeni; în condiţiile lipsei unui interes naţional (guvernamental) privind prelucrarea industrială a gunoiului şi a altor probleme specifice activităţii respective.

Bineînţeles, salariile gunoierilor moldoveni sunt cu mult mai mici decât ale colegilor lor japonezi.

Al patrulea moment.

Japonezii:

„Japonia este vitregită de resurse naturale. Anual este supusă la uriaşe valuri marine (tsunami), uragane, sute de cutremure, dar a ajuns prin muncă şi respect a 2-a putere economică în lume”.

Moldovenii:

Şi Republica Moldova (RM) este vitregită de resurse naturale. Uneori suntem „zgâlţâiţi” şi noi. Nu atât de des şi atât de puternic ca japonezii. Dar noi nu suntem atât de muncitori (harnici) ca japonezii. Datorită muncii, după SUA, Japonia este a doua în lume, pe când RM e ultima în Europa.

Al 5-lea moment

Japonezii:

Oraşul „Hiroshima a fost reconstruit industrial şi economic complet în 10 ani de la bombardamentul nuclear din 6 august 1945, efectuat de SUA (sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial)”.

Moldovenii:

La noi, în RM, după căderea regimului comunist, datorită politicilor antipopulare de tot felul (amintesc politica românofobă, promovată de regimul lui Voronin, politicile de împroprietărire inechitabilă, ceea ce a dus la pauperizarea majorităţii absolute a populaţiei, lipsa interesului clasei politice faţă de producătorul autohton etc.) industria este nesemnificativă, agricultura este lipsită de susţinere, serviciile (cu excepţii, bineînţeles) sunt de proastă calitate.

Al 6-lea moment

Japonezii:

„În Japonia este interzisă folosirea telefoanelor celulare în trenuri, restaurante, în orice încăperi acoperite… Prin aceasta se respectă deja dreptul la intimitate şi liniştea celorlalţi din aceea încăpere…”

Moldovenii:

Da moldovenii habar n-au de aşa ceva! În microbuz, troleibuz, autobuz etc. [unii!] strigă în celularele lor de parcă sunt surzi, fac abstracţie de cei din jurul lor. Unii mai şi înjură.

Al 7-lea moment

Japonezii:

„De mici, şcolarii japonezi învaţă, încă din clasa 1, despre etica şi relaţiile interumane”.

Moldovenii:

Probabil, şi copiii din şcolile din RM sunt instruiţi astfel. Dar e nevoie de verificat acest lucru, în sensul în care există o concepţie educaţională.

Al 8-lea moment

Japonezii:

„Poporul japonez este unul dintre cele mai bogate şi civilizate din lume. Familiile japoneze nu angajează femei de serviciu sau pentru curăţenie în casă. De acesta răspund doar părinţii şi copiii din familie”.

Moldovenii:

Populaţia dintre Nistru şi Prut, precum şi cea din raioanele de est ale RM, este cea mai săracă din Europa. Cu un grad mediu de civilizaţie. Moldovenii fac ei înşişi curăţenie în casele lor. Se pare, însă, că unii mai bogaţi angajează, totuşi, slugi, deşi ele [slugile] sunt numite altfel.

Al 9-lea moment

Japonezii:

„În şcolile japoneze nu avem examene până în clasa a 3-a. Scopul educaţiei japoneze este de a dezvolta personalitatea individuală şi gândirea copiilor, prin conştientizarea faptelor, datelor de baza ale vieţii, legătura principiala între ele şi nu memorarea şi redarea automată a celor învăţate”.

Moldovenii:

În ultimul timp şi moldovenii depun anumite eforturi pentru a depăşi sistemul educaţional, bazat pe memorare şi reproducere şi de a trece la altul – de analiză, de conştientizare a faptelor etc. Cred, că memorarea ca antrenare a memoriei nu este un lucru rău. Depinde modul de memorare, de scopul memorării.

Al 10-lea moment

Japonezii:

„În restaurante, bufete, terase, japonezii mănâncă sănătos variate alimente de calitate şi doar în cantitatea necesară, pentru a nu arunca şi face risipă. Aşa arată respect faţă de hrană, resursa vieţii umane”.

Moldovenii:

La moldoveni e cu totul altfel. La nunţi, la cumătrii, la zile de naştere, în multe cazuri – fără nici un prilej serios – moldovenii încarcă mesele de se rup sub greutatea bucatelor. Moldovenii mănâncă şi beau pe săturate. Unii moldoveni încearcă să limiteze consumul alimentar. Alţi moldoveni mănâncă puţin pentru că n-au de unde mânca mai mult.

Al 11-lea moment

Japonezii:

„Întârzierea ANUALĂ în medie a unui tren japonez este de 7 SECUNDE. Japonezii au un mare respect faţă de timpul celorlalţi, fapt pentru care sunt foarte precişi şi punctuali la secundă”.

Moldovenii:

La moldoveni este exact invers. De exemplu, nunţile, la care am fost invitaţi, toate au început cu întârziere. Şi asta din mai multe cauze. Sunt unii cetăţeni ai RM care consideră că dacă vine cu întârziere, este băgat în seamă de ceilalţi, care îl aşteaptă. Sau: „Ei, las s-aştepte, oricum nu va începe la timp!” La moldoveni există o predispoziţie care permite întârziere sub motivul că manifestarea oricum nu va demara la timpul stabilit. Noi, moldovenii, nu cunoaştem ce este disciplina! Există anumiţi şefi (nu dau aici nume, deşi oricine le poate aminti) care au prostul obicei să întârzie în mod OBLIGATORIU, fie că e şedinţă de partid, fie că e o solemnitate publică etc. Aşa le-a intrat năravul în oase.

Şi încă ceva. Naţiunile disciplinate impun un ritm de activitate socială (în producţie, în infrastructură etc.), [ritm de activitate] care aduce rezultate zilnice, săptămânale, lunare, anuale, istorice. Noi, moldovenii, nu vom ajunge niciodată la astfel de stări de lucruri, nu vom înţelege niciodată spiritul japonezilor, al germanilor, popoarelor nordice, altor popoare, deprinse cu disciplina conştientă.

Al 12-lea moment

Japonezii:

„După pauza de masă copii şcolari se spală obligatoriu pe dinţi. Sunt atenţi deja la vârste fragede asupra sănătăţii şi igienei dentare. Pauza mesei de prânz a şcolarilor, studenţilor este de minimum de 30 de minute pentru a se asigura o mai bună şi corectă digestie a alimentelor”.

Moldovenii:

Că copiii moldovenilor nu-şi spală dinţii după fiecare mâncare este clar. Mulţi din ei nici dimineaţa, nici seara, înainte de culcare, nu-şi spală dinţii.

Da de ce vorbim de copii, când părinţii lor nu se spală pe dinţi?

Sunt anumite persoane, care atunci când vorbesc, te dau jos datorită mirosului urât ce iese din gura lor. Şi nu le poţi reproşa nimic, din jenă, din bună educaţie.

Şi ultimul moment:

Japonezii:

Atunci când lumea este întrebată despre toate acestea, oamenii răspund: „Această generaţie nouă, astfel educată şi formată, va reprezenta în curând viitorul Japoniei”.

Moldovenii:

Ofer cititorilor posibilitatea să mediteze asupra viitorului RM, a oamenilor de aici.

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu

anatol_petrencu@yahoo.com