Filmuleţul despre evenimentele din 7 aprilie 2009, lansat recent pe Internet, este super, modul de gândire al unor privitori, însă,  este… pornografic.

Dar s-o luăm pe rând. Aşi începe cu dl Procuror general, care recunoaşte public că, deocamdată, nu a privit filmul, dar domnia sa constată o „scurgere” de informaţie ultra-preţioasă pentru desfăşurarea anchetei şi promite, tot public, că va institui o echipă de procurori, care să examineze acest caz. Deseori particip la lansări de cărţi. Nu rareori sunt cazuri, când unii cetăţeni, prezenţi la lansare, cer cuvântul şi încep astfel: „Eu n-am citit cartea, dar vreau să spun…” Şi preţ de 15-20 de minute vorbesc, şi vorbesc, din cultura lor generală, din ce mai scrie presa sau arată TV. Cam aşa e şi cu procurorul nostru general: în loc să privească filmuleţul, să-l mai privească o dată, dacă era cazul, să constate ce anume „s-a scurs”, să tacă, să convoace o consfătuire a colaboratorilor lui, implicaţi în studierea dosarului, şi în situaţia în care era cazul – să numească o echipă de colaboratori, pentru ca activitatea acesteia să contribuie la elucidarea cazului dat.  

Dl Lupu a recunoscut, de asemenea, că nu a privit filmuleţul, dar, respectând principiile democraţiei, împărtăşite de PDM, „permite” existenţa oricărei versiuni a evenimentelor din 7 aprilie 2009. Mulţumim, dle Lupu.

Pe de altă parte, Maric [diminutiv familialo-comunist de la Marc (Tcaciuc)] şi-a improvizat un interviu, realizat cu [dacă greşesc, îmi cer scuze] un oarecare student de la Şcoala Antropologică [vezi pe Unimedia]. Priviţi, vă rog, interviul. După întrebarea pusă, cam stângaci, de către student, Maric, vădit emoţional, ia de pe masa improvizată paharul cu apă, îl duce la gură şi… de emoţii puternice, nu bea din el, din pahar, ci îl pune pe masă. Imaginaţi-vă, pentru o secundă, că în faţa lui ar fi stat nu un student oarecare, ci un ziarist reputat, Dmitrii Ciubaşenco, de pildă, sau – de ce nu? Natalia Morari! Uitaţi-vă atent la faţa lui Maric: emană frică amestecată cu spaimă. De ce oare?

Versiunea mea este următoarea: după ce au falsificat alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, responsabil din partea PCRM (şef al staff-ului) fiind chiar Marc Tcaciuc, era de aşteptat o reacţie de protest din partea partidelor de opoziţie. Despre manifestarea revoltei anticomuniste nu s-a făcut nici un secret: PLDM a rezervat Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru desfăşurarea protestelor. Aşa dar, PCRM, aflat la conducere, falsificând alegerile, s-a aşteptat la proteste, fără a putea intui ce amploare pot lua ele. De proteste s-au pregătit şi opoziţia democratică, şi comuniştii de la putere + PPCD, Roşca fiind viceprim ministru, responsabil de organele de forţă. În această ecuaţie, se pare, Marc Tcaciuc şi-a rezervat un rol al său, un rol deosebit de cel „oficial” al PCRM. El, Maric, a dorit forţarea notei: nu doar proteste, ci proteste cu acte de vandalism, nu doar intimidări sau arestări din partea poliţiei, dar şi bătăi, maltratări, dar fără omucideri (despre această rugăminte a lui Maric spune Baghirov rudei sale, vezi filmuleţul). Iată când şi unde Maric angajează specialiştii ruşi, în frunte cu Baghirov, promiţându-i acestuia suma de 500 000 de dolari. În situaţia în care PCRM ar fi rămas la putere, crimele şi devastările comise, ar fi fost puse în cârcă lui Voronin chiar de satrapii lui mai tineri. Drumul lui Maric către putere ar fi fost netezit.

Aceasta, se pare, este partea secretă a poveştii, care s-a scurs în presă şi de care e revoltat dl procuror general.

Acum despre „evadarea” lui Baghirov. În cadrul unui proces judiciar, mărturisirile lui Baghirov despre cei 500 000 $ nu ar fi fost credibile: Maric sau avocaţii acestuia ar fi „demonstrat” că mărturisirile lui Baghirov sunt date sub presiune. Apare ideea: Baghirov „evadează”, dar condiţionat: la Moscova sau oriunde în altă parte, dar în libertate, Baghirov înscenează o discuţie nevinovată cu o rudă de-a lui, în care, într-o formă lejeră, îl întreabă cum ar face ca să scoată de la Mark Tcaciuc cei 500 000 de dolari promişi. Acesta este rostul epizodului discuţiei lui Baghirov cu ruda sa. Ca în cazul cu Marc Tcaciuc, şi în cazul tranzacţiei cu democraţii, Baghirov s-a ţinut de cuvânt: sceneta a fost realizată, filmată şi trimisă comanditarului/lor.

În acest „spectacol” un rol l-a avut şi Natalia Morari, care – aşa cum e arătat în filmuleţ – într-adevăr, s-a scăpat cu vorba, replicându-i lui Maric: [în evenimentele din 6-8 aprilie 2009] „mî je bîli vmeste!” [„noi doar am fost împreună!”].

Aceste dezvăluiri şocante l-au făcut pe Maric să-şi încropească o „conferinţă” de care am scris mai sus, şi în care el apare fără a avea faţă pe el.

Iaca-şa, dragi tovarăşi „voievozi”, la revoltele absolut justificate ale miilor de cetăţeni revoltaţi de guvernarea ticăloasă a lui Voronin, voi aţi fost pe post de „carne de tun”, aţi fost folosiţi de Maric et K° în cel mai cinic mod; de aceea consideraţi filmul „pornografie informativă”, bineînţeles: nu vă place rolul de obiect de unică folosinţă, dar asta este! Apropo, asta se referă nu doar la voi, da şi la „patrioţii” Moldovei şi la alţi de-alde voi. Mă opresc aici. Deocamdată.

            Concluzii:

            1. Filmul este super-puper! Felicitări şi sincere mulţumiri realizatorilor!

            2. Nu are absolut nici o relevanţă, este filmul anonim sau cu nume pronunţat. El, filmul (şi autorii lui), dezvăluie lucruri deosebit de importante; asta contează. Numele autorilor se va afla, dacă ei vor considera necesar să facă acest lucru.

            3. A naibii interesant, mi se pare, faptul demonstrat în film, cum membri ai Partidului naţional bolşevic (naţ-bol, „prorusesc”), creat de M. Tcaciuc, au trecut uşor-uşor în numita „mişcare legionară”, „pro-românească”, condusă din umbră de acelaşi personaj, dar în care, iată, vedem lideri ai Consiliului Unirii [CU] (vezi imagini de la demonstraţia din 25 martie 2012) în care liderii CU poartă maiouri cu imaginea lui Corneliu Zelea-Codreanu. Cine merge alături – vedeţi şi Dvs.

            Să auzim doar de bine!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedinte INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

9 aprilie 2012.