Cuprins: Ziua „Micii Uniri” la Biblioteca „Maramureș”. – Comemorarea victimelor de la Katyn la Biblioteca „Adam Mickiewicz”. – Ziua de naștere a dnei Maria Gogu Zinovii. – Depuneri de flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Sărbătorirea „Micii Uniri” la Liceul „Alexandru Ioan Cuza”. – Maia Sandu – președinte al României.

Ziua „Micii Uniri” la Biblioteca „Maramureș”. Pe data de 22 ianuarie a.c., în incinta Bibliotecii „Maramureș” din Sectorul Botanica al Capitalei, a avut loc o întâlnire a cititorilor Bibliotecii cu membrii conducerii Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” (AIRM „A. Moșanu”). În fața celor prezenți – elevi din clasele superioare ale Liceului Teoretic „Liviu Rebreanu”, conduși de doamna Silvia Chisaru, profesoara de istorie, – lucrători ai Bibliotecii, cititori în vârstă, a vorbit dna directoare Elena Sinița, membră a AIRM „A. Moșanu”; domnia sa a prezentat expoziția de cărți în care sunt examinate problemele de unitate națională a românilor în epoca modernă și contemporană. A continuat dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu”, care a explicat condițiile istorice ce au făcut posibilă Unirea Principatelor Române. Conferențiarul a amintit de Războiul Crimeii (1853-1856), război pe care Imperiul țarist l-a pierdut și care a favorizat realizarea parțială a ideii de reîntregire națională a românilor într-un stat. Dna drd Ecaterina Manole, membră a Comitetului de Conducere a AIRM „A. Moșanu”, a vorbit celor prezenți despre tratarea problemelor „Micii uniri” în manualele de istorie, în clasele a VIII-a și a XI-cea. Subsemnatul, am vorbit despre realizarea Marii Uniri a românilor din 1918, despre importanța istorică a Unirii mai ales pentru basarabeni. Tinerii din sală au formulat mai multe întrebări legate de trecutul, prezentul și mai ales viitorul Poporului Român. La întâlnire a fost prezent dl drd Vasile Fotescu, lector universitar, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Republica Moldova, care a asigurat transmiterea on-line a evenimentului. A fost prezent, de asemenea, dl Petru Hasnaș, director achiziții al Firmei „Case bine făcute”. La sfârșitul evenimentului participanții au încins Hora Unirii.

