Am privit filmuleţul despre evenimentele din 6,7,8 aprilie 2009, lansat recent pe Internet. Ce ar fi de spus?

            În filmuleţ sunt convingătoare următoarele pasaje:

- implicarea nestingherită a specialiştilor ruşi în viaţa internă a RM, de regulă (şi aceasta e bine demonstrat în film) – la solicitarea anumitor personaje locale. În cazul dat, cred, Marc Tcaciuc ar face bine să-i dea banii promişi lui Baghirov (ultimul şi-a realizat cinstit angajamentul);

- am participat personal la acele evenimente. Confirm, pentru ca să înţeleagă toată lumea: revolta oamenilor faţă de guvernarea Voronin a fost o revoltă REALĂ, nu mimată, sau ademenită de anumiţi provocatori, instigatori etc. Cine nu înţelege acest lucru, cine crede sincer că protestele din 7 aprilie 2009 au fost „manipulări”, „provocări” etc., se înşeală amarnic; foarte multă lume, tineri în special, credeau sincer, că odată cu trucarea neruşinată a rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 viitor lor este sumbru;

- sunt convingătoare momentele filmului care demonstrează capacitatea puterii de la Chişinău (în filmuleţ aceasta este personificată de ideologul şi strategul PCRM Marc Tcaciuc) de a crea „mişcări”, „partide” „asociaţii” antiromâneşti, care pot manifesta deschis împotriva României şi românismului din Basarabia („patrioţii” Moldovei, „voievozii” etc. , dar şi camuflat, sub drapele ultranaţionaliste sau religios fundamentaliste („mişcarea legionară”, noua dreaptă, maica Matroana); iată că, atunci când „e cazul”, acestea sunt disciplinar mobilizate şi puse la treabă;

- este convingător, că România nu s-a implicat în nici un fel în evenimentele din 7 aprilie; filmul demonstrează clar ce tipi au ridicat simbolistica românească pe clădirile de stat ale RM şi cu ce scop; am mai formulat întrebarea aceasta; o repet: de ce oare până în prezent, oficialităţile RM nu şi-au cerut scuze de la Ambasadorul României Filip Teodorescu, expulzat de preşedintele de atunci al RM V. Voronin?;

- pare convingător modul de lansare a Nataliei Morari în centrul revoltaţilor din Chişinău;

            Ce nu este convingător în filmuleţul cu pricina?

- scena în care Baghirov discută cu o rudă de a sa despre restituirea banilor promişi de M. Tcaciuc. Care a fost rostul filmării acelui pasaj, cine avea interes, Baghirov sau interlocutorul lui? Cum a ajuns imprimarea video la autorul anonim al filmului? Cu ce scop? Să-l sperie pe M. Tcaciuc? Nu este convingător.

- nu pot crede cum că cinci persoane din Federaţia Rusă, venite în RM, timp de peste un an, au fost capabile să studieze situaţia de la noi, apoi s-o influenţeze în halul în care au ajuns principalele edificii ale statului numit RM; alo! cei care conduc RM, dacă cinci persoane sunt în stare să facă ceea ce au realizat la 7 aprilie 2009, atunci vai şi amar de acest stat!

            Ar mai fi multe de comentat, dar mă rezum la următoarele:

            În rezultatul evenimentelor din 7 aprilie 2009, la Chişinău s-a instituit o dualitate a puterii de stat. Pe de o parte, preşedintele în exerciţiu al RM V. Voronin, rămas fără birou şi edificiu, preşedintele Parlamentului Marian Lupu, rămas fără birou şi clădirea Legislativului, şi-au găsit refugiu în Casa Guvernului, sub poala primului ministru de atunci Zinaida Greceannîi, care a ameninţat lumea că va fi aplicată forţa armelor pentru păstrarea puterii (în film asta se vede clar). Pe de altă parte, conducătorii partidelor anticomuniste, având susţinerea maselor, care controlau centrul Capitalei, dar şi forţele din afara acesteia, nu au fost capabili să preia puterea, primul pas fiind luarea sub control a TVM şi Radioului Naţional, care se autoizolase complet de realităţile din centrul Chişinăului (deşi încercări din partea protestatarilor anticomunişti au fost făcute). Echilibrul fragil de forţe politice s-a exprimat în neputinţa alegerii unui preşedinte al RM şi declanşarea alegerilor parlamentare anticipate, cu trecerea lui Lupu de la PCRM la PDM şi alte istorii pe care Dvs. le cunoaşteţi. Problema apărută la 9 aprilie 2009 – CARE PE CARE – nu a fot rezolvată atunci; în linii mari subiectul CARE PE CARE rămâne şi astăzi pe ordine de zi a societăţii noastre, rămâne ca un „conflict îngheţat”. Societatea noastră va cunoaşte adevărul doar atunci, când una din părţile, aflate în conflict, va fi diminuată politic, când ponderea acesteia va fi nesemnificativă. Iar până atunci mai este.

            Să auzim doar de bine!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedinte INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

8 aprilie 2012.