Motto: parafrazându-l pe André Malraux[1] :

Federația Rusă va fi democratică sau nu va fi deloc

La scurt timp de la instalarea la putere (2000), președintele Federației Ruse (FR) Vladimir Putin și-a formulat drept scop „ridicarea din genunchi a Rusiei”. Eforturile noii guvernări de a impune ordinea și disciplina în țară a avut susținerea populației și s-a soldat cu anumite succese. „Ridicarea din genunchi” a FR putea fi realizată pe două căi. Prima – pe baza respectării tratatelor internaționale privind independența și integritatea teritorială a statelor post-comuniste, inclusiv – a fostelor republici sovietice unionale, colaborării reciproc avantajoase economice între ele [au fost timpuri când Comunitatea Statelor Independente (CSI), era prezentată ca o alternativă pozitivă Uniunii Europene, (UE)], respectării drepturilor omului, a principiilor democratice.

Conducerea FR însă a ales o altă cale a „ridicării din genunchi” – calea restabilirii fostului Imperiu sovietic, ceea ce demonstrează că deși Imperiul s-a destrămat, spiritul imperialist al cercurilor conducătoare ruse, dar și al unei părți importante a populației Rusiei, a rămas. În 2014, în pofida angajamentelor FR de a respecta integritatea teritorială a Ucrainei, Rusia a anexat Crimeea și a susținut militar, financiar, logistic etc. regimurile separatiste Donețk și Luhansk. Acțiunile agresive ale FR față de Ucraina, dar și față de statele UE, SUA, alte state, au dus la o degradare continuă a respectării drepturilor omului și a libertăților democratice în interiorul Rusiei și la o politică externă primejdioasă păcii și securității internaționale.

În anul ce s-a scurs (2021) degradarea democrației în Rusia a continuat. Iată câteva exemple concrete:

1. Cazul răfuielii cu omul politic Alexei Navalinîi (AN) este de notorietate. Conducătorul unui centru de luptă cu corupția, AN devenise incomod autorităților de la Kremlin prin dezvăluirile făcute, demonstrate public. Inițial, responsabilii de la Kremlin au dat ordin serviciilor speciale ca AN să fie asasinat prin otrăvire. Datorită intervenției medicilor germani, viața i-a fost salvată și AN s-a întors în patrie, în FR. Dar nu a reușit bine să treacă frontiera, că a fost arestat și condamnat la ani grei de pușcărie. AN este un patriot rus, este în opoziție politică față de actualul regim, nu a omorât pe nimeni, nu a furat bani publici etc. Cu toate acestea, el este considerat dușman al Rusiei, este cel mai cunoscut opozant politic din FR, dar și din lume.

2. În FR funcționează și a fost aplicată tot mai des (mai ales în a doua jumătate a anului 2021) legea despre așa-numiții „agenți străini” (în limba rusă иностранные агенты / inostrannîie aghentî). Asociațiile sau persoanele care întrețin legături cu parteneri din afara FR sunt considerați „agenți străini” (prin decizii de judecată), sunt obligați să anunțe public acest lucru, iar în cazul nerespectării acestei prevederi a legii sunt drastic sancționați sau activitatea lor este scoasă în afara legii. De ex., unica televiziune de opoziție din FR este „Dojdi” („Ploaie”). De fiecare dată prezentatorii emisiunilor sunt obligați să repete: „Această informație (acest material) a fost produs și este difuzat de mijlocul de informare în masă care îndeplinește funcțiile unui agent străin”[2]. Mai mult: atunci când în știrile difuzate sunt citate alte instituții, considerate de autorități ca fiind „agenți străini”, prezentatorii sunt oblicați să declare că instituția respective este „agent străin”

Astfel, numiții „agenți străini” sunt umiliți, separați de restul societății. V. Putin personal a insistat asupra acestei practici; fiind întrebat de ce se întâmplă acest lucru, el a răspuns cum că în SUA funcționează o astfel de lege. Este cazul să facem următoarea precizare: în SUA funcționează legea despre agenți străini, dar se referă la persoanele străine care activează în SUA și munca lor este remunerată de statele lor de proveniență. De ex., un ziarist rus care lucrează în SUA și este plătit de FR. Pe când în FR „agenți străini” sunt considerați cetățenii FR care, chipurile, reprezintă interesele altor state. Atenție! În FR orice oponent politic este considerat dușman al Rusiei și autoritățile ori îl condamnă la ani grei de pușcărie, ori îl obligă să părăsească FR.