Comemorarea victimelor de la Katyn la Biblioteca „Adam Mickiewicz”. Pe data de 23 ianuarie, în cadrul Bibliotecii „Adam Mickiewicz” din preajma Telecentrului (str. Lech Kaczyński, nr. 2/1) a avut loc comemorarea victimelor masacrului comis de conducerea URSS în martie-aprilie 1940 față de militarii polonezi. La baza discuțiilor a stat cartea jurnalistului și istoricului german Thomas Urban, „Katyn 1940. Istoria unui masacru”[1]. Participanții la eveniment au fost salutați de directoarea Bibliotecii, dna Svetlana Gumeni, care a vorbit despre motivele adunării. Subsemnatul, am expus tema Katyn, făcând trimiteri la cartea recent apărută de sub tipar. După semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939), împreună cu Germania hitleristă, URSS stalinistă a atacat Statul Polonia (17 septembrie 1939), a arestat militarii polonezi din voievodatele de est ale Poloniei. După trierea ofițerilor polonezi, aceștia au fost repartizați în trei lagăre de concentrare (Kozelsk, Ostașkov și Starobilsk). În martie 1940, după un demers redactat de L. Beria, comisarul poporului pentru Afaceri interne al URSS (NKVD), soarta tragică a polonezilor a fost decisă de conducerea de vârf a URSS, I. Stalin fiind primul care a semnat ordinul monstruos. Ca într-o veritabilă Fabrică a Morții, polonezii au fost împușcați metodic, cu sânge rece și aruncați în gropi comune în pădurea Katyn de lângă orașul rus Smolensk. Din răsputeri, sovieticii au ascuns crima. Însă, după ocuparea acestor teritorii de trupele germane (1941), crima odioasă comisă de sovietici, a fost descoperită. Autoritățile germane au ordonat exhumarea cadavrelor în prezența medicilor legiști din statele aliate în războiul anti-sovietic, după care au organizat excursii pentru ziariști la locul crimei. După înfrângerea de la Stalingrad (februarie 1943), Radio Berlin a anunțat opinia publică internațională despre crima comisă de sovietici. Guvernul polonez în refugiu la Londra a dat crezare informațiilor germane, ceea ce a însemnat pentru conducerea URSS „trădare”, „trecerea de partea naziștilor” și ruperea relațiilor diplomatice cu guvernul polonez stabilit la Londra. La începutul anului 1944 sovieticii au eliberat regiunea Smolensk și, la ordinul lui Stalin, cadavrele au fost din nou exhumate. Comisia de stat în frunte cu N. Burdenco, chirurgul-șef al Armatei roșii, a stabilit cum că polonezii au fost masacrați în toamna anului 1941, iar făptașii sunt germani. De acum încolo, sovieticii au promovat cu vehemență această minciună, izolând sau anihilând pe toți cei ce cunoșteau adevărul. Autorul cărții prezentate onoratului public a adus detalii noi, pe care istoriografia temei nu le conținea. De ex., sunt prezentate persoanele oficiale din preajma președintelui american F. D. Roosevelt, persoane – mari simpatizante ale dictatorului Stalin, – care au promovat versiunea sovietică a făptașilor crimei, F.D. Roosevelt rămânând cu convingerea că staliniștii spun adevărul.

Interesant este capitolul în care autorul scrie despre poziția lui Mihail Gorbaciov față de crima de la Katyn și altele. Am spus de ce este importantă cartea dlui Th. Urban, dar și subiectul abordat: este vorba de politica actualilor conducători ai Federației Ruse (FR), care au revenit în discursurile politice, în cărți și manualele de istorie la vechile teze staliniste, și nu doar cu referire la Polonia, ci și la Spațiul Românesc, la Europa, în ansamblu.

În discuție au luat parte prof. univ., dr. hab. dna Lilia Zabolotnaia, care a fost la Moscova atunci când lângă Smolensk s-a prăbușit avionul guvernamental polonez cu înalți demnitari, inclusiv – președintele Poloniei Lech Kaczyński (10 aprilie 2010) și care a fost nevoită să anunțe colegii polonezi despre cele întâmplate. Am recomandat dnei Liliei Zabolotnaia să aștearnă pe hârtie cele întâmplate în aprilie 2010.

De asemenea, în fața celor prezenți – cititori fideli ai Bibliotecii poloneze, tineri ce învață limba poloneză, profesorul de limbă poloneză, dna Magda Arsenicz, Consulul Poloniei la Chișinău, alții, între aceștia, în primul rând dnii Vitalie Gaiceanu, student, poet, și Victor Gușuleac, student USM – membri ai Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu”, – a vorbit dl Ghenadie Topolnițchi, administratorul ZEN CLUB-ului din Chișinău, dl Paul-Mircea Iordache, redactorul-șef al revistei „Vatra noastră românească”, care a amintit de crimele sovietice comise în Spațiul Românesc (între acestea – cea de la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941, supranumită  „Katyn al românilor”).

Cu prilejul împlinirii a 15 ani de la moartea președintelui Poloniei Lech Kaczyński (10 aprilie 2025) vom propune conducerii Bibliotecii „Adam Mickiewicz” organizarea unei Mese rotunde la care vom vorbi despre acest tragic moment, precum și vom prezenta cartea lui Andrzej Nowak „Polonia și Rusia. Între libertate și despotism. Secolele al X-lea – al XXI-lea”[2].

