RM înseamnă Republica Moldova. Nikolai Ejov (1895-1940) a fost Comisar al poporului pentru Afaceri Interne al URSS (1936 – 1938). N. Ejov a reuşit să înveţe trei ani în şcoala primară. Atât. În anii Primului Război Mondial nu l-au mobilizat pe front pentru că avea statură prea mică (151 cm). A devenit „revoluţionar de profesie”. În calitatea lui de comisar al poporului, cu trei clase „obrazovanie” a fost însufleţitorul Marii terori din anii 1937-1938. Cu un sadism deosebit enkavediştii conduşi de N. Ejov, au omorât intelectuali, consideraţi, cum a declarat Ion Chicu, în 2020, cu referire la alţi intelectuali – angajaţi „în proiecte politice”. Timpurile sunt diferite [1937-1938 - 2020], statele sunt diferite [URSS – RM], funcţiile sunt diferite [Ejov, comisar al poporului – Chicu, prim ministru!], metodele de activitate sunt diferite [Ejov prin împuşcare – Chicu – prin neacceptarea proiectelor de cercetare cu disponibilizarea din lucru (suntem, totuşi, în secolul al XXI-lea!)]. Dar asemănările sunt uimitoare: atunci şi acolo, în URSS, stăpân era Stalin, acum şi aici, în RM, o face pe stăpânul Dodon (asta pentru că el „uită” să citească din când în când Constituţia RM şi să-şi amintească ce împuterniciri are). Aşa cum N. Ejov, cu puţină ştiinţă de carte, dar prin linguşeli în faţa lui Stalin, şi-a făcut carieră în stat, aşa şi I. Chicu, cu puţină ştiinţă de carte (doar cu o facultate terminată, dar suntem, totuşi, în sec. al XXI-lea! Adică ne-am fi aşteptat la mai mult, cel puţin la un masterat, poate, de ce nu, la un doctorat?), dar prin linguşeli în faţa lui Dodon, şi-a făcut carieră în statul, numit RM, ambii (Ejov, atunci, Chicu, acum) devenind stăpâni vremelnici ai zilei. Ambii demnitari de stat au demonstrat/demonstrează aceeași ură şi acelaşi dispreţ faţă de intelectuali: Ejov i-a împuşcat, Chicu  i-a disponibilizat, i-a lipsit de surse de existenţă. În plus – carantina/starea de urgenţă, prin care cetăţenii RM, inclusiv – intelectualii, sunt obligaţi să stea închişi în case până la 15 mai 2020. Cum ar putea ei supravieţui?

Acum o pildă pentru cititori, nu pentru dodoni. Propun să folosim noţiunea „dodon” ca nume comun: dodon/dodoni, dodoană/dodoane, pentru a evidenţia persoanele care, fiind români basarabeni, cu anumite studii, realizate în RM sau România, cu copii care studiată în licee româneşti etc., care trădează deschis interesele noastre naţionale, distrug tot ce este românesc şi promovează cu exces de zel tot ce este străin Neamului nostru.

Deci, un exemplu. Istoricii sunt meseriaşi modeşti, nu le place să se laude. Asta pentru că munca lor demonstrează cu prisosinţă ce valoare au ei şi rezultatul muncii lor. Cărţile lor au valoare astăzi, dar s-ar putea să aibă şi peste sute de ani. Cu scuzele de rigoare, vreau să scriu câteva rânduri despre „pseudo-cercetătorul” Valeriu Pasat. Este academician al AŞM şi în calitatea lui de istoric a publicat cărţi, care ar fi trebuit să le cunoască cei ce pretind că sunt conducătorii RM. Astfel, în 1994, V. Pasat a publicat o culegere de documente „Pagini dificile din istoria Moldovei. 1940-1950”, în acelaşi an – „Asprul adevăr al istoriei: deportările de pe teritoriul RSS Moldoveneşti în anii 1940-1950”, la Moscova, în limba rusă, „Adevărul…” tradus în română, în 2000. Apoi, „Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti”, după care patru volume de documente „Ortodoxia în Moldova. Autorităţile, biserica, credincioşii. 1940-1991”, fiecare volum cuprinzând circa 1 000 de pagini, documente şi comentarii. Pe baza lor, V. Pasat a publicat monografia „Biserica ortodoxă şi puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”, Chişinău, Editura Cartier, 2019, 565 p. Toate cărţile semnate de acad. V. Pasat sunt importante pentru societatea noastră, dar una din ele este deosebită: „Cât valorează viaţa omului” – un album cu memoriile şi desenele din Gulag, realizate de basarabeanca Eufrosinia Kersnovski, deportată în Siberia în 1940. Cartea-album a fost publicată la Moscova, tradusă în italiană şi publicată la Milano, iar în 2007, cartea-album a fost recunoscută ca „cea mai bună carte în Rusia la categoria „Memorii”. În plus, în 2008, V. Pasat a fost invitat de preşedintele Consiliului Europei pentru o prezentare a acestui volum inedit, iar print-o hotărâre a UNESCO cartea a fost inclusă în Patrimoniul Cultural European. Sunt convins: nici Dodon, nici Chicu habar nu au de cele scrise aici. Da se laudă mereu că sunt cu ruşii, sunt cu Putin!

Mai este ceva de spus. În 2019, preşedintele Republicii Moldova, domnul Igor Dodon i-a conferit „pseudo-savantului” Valeriu Pasat cea mai înaltă distincţie pe care o are RM – ORDINUL REPUBLICII! О Боже мой! Cum a fost posibil? Consilierul preşedintelui Ion Chicu unde s-a uitat? Cum de a permis acest lucru?