3. La sfârșitul anului 2021 Judecătoria Supremă a FR a interzis (a scos în afara legii) organizația obștească internațională „Memorial” – organizația care a dezvăluit crimele regimului sovietic, a contribuit la reabilitarea sutelor de mii de oameni nevinovați – victime ale stalinismului. În opinia liderilor de la Kremlin această activitate a „agentului străin” „Memorial” știrbește imaginea Rusiei. De aceea instanța supremă de judecată a decis lichidarea organizației. Cuvintele procurorului (exponentul Procuraturii Generale a FR) merită să rămână în analele istoriei ruse: „Este evident: speculând temele legate de represiunile politice, „Memorialul” creează o imagine falsă Uniunii Sovietice ca stat terorist. De ce astăzi noi, urmașii victorioșilor, în loc să ne mândrim cu țara care a învins fascismul, trebuie să ne pocăim? Probabil de aceea pentru că activitatea asociației „Memorial” este plătită de cineva…”[3].

Atenție: în primul rând, nu doar URSS a învins Germania hitleristă, ci URSS în alianță cu SUA, Marea Britanie, alte state și popoare din cadrul Coaliției antihitleriste. Apropo: și cu contribuția României din august 1944 până în mai 1945! În al doilea rând: ce are victoria asupra Germaniei naziste cu teroarea regimului comunist sovietic față de popoarele URSS? Ce are una cu alta? Represiunile staliniste (terorismul de stat!) au fost condamnate chiar de comuniști, în februarie 1956, la Congresul al XX-lea al PCUS! Astfel, la sfârșitul anului 2021, FR oficială consideră că crimele stalinismului „șifonează” imaginea URSS, iar cei care studiază trecutul sovietic trebuie scoși în afara legii. Și mai este ceva foarte important: Federația Rusă și-a proclamat suveranitatea (iunie 1990) și independența de stat în 1991, ceea ce înseamnă că actualul Stat FR s-a detașat de trecutul URSS; actuala societate rusă nu poartă răspundere pentru crimele stalinismului; de ce să se pocăiască?

Pe data de 29 decembrie, Instanța de Judecată din Moscova a interzis activitatea Centrului de apărare a drepturilor omului având aceeași denumire „Memorial” și fiind considerat de asemenea „agent străin”[4]. Centrul a fost învinuit de depistarea și publicarea numelor persoanelor condamnate în FR pe motive politice.  În unele cazuri instanțele de judecată au adus învinuiri sută la sută asemănătoare cu cele invocate dizidenților politici din timpul lui Leonid Brejnev.

4. Ceea ce uimește negativ sunt termenii deosebit de lungi de detenție, stabiliți de instanțele de judecată rusești pentru infracțiuni minore sau chiar în lipsa acestora. Exemple sunt o sumedenie. Astfel, în 2018 conducătorul de atunci al Ingușetiei Yunus-bek Evkurov a semnat cu liderul cecen Ramzan Kadîrov un acord de frontieră, ceea ce a nemulțumit populația ingușă. Moscova a susținut Cecenia, un grup de protestatari inguși a fost arestat, învinuit de crearea unei „organizații extremiste” (învinuire absurdă: până la protest acești oameni nu erau cunoscuți ei înde ei) și condamnați, în 2021, la termeni de la 7,5 la 9 ani pușcărie[5]. Asta pentru o zi de protest pașnic! Între condamnați este o femeie: este primul caz în istoria popoarelor din Caucaz când o doamnă este condamnată pe baza unor învinuiri politice. Persoana cea mai în vârstă condamnată este de 70 de ani. Întrebarea firească este: de ce așa? Probabil, regimul Putin dorește să bage frica în oameni pentru ca aceștia să nu poată cel puțin să-și exprime deschis punctul lor de vedere.

5. Anul ce s-a scurs a demonstrat că în zonele de detenție din FR a fost aplicată tortura instituționalizată. În rețelele de socializare au apărut filmulețe ce demonstrează aplicarea torturii (în închisoarea din Saratov dar și în alte închisori), crima a fost filmată. Deoarece calitatea filmării a fost joasă, comanditarul/comanditarii au cerut repetarea torturii. La conferința de presă de la 23 decembrie 2021, fiind întrebat de ziarista Xenia Sobceak de ce autoritățile ruse admit astfel de barbarii, președintele FR a răspuns cum că tortura se aplică și în SUA, și în Franța și în alte țări. Adică președintele rus nu a condamnat ororile din pușcăriile Rusiei, ci a justificat practicile din FR, spunând cum că și în alte state sunt comise astfel de crime odioase[6].

