Joi, 12 iulie, a continuat suita de comunicări. Primul vorbitor a fost scriitorul Horia Ioan Groza, prezentat deja mai sus, care – de astă dată – a vorbit despre „Cartoful – prietenul omului”. Totul despre cartof. Impresionant.

După prelegerea dlui Horia I. Groza a urmat dl Iacob Cazacu, medic, istoric, poet şi publicist, originar din Basarabia, care a prezentat comunicarea „Predarea istoriei în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova”. Domnia sa a vorbit despre instruirea din anii ţarismului, apoi despre educaţia din instituţiile de învăţământ sovietice. Un loc aparte – predarea istoriei în R. Moldova.

Bineînţeles, au fost discuţii. De remarcat următoarele: în timpul ţarismului au existat universităţi celebre (la Moscova, Sankt Petersburg etc.) în care au făcut studii şi basarabeni. Dar în Rusia ţaristă, pentru a realiza o carieră erai obligat să te rusifici, riscai să-ţi pierzi identitatea naţională. În privinţa şcolii de cultură generală, nu e un secret, şcolile din Rusia ţaristă erau pe structurate pe pături sociale (rus.: ghildii), iar ştiinţa de carte în Basarabia era sub orice nivel critic. A fost subliniat faptul că unii intelectuali basarabeni, absolvenţi ai universităţilor din Rusia, în 1917, s-au încadrat în mişcarea de eliberare naţională de atunci, au devenit membri ai Sfatului Ţării şi au votat Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România.

Am vorbit despre sistemul de educaţie din România interbelică, legendarele 4 clase „la români”, despre care şi astăzi îşi amintesc cu admiraţie bătrânii noştri.

Primul au de ocupaţie sovietică – iunie 1940 – iunie 1941 – a fost o mare tragedie a românilor şi etniilor conlocuitoare din Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, a fost timpul ce a dus la demolarea sistemului european de educaţie în România; în teritoriile ocupate s-a impus sistemul sovietic de educaţie, bazat pe falsuri şi ideologie comunistă. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial sovieticii au reuşit să-şi impună punctul lor de vedere în Convenţia de Armistiţiu (1944), apoi în Tratatul de pace de la Paris (1947). A urmat o lungă perioadă de mancurtizare a românilor basarabeni, înghesuiţi în ceea ce s-a numit RSS Moldovenească.

Am vorbit şi despre perioada de independenţă politică a R. Moldova (RM), 1991-2012, timp în care în instituţiile din RM s-a predat Istoria Românilor şi Istoria Universală, apoi, odată cu venirea comuniştilor autohtoni la putere – Istoria Integrată, ca acum, după revenirea normalităţi la putere din nou să se predea Istoria Românilor şi Istoria Universală.

Deloc întâmplător – în discuţie problema identităţii naţionale şi Reîntregirii Neamului Românesc. Personal am vorbit despre moştenirea lăsată de sovietici în RM (raioanele din stânga Nistrului, dar şi Tighina cu împrejurimile acaparate de un regim anticonstituţional, nerecunoscut, susţinut de anumite forţe ruseşti, cu Armata a 14-a a Federaţiei Ruse şi depozit uriaş de muniţii la Colbasna, Mitropolia Moldovei, supusă canonic Patriarhiei Ruse, existenţa unor partide politice pro-ruseşti, care pledează pentru refacerea URSS sub forma Uniunii Euro-asiatice, ca prim pas fiind aderarea RM la Uniunea vamală Belarus-Rusia-Kazahstan etc., în plus – acest moldovenism primitiv, de peşteră, reprezentanţii căruia, deşi mici şi bicisnici, totuşi poluează atmosfera proceselor fireşti de reîntregire naţională). Au fost evidenţiaţi şi factorii ce duc spre o apropiere sporită a Neamului Românesc, despărţit de Prutul lacrimilor noastre. Este vorba de şedinţele comune ale celor două guverne româneşti, cel al României şi cel al RM; este vorba de schimbarea ecartamentului căii ferate Chişinău-Iaşi, prin îngustarea acesteia la standardele europene; este vorba de recăpătarea cetăţeniei româneşti, fapt deosebit de important pentru viitorul nostru reîntregit.

Ca una din sarcinile importante ale intelectualilor din RM, consider, este încurajarea oamenilor să declare clar că sunt ROMÂNI, că sunt moldoveni, pentru că trăiesc în RM, dar fac parte din NEAMUL ROMÂNESC. În opera de revenire la NORMALITATE, adică – la românism în RM, este importantă şi susţinerea comunităţii românilor din Canada (numai în Toronto sunt 70 000 de români, originari din RM sau România).