Ziua de naștere a dnei Maria Gogu Zinovii. Pe data de 23 ianuarie, membra Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu”, dna dr. Maria Gogu Zinovii și-a sărbătorit ziua de naștere. Cu acest prilej, am adresat (și adresăm) colegii noastre La mulți ani cu sănătate, noi realizări în studierea trecutului, numai bine.

Depuneri de flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Sărbătorirea „Micii Uniri” la Liceul „Alexandru Ioan Cuza”. În dimineața zilei de 24 ianuarie, conducerea AIRM „A. Moșanu” a participat la depunerea de flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sectorul Botanica al Capitalei.

Pretura sectorului Botanica (pretor dna Diana Guba) a organizat în fața bustului domnitorului Alexandru Ioan Cuza nu doar depunere de flori, ci și un recital de cântece, poezii, o mică scenetă teatrală etc. prezentate de instituțiile școlare din sectorul Botanica. Au fost depuse flori, coroane. În fața publicului prezent – oameni ce pledează pentru reîntregirea Neamului Românesc, subsemnatul, m-am adresat cu un cuvânt de salut, după care dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu” a ținut un discurs în care a expus condițiile realizării Unirii Moldovei cu Țara Românească și importanța istorică a evenimentului. De asemenea, în fața celor prezenți a vorbit Paul-Mircea Iordache, redactorul-șef al revistei „Vatra noastră românească”, publicație ce promovează românismul și care apare la Botoșani. Discursurile și cuvintele de salut s-au intercalat cu cântecele patriotice interpretate de dl Valeriu Mocanu[3], Ricky Ardezianu și alții. La eveniment a fost prezent cunoscutul artist Sandu Aristid Cupcea, care a recitit poezii patriotice.

După încheierea oficială a evenimentului, Sărbătoarea „Micii Uniri” a continuat (pentru conducerea AIRM „A. Moșanu”) la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza”, unde Ion Negrei, vicepreședintele AIRM „A, Moșanu”, însoțit de dl Paul-Mircea Iordache din Botoșani, au prezentat discursuri prilejuite de Unirea Principatelor Unite și figura domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Maia Sandu – președinte al României. După consumarea evenimentelor mai sus expuse, m-am întrebat: la ce bun studiem istoria, dacă nu tragem învățăminte din ea. Am vorbit despre domnitorul Principatului Moldova, ales pe data de 5 ianuarie 1859 de Divanul ad-hoc de la Iași și alegerea aceluiași domnitor de Divanul ad-hoc de la București (24 ianuarie 1859). Astfel, prin alegerea aceleiași persoane în postul de conducător a două state, s-a realizat „Mica Unire”.

În 2025 avem următoarea situație: dna Maia Sandu a fost aleasă președinte al Republicii Moldova. În România de dincolo de Prut, în condiții specifice, cunoscute de cititori, postul de președinte al României este vacant, alegerile fiind stabilite pentru luna mai 2025. Deja au apărut pretendenți. Întrebare: dna Maia Sandu, cetățean al României (asta o știm și de la Putin care știe ce zice), președinte al RM, de ce nu ar candida la postul de președinte al României? Să încercăm, poate reușim să depășim practic urmările Pactului Molotov-Ribbentrop? Dvs. ce ziceți?

Am vorbit astăzi cu distinsul Domn Liviu Petrina, unul dintre fondatorii Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat în decembrie 1989, autorul planului „Vindecarea mentalității și reîntregirea țării”[4], care a susținut ideea.

anatol@petrencu@yahoo.com

25.01.2025

Ecouri la materialul de mai sus (numele autorilor sunt în poșta electronică a ss; aici am pus doar inițialele):

1. Nu poate fi Președintele României, atâta timp cât dumneaei urăște unioniștii și nu se declară româncă (Cr.)

2. Salutare, dl profesor!

Cred că este o glumă, chestia cu „președinta ROmâniei”.

România este ceva mai responsabil decât să fii mai mare pe o palmă de pământ, care și aceea scapă printre degete.

