În anul 2021, la Ivano-Frankovsk (Ucraina) a văzut lumina tiparului culegerea de studii științifice cu titlul Выжить рядом с империей: цена новейшей агрессии Кремля [A supraviețui alături de imperiu: prețul agresiunii contemporane a Kremlinului[1]].

Pe data de 4 februarie 2022 volumul a fost lansat în incinta Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, în Clasa Viitorului. Organizatorul și moderatorul evenimentului a fost prof. univ., dr. hab. Sergiu Musteață.

Culegerea cuprinde Introducere, șase articole și Încheiere.

Primul articol, întitulat Istoria Statului rus: imperiul ce luptă mereu (p. 13-53), a fost elaborat de profesorul Universității din Varșovia, istoricul Kazimierz Wójcicki. Autorul studiului a căutat să răspundă la întrebarea: de ce Rusia are un comportament atât de agresiv? Răspunsul îl dă tot el: pentru că „Rusia este un imperiu” (p. 13), iar agresiunea externă este esența existenței oricărui imperiu și Rusia nu este o excepție. Autorul redă succint istoria expansiunii teritoriale a Rusiei țariste, destrămarea imperiului țarist și constituirea URSS cu cunoscuta ideologie de victorie a comunismului în întreaga lume. Profesorul Kazimierz Wójcicki a demonstrat că odată cu destrămarea URSS spiritul imperialist al Rusiei nu a dispărut, iar caracterul firav al instituțiilor democratice a permis noii puteri de la Moscova să revină la neo-imperialism cu aplicare forțelor militare (războiul împotriva Republicii Moldova, 1992, Primul război, 1994-1996, după care al Doilea război împotriva Ceceniei, 1999, războiul împotriva Georgiei, 2008, anexarea Crimeii, 2014 și susținerea regimurilor separatiste din regiunile de est ale Ucrainei, intervenția în Siria, 2015). Este importantă remarca domnului profesor referitoare la Ortodoxia rusă: este unica carcasă care a supraviețuit după implozia URSS și care este folosită de actuala putere de la Kremlin în scopuri expansioniste (p. 21).

Autorul expune actuala doctrină a Federației Ruse (FR) referitoare la probleme de securitate națională: chipurile FR este amenințată de NATO; în același timp, Kremlinul neglijează ponderea Chinei în relațiile acesteia cu FR (p. 28-29). Profesorul universitar a arătat cauzele păstrării spiritului imperialist în elita, dar și într-o mare măsură – în societatea rusă. Este vorba de nostalgia după trecutul măreț al URSS. Apoi, Occidentul este prezentat ca fiind decadent, imoral etc., și că numai putinismul poate salva omenirea de „criza” liberalismului. Altfel spus, propaganda Kremlinului încearcă să pună la îndoială valorile democratice occidentale. Autorul atinge probleme legate de „Lumea rusă”, de Războiul hibrid, de ideologia putinistă etc.

Conf. univ. dr. Yevhen Mahda a prezentat un studiu întitulat Aprofundarea caracterului hibrid al războiului: modernizarea instituțională a politicii Kremlinului (p. 55-88). Autorul demonstrează factorii pe care Kremlinul îi utilizează în diversificarea și sporirea eficacității Războiului hibrid. Între aceștia: luarea pe verticală a deciziilor referitoare la restabilirea „măreției Rusiei”; resurse financiare consistente, parte din care sunt acumulate din vânzarea resurselor energetice statelor Uniunii Europene; promovarea concepției „democrației suverane” și posesia armei nucleare; aceste și alte fapte fac Rusia insensibilă la criticile din afara FR. Este de neglijat și funcționarea triadei Russia Today, agenției informaționale Sputnik și miilor de troli care pot influența dispoziția oamenilor din diverse state ale lumii etc. (vezi. p. 56-57). Autorul a evidențiat măsurile ce trebuie luate de statele post-comuniste în vederea contracarării propagandei ruse ca element constitutiv al Războiului hibrid (este dat exemplul Ucrainei, p. 68 și urm.). Dl Yevhen Mahda a atras atenția asupra tezelor principale ale Kremlinului referitoare la Noua politică în domeniul istoriei, „orientată spre atingerea scopurilor geopolitice ale Rusiei privind subminarea din interior a Uniunii Europene și ruinarea perspectivelor dezvoltării ei” (p. 73). În vizor au fost luate astfel de teme ca istoria Poloniei, cel de-al Doilea Război Mondial[2], Holocaustul, colaborarea cu hitleriștii, istoria Ucrainei etc. Autorul aduce multe exemple concrete de manipulare a faptelor istorice de către oficialii FR și de propaganda de stat rusă.

Următorul articol se numește Catastrofa umanitară pe teritoriile ocupate ale Donbassului (p. 91-108), autori – prof. univ., dr. hab. Serhiy Fedunyak și Vira Yastrebova, președinta Uniunii obștești „Grupul de est al apărătorilor drepturilor omului”. Pe baza faptelor concrete, autorii studiului au analizat aspectele umanitare ale ocupației rusești a unei părți a regiunii Donbass. În opinia autorilor, ocuparea rusească prezintă „o catastrofă umanitară”, promovată permanent și conștient de FR, care are ca scop final anexarea acestor pământuri (vezi p. 92). De reținut: FR obligă locuitorii din teritoriile separatiste ale Ucrainei să accepte cetățenia FR, să depună jurământ de credință FR, procedura fiind înregistrată video și fotografiată, în plus – noilor cetățeni ai FR li se iau amprentele degetelor (p. 96). Autorii examinează aspectele social-economice și politice ale catastrofei umanitare din regiunile controlate de FR: distrugerea minelor de cărbune cu scoaterea celui mai bun utilaj tehnic, depopularea regiunilor prin emigrarea specialiștilor, inclusiv a medicilor, cea ce a creat un deficit uriaș de cadre.

