Recent a apărut de sub tipar numărul din mai 2012 al revistei „Historia”, consacrat în întregime împlinirii a două secole de la anexarea interfluviului Pruto-nistrean de către Rusia ţaristă.

Revista începe cu un articol de fond, semnat de dl Ion M. Ioniţă, redactorul-şef al publicaţiei, care, între altele, constată: „Efectele ocupaţiei de acum 200 de ani se simt astăzi din plin. Trăim realitatea existenţei a două state româneşti şi suntem departe de a ne înţelege pe deplin unii pe alţii şi de a ne depăşi prejudecăţile” (p. 5).

Revista cuprinde studii, bogat ilustrate cu hărţi istorice, imagini de epocă, litografii, fotografii ale unor personalităţi politice din acele timpuri. Primul articol, întitulat „Enigma unui nume: Basarabia” a fost prezentat de cunoscutul specialist în domeniu, dl Ion Chirtoacă (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe din Moldova).

Dl George Damian a prezentat studiul „Basarabia, între Napoleon şi ţarul Alexandru I” (p. 16-19), iar dl dr. Virgiliu Pâslariuc a întitulat articolul său „Ruşii prezintă anexarea ca pe un act mesianic”. Citez doar un pasaj din acest articol: „…Imaginea Rusiei ca a unei ţări înapoiate din punct de vedere al civilizaţiei, cu iobăgia sa şi analfabetismul aproape generalizat al populaţiei, însemna pentru occidentali tot mai mult un indiciu al subdezvoltării. Acest lucru era sesizat şi de nobilimea basarabeană”. În continuare autorul citează din memoriile vice-gubernatorului Basarabiei Filip Vigel: „Nimeni din ei [boierii basarabeni la momentul anexării] nu ştia ruseşte şi nici măcar nu avea curiozitatea să vadă Moscova sau Petersburgul; din cuvintele lor se putea observa că Nordul nostru îl consideră drept o ţară sălbatică”. „De aceea, continuă dl V. Pâslariuc, la nivel cultural, nobilimea română – cu toate descrierile zeflemitoare ale unor scriitori ruşi – nu se considera inferioară ruşilor şi nici n-avea complexe faţă de aceştia. Mai mulţi contemporani spuneau că boierii moldoveni vorbeau toţi franceza, iar portul occidental începea să se facă prezent chiar înainte de anexarea provinciei” (p. 23-24).

Dl prof. univ. dr. Valentin Tomuleţ a analizat plecările masive ale ţăranilor basarabeni dincolo de Prut („Ţăranii basarabeni fug dincolo de Prut”, p. 26-29), iar subsemnatul am prezentat studiul întitulat „Politica naţională a ţarismului în Basarabia”, p. 30-31.

Dl Veaceslav Ciorbă a publicat articolul „Viaţa bisericească sub stăpânirea ţaristă” (p. 33-37), inclusiv – o scurtă tabletă despre Pavel Lebedev, cel care şi-a dobândit o tristă celebritate prin persecutarea a tot ce era românesc. „A urmărit în permanenţă birocratismul şi transformarea preoţilor în slujitori devotaţi ai Imperiului ţarist. În 1871, limba română a fost eliminată oficial din cele câteva şcoli în care se mai menţinea” (p. 35). Pe o pagină (37) a fost explicat fenomenul inochentismului ca formă specifică de protest împotriva rusificării totale a Bisericii strămoşeşti.

Următorul articol se întitulează „Teritoriu de compensaţie în jocul dintre marile puteri”, semnat de dl Constantin Ardeleanu (p. 38-41). Este vorba de efortul marilor puteri occidentale de a modifica frontiera de sud a Imperiului ţarist.

Cunoscutul istoric chişinăuian, dr. Dinu Poştarencu este prezent cu studiul „Populaţia Basarabiei în perioada ţaristă” (p. 42-45). Din constatările autorului: „Timp de 34 de ani (1879-1913), populaţia Basarabiei a crescut cu 1 231 643 de oameni, ceea ce reprezenta un spor real de 93,7 %… Către sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, dinamica populaţiei provinciei şi-a continuat sensul ascendent, cu oscilaţii anuale şi cu o uşoară încetinire a creşterii demografice de la evenimentele sociale din 1905-1907 până la dezlănţuirea Primului Război Mondial” (p. 45).