După cum a dat ea în bară mai la toate capitolele, în partea stângă a Prutului, poate doar cu excepția unor relații externe, iată că, va avea posibilitatea să ruineze și toată România.

Să-i oferim posibilitatea asta?

Dacă până la ea, rândurile unioniștilor în societatea basarabeană ajungeau la 45% și chiar la 50%,

după doar 4 ani, sondajele arată că au rămas de două ori mai puțini.

De ziua Unirii, nici măcar un mesaj ca șef de stat nu lansează.

Neglijează orice relație de suflet cu Patria-Mamă, așteptând doar fonduri și cadouri, ca să zică frumos „Mulțumim, ROmânia!”

De când e în scaunul de președinte, n-a pronunțat, practic, niciodată cuvântul Unire, cu prilej sau fără prilej.

N-a poruncit nici unui grup diplomatic să sondeze problema Unirii prin cancelariile europene, ea unica ieșind mereu cu discursuri moldoveniste, gen „poporul moldovenesc” etc. chiar și la înaltele tribune europene.
(Personal, am prins-o și am publicat în Facebook un articol, preluat și de presă, cum ea a ieșit în aprilie 2021 la tribuna APCE, Strasbourg, ținând un discurs cu formule staliniste identice cu ale lui Dodon și Șornikov. lucrurile s-au repetat și mai târziu.) 

Să nu uităm, de asemenea că, la alegerile prezidențiale, în spațiul R. Moldova, ea a pierdut scrutinul.

Iar după ce la 6 decembrie trecut, ea a fost la București numai să-i spună lui E. Lasconi că o susține, n-o mai sprijină nici partidele guvernării din București. Etc.

Dar nu zic, dacă e pe bani și putere, va face Unire, va face și dezUnire…

Hai să ajungem, măcar în primăvară-vară, să vedem ce mai poate ea.

Deocamdată, nici măcar site-ul prezidențial NU este măcar un pic îngrijit.

În el, nu are nici măcar plan de lucru, de când a fost aleasă în 2020. Pe site figurează și astăzi planul lui Dodon, din 2019 – am scris și despre asta.

De asemenea, în site nu găsești nicio transparență în cheltuieli financiare, niciun raport de venituri și interese etc.

Unirea NU se face cu gulerașul și mănuși albe. 

Unirea este o muncă – să ne amintim cât au muncit Sturza, Kogălniceanu, Maiorescu etc., mai întâi, ca să realizeze ce și-au propus.

Cu toate acestea, m-aș bucura, dacă, din multele miliarde primite pe împrumut și ne-împrumut, ar ajuta măcar cu ceva Asociația Istoricilor A. Moșanu. Or, presa de curte huzurește ca niciodată, pe milioane și milioane din bani europeni.

De la mine, numai bine!

Mai sunt încă în (…), termin o lucrare – tematica gulagului basarabenilor, și până în primăvară, dea Domnul, vom avea-o din tipar.

Cu profund respect, (Gh.)

3. Eu demult zic ca această este unica soluție de moment. În scurt timp vor fi rezolvate probleme ce țin de justiție, corupție și alte similare, unde moldovenii se tem să le rezolve de frica lui Putler 

Să aveți o duminică liniștită ! (Ser.)

4. Bună dimineața!

În calitate de Membru de Conducere al AIRM „Alexandru Moșanu”, propun să înaintăm Președinției RM un demers cu decizia AIRM „Alexandru Moșanu” de a propune candidatura Președintelui RM Maia Sandu la funcția de Președinte al României. Din câte știu înregistrarea candidaților în România continua.

Cu respect, (A.P.)

5. DA!!! (Z.I.)

6. Vă putem promova ideea?! ,,hai sa dam mana cu mana ce cu inima romana”".

Geniala idee a unui istoric ca Dvs! O putem publica în interartes?  Numai bine!

A.D.

7. Buna seara Anatol,

1. Nu sunt de acord cu: „…Putin știe ce zice”. Or în ultimii 3-5 ani el a mințit și a formulat atâtea halucinații că, dacă le-ar citi el înșiși, ar cere pistolul cu un singur patron.