Andriy Klymenko și Ruslan Sidorenko au prezentat un studiu referitor la politica FR în Crimeea (Militarizarea și transformarea Crimeii într-un cap de pod împotriva Ucrainei și Europei, p.111-131). Autorii au demonstrat că FR a îmbâcsit peninsula cu trupe și tehnică militară de ofensivă care prezintă o primejdie reală nu doar pentru Ucraina, ci și pentru statele Europei de vest.

Profesorul Universității din Łódz Tomasz Lachowski este prezent cu un amplu studiu întitulat De la totalitarismul URSS până la putinism – e posibil oare un nou „Niurnberg-2” referitor la crimele sovietice (p. 135-207). Autorul a examinat evoluția dreptului internațional referitor la lupta cu absența pedepselor pentru crime grave în relațiile internaționale, s-a referit la cazurile de condamnare pentru comiterea crimelor de război, a crimelor împotriva umanității. Profesorul polonez aduce câteva exemple de condamnare a militarilor sovietici care au comis crime de război (în statele baltice) și ajunge la concluzia: legislația internațională poate fi aplicată și asupra conducerii FR pentru crimele comise față de oamenii din regiunile Ucrainei, controlate de FR. Articolul este foarte util pentru istorici, specialiștii în drept internațional, juriști.

Prof. univ., dr. hb. Yevhen Țîbulenko și Yvanna Tetera încheie suita de articole cu studiul întitulat Ocuparea Crimeii și intervenția militară în Donbass: dreptul internațional și responsabilitatea FR (p. 209-248). Autorii examinează agresiunea FR față de Ucraina prin prisma normelor și principiilor dreptului internațional, reflectat în documentele fundamentale ale Organizației Națiunilor Unite și altor instituții internaționale.

Urmează o scurtă Încheiere (p. 249-250) din care cităm: „A trăi și a supraviețui alături de un imperiu agresiv necesită eforturi considerabile. Nu stârnește îndoială tendința [imperiului] de a domina asupra statelor dimprejur și de a le înghiți cu prima ocazie. De aceea contra-acțiunile trebuie să fie conștiente și să poarte un caracter ofensiv. Este nevoie de a studia  temeinic factorii istorici, politici și juridici ai coexistenței statelor din Europa Centrală și de Est cu succesoarea Imperiului rus și URSS – Federația Rusă. Cu regret, noțiunea „succesoare” („moștenitoare”) trebuie înțeles în sens direct, deoarece în raporturile cu vecinii săi actuala putere din Rusia se străduie să renască practicile, bazate pe experiența Imperiului (rus) și al URSS” (p. 249).

Fiecare articol se încheie cu concluzii și Bibliografia folosită.

În încheiere, ce ar fi de spus?

De mult timp s-a impus necesitatea coalizării eforturilor specialiștilor din statele din estul Europei (Polonia, Ucraina, de ce nu? România, Republica Moldova) în vederea contracarării ofensivei propagandistice a FR, care în condițiile promovării Războiului hibrid ocupă un loc primordial. Iată că specialiștii ucraineni și polonezi au realizat o monografie științifică colectivă și au demonstrat că actuala guvernare a FR, prin politicile agresive promovate, încalcă dreptul internațional și comite crime împotriva umanității.

Lectura cărții demonstrează că R. Moldova a rămas mult în urma statelor baltice, Ucrainei, nemaivorbind de Polonia, în privința conștientizării trecutului sovietic, condamnării crimelor comise de URSS în Basarabia. La noi nu a fost promovată până la capăt de-sovietizare (de-comunizarea) trecutului (avem și azi monumente ridicate în „cinstea” marilor figuri comuniste – Lenin, Kotovski, Lazo etc.). Autoritățile RM nu au avut forța necesară pentru a condamna public, clar, răspicat, crima de genocid prin înfometarea populației RSSM din 1946-1947; autoritățile RM nu au o claritate în privința războiului agresiv al FR împotriva RM (unii demnitari promovează public teza rusească cum că a fost un „conflict intern” al populației din RM). Această ne-dorință a autorităților RM de a spune lucrurilor pe nume, de a înțelege și a condamna crimele comise de Rusia în zona în care trăim, perpetuează lipsa de demnitate și slugărnicie față de RF.

Evident, astfel de studii trebuie continuate. Asta pentru că istoria se mișcă. Războiul hibrid a fost completat cu amenințările FR de a invada întreaga Ucraina, cu ultimatumuri înaintate NATO și SUA, precum și cu ridicarea artificială, conștientă, a prețului la gazele naturale.

Ar mai multe de scris. Dar ne oprim aici.

Lectură plăcută!

anatol_petrencu@yahoo.com

8.02.2022