6. Ca și în trecut, și în 2021 oficialii de la Kremlin și propaganda subordonată conducerii FR au atacat Ucraina pe multiple planuri. V. Putin personal nu recunoaște poporul ucrainean ca o națiune distinctă de ruși, popor ce are dreptul la statul său, la independență. Și în 2021 Rusia a susținut multilateral regiunile separatiste din estul Ucrainei, de două ori a concentrat forțe militare importante la frontierele Ucrainei (vara și toamna, în jur de 120 000 de militari plus tehnică, spitale mobile etc.). Răspunzând la întrebarea unei ziariste despre relațiile FR cu Ucraina, V. Putin a declarat cum că Ucraina a fost constituită de Lenin Vladimir Ilici, în 1924.

Foarte multe alte subiecte istorice sunt interpretate într-un mod voluntarist, de parcă am avea de-afacere nu cu istorici, ci cu pictori, care, ca artiști, așa văd ei lucrurile. În mai 2021 am prezentat o monografie scrisă de prof. univ., dr. hab. Viaceslav Nikonov, nepotul lui Viaceslav Molotov, care re-interpretează istoria celui de-al Doilea Război Mondial, încercând să justifice politica externă a URSS, inclusiv – semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop[7].

7. Pe parcursul anului trecut FR a amenințat permanent Ucraina cu invadarea militară. Deputatul V. Jirinovski nu o singură dată a declarat la posturile publice TV că dacă ar fi fost puterea lui, el ar fi dat ordin să lovească cu rachete Kievul și alte orașe ale Ucrainei, iar cel mai potrivit timp, în opinia lui, ar fi în noaptea de Revelion, la ora 4 dimineața (2022!).

În multe state, inclusiv România, propaganda pentru război agresiv, de cotropire, se pedepsește prin lege la ani grei de pușcărie – de la 2 la 7 ani. Nu și în FR. Politica Kremlinului este de a ține în încordare nu doar locuitorii Ucrainei, ci și ai Europei. La sfârșitul anului Kremlinul a înaintat două note ultimative – Statelor Unite ale Americii și Blocului NATO prin care a cerut garanții securității FR, spunând că, chipurile, admiterea Ucrainei în NATO ar prejudicia securitatea Rusiei. V. Putin repetă mereu cum că statele membre ale NATO au promis Rusiei să nu se extindă în Europa de est și nu s-au ținut de cuvânt. Experții au verificat aceste cuvinte ale lui V. Putin și au constatat că NIMENI NICIODATĂ NU A PROMIS RUSIEI CA NATO SĂ NU ADMITĂ STATE CE DORESC SEMNAREA TRATATULUI NORD-ATLANTIC. Este o interpretare greșită a președintelui FR.

Dimpotrivă, anume FR a cotropit Crimeea în 2014 și susține deschis regimurile separatiste pro-ruse din Donețk și Luhansk, amenințând Ucraina cu ocuparea ei definitivă. Ce-i rămâne Ucrainei să facă decât să se adreseze puterilor democratice să-i ia apărarea? Apoi, intrarea Ucrainei în NATO (ca și a Georgiei) este dreptul suveran al acestei țări.

8. Privind R. Moldova (RM). Rusia continuă să controleze raioanele din stânga Nistrului și orașul Tighina, de pe malul drept al râului. Recent în autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” au avut loc așa-numite de ocupanți „alegeri”. Poziția oficială a Chișinăului a fost – nerecunoașterea acestei parodii. În pofida poziției oficiale a Chișinăului, iată că ambasadorul FR a vizitat Tiraspolul. Unul din angajații Președinției RM a declarat că ambasadorul rus va fi expulzat din RM, fiind declarat persona non grata. Însă imediat după acea poziție corectă, expusă public, purtătoarea de cuvânt a Președinției RM a declarat că el, colegul ei de la Președinție, „și-a spus punctul său personal de vedere”. Prin urmare, nu a urmat cel puțin un protest formal din partea autorităților de la Chișinău. Dacă demnitate nu e, nimic nu e.

Anul în care am intrat, 2022, deschide un nou „front” pentru FR: revoltele kazahilor împotriva regimului dictatorial, instaurat de Nursultan Nazarbaev, au ușurat pătrunderea trupelor militare ruse și pe teritoriul Kazahstanului. Reprimarea democrației în Belarus de către dictatorul  A. Lukașenco (2020-2021) a dus la limitarea și mai drastică a democrației în FR. Care va fi politica internă a FR după „liniștirea” Kazahstanului o vom vedea.

            anatol_petrencu@yahoo.com

            7 ianuarie 2022