A fost doar un exemplu. Asta nu înseamnă că noi împărtășim toate afirmațiile acad. V. Pasat. Dar este nedrept să nu recunoaștem munca depusă de acest istoric.

Dar cât a studiat şi a publicat, contribuind enorm la îmbogățirea Patrimoniului nostru cultural şi științific acad. Andrei Eşanu? Cunoaște oare cineva din consilierii lui Dodon ce cărți au publicat Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu, Ion Şişcanu, Ion Negrei, Gheorghe Negru, Silvia Corlăteanu, ceilalți istorici, studiile cărora sunt înalt apreciate nu doar de colegii din România, ci şi din Federația Rusă, Ucraina, Polonia, Italia, Grecia etc.?

*     *     *

Am primit deja câteva reacţii la articolul precedent „Un simplu pseudo prim-ministru, da câtă răutate în el…” (vezi:http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3211). Mulţumesc foarte mult pentru aprecierile pozitive. Consider că noi, intelectualii, trebuire să punem umărul la debarcarea dodonilor de pe spatele poporului nostru, să contribuim la recucerirea Independenţei de Stat reale a RM. Mulţumesc prietenului, conf. univ. dr., Vasile Şoimaru pentru articolul trimis, articol pe care domnia sa l-a publicat la 12 martie pe Facebook; recunosc – nu sunt conectat la această reţea de socializare. Cu permisiunea dumnealui, retipăresc mai jos articolul, pentru că consider că opiniile domnului V. Şoimaru trebuiesc popularizate, pentru că conţin adevărul. Iar Adevărul ne face Liberi.

a. p.

Vasile ŞOIMARU. Iou Chicu altfel…

Cu greu mi-am stăpânit emoțiile privitor la acțiunile ultimului nostru premier, încă necopt, până-n clipa atacului acestuia asupra istoricilor și filologilor moldoveni, pe care el îi urăște de moarte, ca și Lenin, Stalin, Beria și Ivan Bodiul, probabil, pentru că ei s-au aflat, acum trei decenii, în primele rânduri, ale celor care au declanșat Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia. Mulțumiri lor astăzi pentru acel curaj nelimitat!!!

Dar cum să te stăpânești în continuare citind următoarele cuvinte ieșite din gurița de aur a unui românofob înrăit: „Suntem gata să plătim pentru cercetări în matematică, fizică, chimie, biologie, medicină….și multe alte domenii! Nu irosim, însă, banii statului pentru pseudo-cercetătători, înrolați în proiecte politice. Aveți suficientă finanțare din alte surse…” (Credeți cumva că acest text l-a scris Chicu și nu Popovici de la (ne)Educație?).
Oameni buni, acest premier nici nu putea fi altfel decât așa cum îl vedem și-l auzim noi zilnic, fudul că a ajuns om mare, un premieraș până la viitoarele alegeri prezidențiale, de care am mai văzut pe această palmă de pământ. Ar fi împotriva logicii să te naști și să fii educat în familia unui secretar local de partid komunist, mai apoi și primar komunist, și să gândești altfel decât vecinul socialist, fost komunist, de peste deal, de la Sadova! Acesta este și motivul să nu mă mir că el a fost descoperit și adus în echipa dezastruoasă a vecinului său, Igor Dodon, pe care-l slujește cu osârdie, considerându-l al doilea tată, pentru că l-a ridicat la o înălțime, amețitoare pentru el…

Acest românofob, a absolvit ASEM-ul odată cu alți colegi ai săi, acum 25 de ani, care au ajuns și ei sus în politică, dar care n-au amețit cu toții la înălțime, cum ar fi Maia Sandu, Veaceslav Negruță, Sergiu Pușcuță, dar și Oxana Domenti-Tiron (ea, din păcate comunizată!) toți făcând Managementul la ASEM, ctitorită de Românul Paul Bran, și condusă de el până la absolvirea lor, la 12 iulie 1994, când a fost alungat la București de către agrokomuniștii lui Moțpan, din care făcea parte și tatăl premierului de astăzi…

Nu cunosc în profunzime ce a avut în vedere ex-premierul Ion Sturza, consăteanul de la Pârjolteni al lui Ion Chicu, menționând pe FB: „Am o rugăminte foarte, foarte mare! Luați-i FB domnului prim ministru Chicu!!! Aceste reacții isterice, umilitoare stârnesc doar panică și repulsie față de autorități. Nu e limbaj de demnitar de stat! Astăzi avem nevoie de încredere că suntem conduși adecvat și de adecvați”. De loc întâmplătoare doleanța consăteanului Ion Sturza precum că, „Astăzi avem nevoie de încredere că suntem conduși adecvat și de adecvați!!!”. Un consătean știe mai multe despre un alt consătean de-al său, dar nu le poate spune pe toate, dacă-i diplomat…
Bunăoară, cum poate fi interpretată informația despre un uncheș de-al său, poreclit Mitică „NORD”, care și-a pus capăt zilelor din a doua încercare: de la prima încercare medicii au reușit să-l salveze până la cea de a doua, fatală, încercare…
Încă odată m-am convins că boala suicidului poate fi transmisibilă și iată dovada: premierul nostru românofob S-A SINUCIS ÎN PRIMELE PATRU LUNI DE AFLARE ÎN TREABĂ ȘI DOAR CU O SINGURĂ FRAZĂ-SĂGEATĂ ARUNCATĂ ÎN INIMILE …INTELECTUALILOR DIN CERCETARE!!!

Niciodată nu mi-ar fi trecut prin gând că un fost absolvent dar și cadru didactic al ASEM pe vremea unui rector agro-komunist poate chica mai jos ca vecinul de peste deal, din neamul său cel FÂSUit… (VȘ, 11.03.2020).