Se apropie 9 mai. Mare vânzoleală în RM, mai ales în Chişinău. Este momentul „fierberii” elementelor de stânga, începând cu PCRM şi aripa lui comsomolistă (uniunea tineretului comunist) şi încheind cu numiţii „patrioţi” ai Moldovei (în realitate sunt patrioţi ai Rusiei). Chişinăul e împânzit cu panouri uriaşe ce au simboluri ale militarismului sovietic şi sloganul „Felicitări cu ocazia Victorie!” sau „9 mai – ziua Victoriei!”. Deja nu mai este nici o surpriză pentru nimeni: în ajunul zilei de 9 mai echipe de tineri, vorbitori de limbă rusă, împart în stânga şi în dreapta o panglică bicoloră, numită „Sfântul Gheorghe”.

Am ascultat explicaţiile unuia din conducătorii Ligii Tineretului Rus (LTR) despre semnificaţia acestei panglici. Tânărul respectiv căuta argumente „pro” în ortodoxie (Sfântul Gheorghe răpune balaurul; Sfântul Gheorghe – „ocrotitor al victorioşilor” etc.) Dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă promotorii activi ai „panglicii”, de ce atunci nu se distribuie această panglică cu ocazia altor victorii, în cazul altor războaie?

Cred, nu are rost să insist. Asta pentru că organul de presă central al PCRM, ziarul „Comunist”  scrie foarte exact ce se are în vedere atunci când se distribuie numita panglică. Citez: „Cursul oficial de susţinere a unionismului şi de demolare a statalităţii moldoveneşti a fost confirmat de recenta decizie a autorităţilor de a schimba denumirea disciplinei şcolare „Istoria” în „Istoria românilor”. Anume de aceea panglica „Sfântul Gheorghe”, alături de bicolorul roşu-albastru al drapelului istoric moldovenesc, au devenit adevărate simboluri de rezistenţă faţă de falsificarea istoriei şi reabilitarea nazismului în Moldova”[1].

Cât neadevăr şi rea-voinţă în doar două propoziţii!

În primul rând, cursul de istorie se numeşte nu „Istoria românilor”, ci „Istoria românilor şi universală”. În al doilea rând, în istoria Principatului Moldova nu a existat în bicolor roşu-albastru. Este un fals, o invenţie contemporană, un simbol cu menirea unirii tuturor nemulţumiţilor de actuala guvernare. În al treilea rând, nazismul în Moldova nu a existat niciodată. Cineva confundă Germania anilor 1933-1945 cu Moldova. Dacă o oarecare persoană nu cunoaşte aceste lucruri – este problema persoanei în cauză. De ce, însă, un ziar atât de solid, ca cel pe care îl cităm, tipăreşte astfel de inepţii?

Revenind la citatul de mai sus, tragem concluzia, absolut corectă: panglica „Sfântul Gheorghe” este un simbol al victoriei URSS, alături de statele şi popoarele Coaliţiei antihitleriste, asupra Germaniei naziste. Deja al câtelea an acest simbol ni se impune cu forţa! Nu, nu este o iniţiativă a LTR de a distribui sute de mii de panglici „Sfântul Gheorghe”. De unde are LTR bani pentru a ţese o fâşie de 365 metri lungime şi 1,5 metri lăţime, operă întinsă recent, în mod ostentativ, în Piaţa Marii Adunări Naţionale? Devine clar: atât „opera” de 365 metri lungime, cât şi celelalte panglici sunt confecţionate în afara RM şi strecurate ilegal (?) pe teritoriul acesteia. Este o ingerinţă a unui stat străin în afacerile interne ale statului suveran şi independent, numit RM. Autorităţile acestui stat, însă, nu iau nici o atitudine, de parcă ţara asta nu ar avea stăpâni, conducători, lideri politici sau cum să-i mai numim?

Pentru moldovenii de bună credinţă (români) propun următoarea explicaţie absolut veridică, conformă cu realităţile. Asta pentru agenda Dvs., ca o călăuză în labirintul de minciuni, lansate cu acest, dar şi alte prilejuri.