Dl dr. Vadim Guzun a insistat asupra „Basarabiei viticole, în rapoarte ale Legaţiei Române la Sankt Petersburg din anul 1902” (p. 46-50), iar dl Alexandru Istrate a scris despre „Comemorarea pierderii Basarabiei, la concurenţă cu Serbările Regalităţii şi cu inaugurarea statuii lui Cuza” (p. 50-55).

Dl dr. Valeriu Popovschi s-a referit la perioada de destrămare a Imperiului ţarist (1917) şi la lupta basarabenilor pentru promovarea limbii române („Lupta pentru revenirea la limba română”, p. 56-59). „Ţăranii basarabeni, a constatat autorul, s-au ridicat în 1917, alături de reprezentanţii celorlalte categorii sociale, mai întâi în apărarea limbii ca valoare spirituală supremă, ceea ce constituie un fapt profund semnificativ…” (p. 59).

„Unirea Basarabiei cu România. Lungul drum al confirmării diplomatice” – aşa se întitulează studiul semnat de dl Corneliu Ciucanu. Bineînţeles, merită citit cu cea mai mare atenţie.

Următorul articol este întitulat „Cum să transformi micul basarabean, chiar rusofon, într-un român sadea”, e semnat de dna Cătălina Mihalache şi se referă la primii ani de aflare a Basarabiei în cadrul României reîntregite. Recomandările de atunci sunt valabile şi pentru realităţile de astăzi. „La istorie, se scria în raport, se va începe cu legendele istorice şi apoi se va povesti elevilor pe înţelesul lor domnii şi faptele însemnate ale voievozilor Români. Toţi elevii trebuie să ştie evenimentele istorice actuale care au dat formarea României Mari. Se va vorbi elevilor cu multă dragoste despre frumuseţile ţării noastre şi despre viteazul şi mult iubitul rege Ferdinand, care a împroprietărit pe săteanul român cu pământul pe care l-a apărat cu atâta voinicie. Trebuie predată istoria [în] aşa fel că din învăţământul ei să nască sentimente patriotice, şi astfel Basarabeanul să ştie cine a fost, ce este şi ce-i dat să ajungă”. A fost un extras dintr-un raport de inspecţie, efectuată la 15 noiembrie 1919, la şcoala din comuna Şolcani, judeţul Soroca, extras, realizat de dna autoare. Bineînţeles, elevii de astăzi trebuie să cunoască şi ceea ce ni s-a întâmplat în anii de restrişte (1939, 1940, 1941, 1944, 1946-1947, 1949, 1951, 1991); cam mult, dar asta e al nostru.

Revista a publicat, de asemenea, studiul „Cornova, satul basarabean care, la 1931, nu se dezmeticise încă de ţarism” (p. 68-71) de dl Zoltán Postás şi articolul „Basarabia în discuţiile comuniştilor români cu sovieticii: pretext de şantaj sau obiect de negociere?” (p. 74-77), autor Paul Nistor.

În încheiere, a fost înserat un studiu, semnat de dl Alexandru Aioanei, întitulat „Manipularea opiniei basarabenilor despre România”. Articolul se referă la perioada bodiulistă a RSSM, dar problema este actuală şi astăzi: observăm cum anumite „laboratoare”, pe anumite portaluri de ştiri sau chiar ziare, mereu, fără încetare, în cel mai clasic stil kaghebist, publică materiale ce au ca scop să cultive la oameni un sentiment de repulsie faţă de România, istoria, cultura, limba, civilizaţia acesteia.

Numărul prezentat astăzi a fost coordonat de dna Florentina Ţone, fapt pentru care o felicităm.

În încheiere, vreau să aduc sincere mulţumiri redacţiei revistei „Historia” (director dl Ion Cristoiu, redactor-şef dl Ion M. Ioniţă), coordonatoarei ediţiei dnei Florentina Ţone, pentru acest proiect deosebit de important, mai ales pentru noi, românii basarabeni.

Mulţumiri şi felicitări!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

9 iunie 2012.