2. Cât privește „Maia Sandu – președinte”, trebuie să analizați nu numai sub aspectul succesului ci și sub aspectul insuccesului…

Deși, deseori rezultatul se obține deseori acolo unde era cel mai puțin probabil…

Cu respect, (Ș.U.)

8. Salut, dl profesor!

În primul rând, felicitări pentru osteneala notorie de a ține prietenii aproape, prin livrarea diverselor informații utile!

Și mulțumesc pentru informațiile ce le trimiți și nouă, astfel simțindu-ne alături, chiar fiind fizic la mari depărtări!

Aseară, am trimis și eu un comentariu, ce viza ideea unei persoane comune la conducerea R. Moldova și România.

 Am semnat cu inițiale, pornind de la considerentul că,  stăpânul adresei mele (…) este cunoscută – că sunt eu, Gh. M.

Dar nu pentru că aș scrie ceva ascuns după inițialele numelui.

Deci, ceea ce am scris ieri rămâne valabil, așa cum am scris, sub numele Gh. M.

Mai mult,  expediez chiar acum, la prezenta, o continuare a celor scrise în răspunsul de ieri.

Atașez postarea-punctarea mea de astăzi, la tema „românismului” actualei guvernări, care face toate lucrurile doar de fațadă, doar cu scop electoral, neglijând orice muncă „în subsol”.

Noi am mai văzut guvernanți-politicieni obraznici, ipocriți, fățarnici în viața noastră, dar n-am mai întâlnit asemenea guvernare machiavelică, cum este regimul Maiei Sandu.

Un continuu exemplu: 

Este deosebit de neînțeles – cum poți, în TREI ANI la rând, după nenumărate demersuri, 

nici să asculți, nici să dai din sprânceană asupra unui lucru atât de simplu ca excluderea unei inscripții rusești mincinoase și nocive, de pe peretele MINISTERULUI CULTURII???
Rog să atașați și acest răspuns al meu, însoțit de anexa din prezenta, pe 2 pagini… (Ofer anexa în fotocopie, deoarece nu toți prietenii au pagină de Facebook, ca să o citească în original.)

Cu salut frățesc și respect colegial, (Gh. M.)

26 ian. 2025

Harta cu geografia Bisericii Ortodoxe Ruse, care blagoslovește războiul lui Putin arată cât se poate de clar clivajul statului și populației pe nume R. Moldova. Pe de o parte, cică, se îndreaptă spre Europa, și luptă cu Rusia, iar pe altă parte, continuă să fie subjugată, chiar și în credință, de forțele răului. Așadar, Rusia cu Kaliningrad-oblasti, Bielorusia, Serbia și încă cineva din statele slave de sud, parțial Georgia, și R. Moldova – toate mai depind de crucea necurată a patriarhului-colonel securist moscovit Kirill-Gundeaev… La toate acestea, putem să mai notăm că, de 33 de ani de independență a R. Moldova, pe teritoriul ei, – NU a fost coborât de pe postament niciun tanc cu steluță roșie moscovită și cu țevile îndreptate spre România și Europa; – NU a fost demontat niciun monument sau memorial ruso-sovietic, dintre multele mincinoase și nocive, care constituie cele mai penetrante elemente ale războiului hibrid rusesc împotriva ROmânimii; – Dar nu numai tancuri și memoriale n-au fost demolate, ci măcar simpla inscripție, la fel de mincinoasă și nocivă „Osmotreno min net, l-t Kutepov”, de pe un zid al Ministerului Culturii (!!!) NU s-a dorit să fie eliminată din spațiul public al Chișinăului, deși au fost adresate nenumărate demersuri respectivei instituții, încă trei ani în urmă și de atunci – mereu.
La vară, însă, vom vedea un nou avânt al „luptei cu Rusia” la Chișinău – așa se întâmplă, din alegeri în alegeri.