Prin semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop URSS a respins oferta constituirii unui sistem colectiv de securitate în Europa şi a permis Germaniei naziste să declanşeze operaţiuni militare împotriva Poloniei (1 septembrie 1939), război, ce a devenit foarte repede, deja la 3 septembrie, mondial. În strânsă colaborare cu Germania, URSS cotropeşte voievodatele de est ale Poloniei, alipindu-le la Bielorusia şi Ucraina. Pe data de 6 septembrie 1939 România a declarat neutralitate faţă de războiul declanşat în Europa. Această poziţie de neutralitate a Patriei noastre – România – a fost modificată la 28 iunie 1940, când, în rezultatul Notei ultimative a Kremlinului (26 iunie 1940), trupele sovietice au invadat teritoriile româneşti Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, insule româneşti de la Gurile Dunării. Statutul României se modifică, ea devenind ţară non-beligerantă: în ciuda neutralităţii declarate şi respectate cu stricteţe, România a fost agresată, luându-i-se teritoriile nominalizate şi populaţia acestora, Bucureştiul fiind nevoit să promoveze o politică a unui stat ca şi implicat în război: refugiaţii urmau a fi cazaţi, angajaţi în câmpul muncii, copiii refugiaţilor trimişi la şcoli etc.

În noiembrie 1940, în timpul vizitei Comisarului poporului pentru afaceri externe Veaceslav Molotov la Berlin, fuhrerul Germaniei propune Moscovei aderarea la Pactul Tripartit, sugerând conducerii sovietice spaţiul geografic spre „marea caldă” (aşa numise Hitler Oceanul Indian). Adică, URSS i se propune direcţia sud de expansiune – Iranul, Afganistanul, India. Puţini din Dvs. ştiu că Molotov nu a zis „nu!”, a spus, că – pe căi diplomatice – va trimite răspuns la această ofertă a lui Hitler. Şi într-adevăr, în decembrie 1940, Kremlinul a informat Berlinul despre acceptarea aderării URSS la Pactul Tripartit. Dar deja era târziu: Hitler dăduse ordin de elaborare a planului de distrugere militară a URSS, „Barbarossa”.

La rândul său, Stalin şi militarii sovietici au gândit şi ei o ofensivă împotriva Germaniei cu scopul distrugerii militare a acesteia şi „eliberării” Europei de capitalism, fascism, nazism etc. şi impunerii comunismului bolşevic. Hitler fusese mai „harnic”: la 22 iunie 1941, Germania cu aliatele sale a atacat URSS. Două regimuri totalitare s-au încleştat între ele pe viaţă şi moarte. Întâmplarea în istorie face, că , în mod obiectiv, alături de marile puteri democratice occidentale s-a pomenit şi URSS stalinistă. Datorită ajutorului, oferit URSS de către SUA, în cele mai critice momente ale războiului, aceasta (URSS) a putut rezista şi chiar întoarce roata războiului împotriva Germaniei.

Datorită unor eforturi supraomeneşti Coaliţia antihitleristă (inclusiv – cele trei mari Puteri – SUA, URSS şi Marea Britanie) a obţinut victoria asupra Germaniei naziste.

Înţelegerea stabilită între marile Puteri (de la Casa Blanca) era că lupta se va duce până la capitularea necondiţionată a statelor Axei şi aliatelor acestora. În aşa condiţii, pe data de 8 mai 1945, la ora 24:00 (datorită diferenţei de fuse orare, la Moscova era deja 9 mai) reprezentaţii plenipotenţiari ai Germaniei au semnat actul de capitulare necondiţionată în faţa Aliaţilor. Războiul în Europa (cu excepţia câtorva focare) s-a încheiat. Pentru Aliaţi, inclusiv componenta lor sovietică, a fost o victorie: bucuria veştii că s-a încheiat războiul a cuprins întreaga Europă. Însă pierderile umane ale URSS au fost incomensurabile.