Vineri, 13 iulie 2012, în faţa celor prezenţi a luat cuvântul dl Adrian Ardelean, ziarist la publicaţia „Zig-zag Român-canadian”, care a vorbit despre originile poporului român (tema comunicării – „Suntem sau nu urmaşii Romei?”). Tema este larg dezbătută. Dl Adrian Ardelean a făcut o trecere în revistă a polemicilor ce se duc între diverse curente ştiinţifice, publicistice etc., aducând argumente pentru o versiune („suntem urmaşii Romei”) sau cealaltă versiune („nu suntem urmaşi ai Romei, ci ai dacilor”). Subiectul a stârnit discuţii aprinse.

A urmat la microfon doamna Ala Mândâcanu, fost deputat în Parlamentul RM, actualmente stabilită în Canada, regiunea Québec, şi preşedintă a Comunităţii Moldovenilor din Québec (CMQ). „Moldovenii” din Québec însemnând originarii din RM, plecaţi temporar sau definitiv în Canada, regiunea Québec. Încă în 2002, dna A. Mândâcanu îşi exprima punctul de vedere referitor la „războiul” dintre „moldovenii-români” şi „moldovenii-moldoveni” (românofobi). Citez: „Să convenim cu toţii asupra unor adevăruri evidente: limba noastră este româna. Identitatea naţională este determinată liber şi fără constrângere de fiecare individ în parte. Suntem cu toţii cetăţeni ai R. Moldova şi acest lucru ne uneşte. În rest – e treaba fiecăruia cu identitatea lui. Toleranţa reciprocă şi respectul pentru opinia altuia sunt condiţii obligatorii pentru o convieţuire civilizată şi democratică”[1]. Afirmaţia a fost făcută acum zece ani. Cu regret, societatea moldovenească a degradat, ultimele evenimente sângeroase de la Bălţi au demonstrat acest lucru. Cetăţenii RM, care sunt români în cuget şi simţiri, sunt maltrataţi nu doar verbal, ci fizic – omorâţi, bătuţi, marginalizaţi etc. Dar să revin la Câmpul Românesc.

Dna Ala Mândâcanu a vorbit despre activitatea Comunităţii Moldovenilor din Québec, despre realizările, dar şi problemele existente. Dna Ala Mândâcanu a oferit celor prezenţi câte o broşură în care sunt trecute în revistă activităţile culturale, ştiinţifice, de informare etc., desfăşurate de CMQ. Dna A. Mândâcanu conduce una din cele mai active comunităţi ale basarabenilor, ce există în lume. Multe propuneri, formulate de dna Ala Mândâcanu, merită a fi analizate şi traduse în practică. Se pare că, cel puţin deocamdată, ai noştri au ceară în urechi.

Sâmbătă, 14 iulie, în prezenţa unui numeros public, a avut loc realizarea unui plan cultural-artistic (au fost interpretate cântece de estradă, dar şi populare româneşti; grupul „Arta” din or. Kitchener a dansat jocuri populare, dl Adrian Ardelean a cântat cântece ardeleneşti). Dl Dumitru Puiu Popescu, redactor-şef al ziarului „Observatorul” [www.observatorul.com] a desfăşurat o expoziţie de ziare româneşti, apărute în Canada. Tot domnia sa mi-a oferit o Diplomă a Cenaclului „Nicăpetre”, pentru care – şi pe această cale – îi aduc sincere mulţumiri. Pictorul Doru Ciota a desfăşurat o expoziţie de pictură.

Întâlnirea românilor din cadrul Săptămânii Internaţionale de Cultură a Câmpului Românesc a fost o realizare incontestabilă a organizatorilor – dlui Dumitru Rachitan, preşedintele Asociaţiei Culturale Hamilton şi pr. dr. Dumitru Ichim, Directorul Săptămânii.

Încă o dată felicitări organizatorilor Săptămânii Internaţionale de Cultură şi mulţumiri pentru invitaţia făcută.

În imagini:

Vorbeşte dna Ala Mândâcanu;

Broşura CMQ;

Expoziţie de ziare româneşti din Canada;

Expoziţie de pictură;

Banchetul de rămas bun;

Diploma Cenaclului “Nicăpetre”.

 

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedinte al INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL

 

12 august 2012

Cuvinte-cheie: Canada, Toronto, Câmpul Românesc, comunitatea românilor din Canada.