(Gh. M.)  NB! Nu pot trece imaginea trimisă (din poșta electronică pe blog, a.p.)

Mulțumesc pentru ecourile Dvs.  Ce ar fi de spus? Logica mea:

1. Ca și atunci (1859), când Rusia fusese înfrântă în Războiul Crimeii (1853-1856), astăzi Federația Rusă este în agonie: aproape zilnic, în legitimă apărare, Forțele Militare Ucrainene distrug importante centre industriale (militare) ruse, cuceresc noi întinderi în regiunea Kursk (pentru o viitoare zonă demilitarizată la frontiera cu Rusia), pe fronturi, zilnic, peste o mie de militari ruși (cotropitori) sunt anihilați. Rușii au fost alungați din Siria, depozitele FR în băncile occidentale au fost „înghețate” și sunt/vor fi întrebuințate pentru susținerea Ucrainei. Rușii nu sunt capabili să salveze regiunea separatistă de la Tiraspol. Și exemplele pot continua.

2. Republica Moldova nu va mai primi (cumpăra) gaze naturale, petrol, curent electric etc. de la Rusia. Economia RM se orientează spre piețele Uniunii Europene, în primul rând – spre cea a Patriei noastre, România. Asta este perspectiva, adică mersul înainte. Acest progres va fi mai rapid în condițiile când cele două state românești – România și RM, – vor avea o singură conducere centralizată. Unindu-se cu România, RM va fi membră UE și NATO (nu mai insist, am mai scris/vorbit mai devreme).

3. În pofida slăbiciunilor pe care le are, dna Maia Sandu are avantaje incontestabile față de oricare pretendent la postul de președinte al României. Domnia sa are practică de guvernare statală de peste patru ani de zile, inclusiv de rezistență împotriva atacurilor din partea Federației Ruse. Ea este cunoscută în cancelariile occidentale, este susținută de Occident. Odată cu venirea la putere a președintelui SUA Donald Trump, care promovează politica de raționalizare a ajutoarelor pentru străini, este important să ne unim eforturile (Chișinău și București) în fața provocărilor de viitor. „Unde-i unul, nu-i putere / La nevoi și la durere. // Unde-s doi, puterea crește / Și dușmanul nu sporește” – așa a scris în „Hora Unirii” genialul Vasile Alecsandri.

4. Știu ce spun criticii Maei Sandu. Da, RM are restanțe uriașe privind decomunizarea și desovietizarea interfluviului Pruto-nistrean. Da, adevărat: conducătorii sunt responsabili pentru promovarea unor politici corecte, și față de trecut, și față de viitor. Dar, cred, depinde mult și de societate. La noi, în RM, ea, numita „societate civilă”,  este quasi-inexistentă. În soluționarea problemelor expuse mai sus, poate am depus prea puține eforturi? Uniți cu frații de dincolo de Prut, poate le vom rezolva mai cu spor?   

Cred: dna Maia Sandu este o persoană perfectibilă, ea își poate corecta opiniile, poate ține cont de revendicările unioniștilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Deja sunt cunoscute numele pretendenților pentru alegerile din mai. Faceți, vă rog, comparație obiectivă între personalitatea dnei Maia Sandu și a celorlalți candidați (Calin Georgescu, de ex.) și trageți Dvs. concluzii singuri.

Cred, de asemenea: această propunerea nominalizată mai sus va fi susținută de toată suflarea unionistă din RM și România. Avem o situație asemănătoare cu cea din 1859. Așa prilej apare o dată la 100 de ani sau și mai rar. De ce să n-o utilizăm?

5. Rar în RM observator politic care să nu afirme că PAS e în criză de credibilitate, de imagine, și că la alegerile parlamentare viitoare vor veni la putere forțe pro-Kremlin;  RM va cădea din nou în poala Rusiei. Dacă este așa, atunci nu credeți oare că o integrare a RM cu România ne va salva de ghearele rușilor?

anatol_petrencu@yahoo.com

27.01. 2025.