Să ne amintim acum, ce s-a întâmplat la noi, în spaţiul geografic şi politic, în care trăim noi. În primăvara şi vara anului 1944 teritoriul actualei RM a fost invadat din nou de trupele sovietice, aici s-a restabilit regimul comunist. Atenţie! RSS Moldovenească de atunci nu a avut o conducere a ei, proprie, cei care au condus aici erau străini, nu erau moldoveni. Această conducere a contribuit la susţinerea Armatei roşii: mii de basarabeni, împotriva voinţei lor şi în absenţa unor decizii de stat, parlamentare sau guvernamentale ale RSSM (pe bune, are dreptate dl profesor Boris Vizer atunci, când insistă asupra statutului RSSM de colonie elementară a URSS), au fost mobilizaţi pe Frontul de Est 257 825 oameni, mulţi din ei (40 592) găsindu-şi acolo moartea[2].

Dar, atenţie! Pentru mulţi basarabeni victoria în război încă nu venise: ei au fost trimişi să lupte în Extremul Orient, împotriva Japoniei şi au luptat în Manciuria, contra armatei din Kvantun de un milion de ostaşi şi ofiţeri japonezi. Mulţi din ei nu s-au întors, fiind seceraţi în lupte. Au dreptate autorii, care pledează pentru ca noi, cei din RM, să comemorăm victimele celui de-al Doilea Război Mondial, fără a absolutiza o dată  anume. Adevărata zi a Victoriei este data de 2 septembrie 1945, zi în care Japonia a semnat actul de capitulare necondiţionată. Sovieticilor, însă, nu le-a convenit să marcheze această dată, cu adevărat istorică: contribuţia URSS la victoria asupra Japoniei a fost modestă, pe când achiziţiile teritoriale au fost destul de consistente. Din cauza lăcomiei lui Stalin (a luat de la japonezi 4 insule în plus), nici astăzi pentru ruşi nu s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial: Federaţia Rusă (moştenitoare de drept şi de fapt a URSS) nu a semnat Tratatul de pace cu Japonia. Din cauza celor 4 insule japoneze, luate de sovietici în 1945.

Iată de ce ruşii absolutizează victoria statelor şi popoarelor, membre ale Coaliţiei antihitleriste, asupra Germaniei, obligându-ne pe noi să facem acelaşi lucru, deoarece pentru ei războiul mai continuă!

Concluzii: Germania nazistă a capitulat necondiţionat de două ori: prima dată la 7 mai 1945 în faţa Aliaţilor occidentali ai URSS, Stalin insistând, însă, asupra unei noi semnări, ceea ce s-a realizat pe 8 mai 1945 (9 mai 1945 în URSS). Iată de ce în Occident ziua de 8 mai este considerată zi a victoriei asupra Germaniei, pe când în URSS şi statele comuniste din estul Europei – 9 mai. Astăzi în Europa occidentală 9 mai este o zi a împăcării între popoare, în primul rând – între germani şi francezi, dar şi între germani şi polonezi, cehi etc.

Oficialii din RM ar face bine să se determine: ori sărbătoresc o victorie străină, a unei ţări ce nu mai există (URSS), regimul căreia s-a restabilit, în 1944, în RSSM, azi RM, cu promovarea unor politici diabolice împotriva fiinţei umane (foametea provocată, deportările în masă, teroarea impusă etc.), ori sărbătoresc, alături de alte popoare europene, Ziua Europei. De ce oare pe întregul continent 9 mai e sărbătoarea Europei, iar în RM, ţară cu aspiraţii de integrare în UE, unde Germania e o locomotivă a progresului economic, social, cultural, ecologic etc., conducerea sărbătoreşte victoria şi la 9 mai 2012 va depune jerbe de flori la Memorialul gloriei militare sovietice? De ce oare în RM ziua Europei e la 12 mai?

Dumnezeu să-i odihnească în pace bună pe toţi cei ce au murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Au murit nu din vina lor; ei au fost jertfe ale aplicării unor ideologii antiumane: nazistă şi bolşevică. În situaţia în care ideologia şi practica nazistă au fost eliminate în rezultatul războiului, iată că, cea comunistă mai persistă încă.

Să auzim de bine!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedinte INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

6 mai 2012.

[1] Communist, 2012, 4 mai.

[2] Boris Vizer. Economia şi starea socială a populaţiei din Moldova (anii 40-80 ai sec. XX), Chişinău, Editura „Ştiinţa”, 2012, p. 97.