Introducere

Domnul Bogdan Ţârdea este preşedintele Fundaţiei ruseşti „Priznanie” [„Recunoştinţa”], sucursala din Republica Moldova. În Ucraina vecină şi prietenă activitatea acestei Fundaţii este interzisă, iar preşedinta acesteia, în aceeaşi ţară, suverană şi independentă, a fost declarată persona non grata. Nu acelaşi lucru în Republica Moldova.

Oficialităţile ruse (de exemplu, Ambasada Federaţiei Ruse în Republica Moldova) nu au anunţat un concurs pentru ocuparea postului vacant de preşedinte al Sucursalei Fundaţiei „Priznanie” la Chişinău, un concurs deschis, transparent, verificabil. Domnul Bogdan Ţârdea (în continuare vom folosi abrevierea BŢ) a fost selectat, probabil, pe baza unor criterii, cunoscute doar de ruşi. E dreptul lor cu omul lor: cine plăteşte – comandă muzica şi alege interpretul.

Săptămânalul „Argumentî i factî” [„Argumente şi fapte”] apare la Moscova din anul 1978. În prezent are un tiraj de 2 308 924 exemplare. Cândva (în anii perestroicăi lui Mihail Gorgaciov) citeam sistematic şi cu interes acest săptămânal. Acum – mai rar.

În prezent „Argumentî i factî” publică un supliment pentru Republica Moldova – „Argumentî i factî v Moldove” [„Argumente şi fapte în Moldova”] cu un tiraj declarat de 17 750 exemplare.

Acest om, BŢ,  a publicat în acest săptămânal, „Argumentî i factî v Moldove”,  un articol care se numeşte „Lupta pentru Bălţi. Cine stă în spatele unioniştilor?”[1].   Nu aşi fi acordat acestui articol nici o atenţie, dacă ar fi fost scris corect, cu argumente şi fapte concrete, de pe poziţia, pe care autorul o consideră corectă. Cu regret, nu a fost să fie. Mai mult, articolul se adresează publicului de limbă rusă, parte din care nu citeşte presa de limbă română; astfel nu are posibilitatea să cunoască şi opinia autorilor ce-şi redactează articolele în această limbă. Nici cititorul român, care nu cunoaşte limba rusă, nu poate şti ce scrie dl BŢ.

Iar dl BŢ scrie interesant. Materialul merită analizat. Articolul, semnat de BŢ, are 10 aliniate. Le vom studia în zece capitole în felul următor: voi publica aliniatul în original (limba rusă), după care îl voi traduce în limba română, va urma comentariul la textul dlui BŢ şi la sfârşit – un scurt rezumat în limba rusă.

Capitolul I. Inexactităţi şi instigare

Primul aliniat, evidenţiat în „Argumentî i factî v Moldove” cu bold, este:

„О том, что унионисты собираются устроить «марш победителей» в Бельцах, было известно. Не остановили их ни предупреждения со стороны левых партий, ни отказ Бельцкой мэрии выдать им разрешение на проведение марша, ни жесткая реакция в Интернет-сетях. Унионисты были полны решимости «проинформировать» жителей северной столицы о том, что «Бессарабия – это румынская земля», что такой нации, как молдаване, не существует и что все русскоязычные – это оккупанты”.

Tradus în română:

„Se ştia [sau, toţi ştiau] că unioniştii intenţionează să desfăşoare la Bălţi un „marş al victorioşilor”. Ei nu au fost opriţi nici de avertizările partidelor de stânga, nici de refuzul primăriei Bălţi de a le permite desfăşurarea marşului, nici de reacţia dură din reţeaua Internet-ului. Unioniştii erau deplin hotărâţi să-i „informeze” pe locuitorii capitalei de nord despre faptul că „Basarabia e pământ românesc”, că o astfel de naţiune ca moldovenii nu există şi că toţi rusolingviii sunt ocupanţi”.

Comentariul nostru:

S-o luăm pe rând: conform Constituţiei Republicii Moldova, aceasta, adică Republica Moldova, „este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate” (art. 1, p. 3). Aşa dar, Legea supremă a societăţii şi statului nostru oferă dreptul tuturor cetăţenilor ei la libera exprimare a opiniilor, fie la adunări, mitinguri, marşuri etc. Nimeni nu este în drept să îngrădească aceste libertăţi.

Mai mult chiar: articolul 32 al aceluiaşi document fundamental remarcă: „1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. 2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. 3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi la alte manifestări ce atentează la regimul constituţional”.

Astfel, Statul Republica Moldova se obligă prin acest document oficial să garanteze cetăţenilor lui libera lor exprimare. Să GARANTEZE, ceea ce înseamnă, orice s-ar fi întâmplat, Statul Republica Moldova era obligat să asigure buna desfăşurare a marşului. Ceea ce, cu regret, nu s-a întâmplat.

Participanţii la marş nu au prejudiciat cu nimic onoarea, demnitatea sau drepturile altor persoane la viziune proprie. Ei nu au defăimat Statul Republica Moldova în nici un fel. Ei au spus doar, că din punctul lor de vedere, acest Stat – Republica Moldova – ar face bine să revină la sânul Patriei Mame România. Asta înseamnă nimic altceva decât sensibilizarea clasei politice conducătoare a Statului Republica Moldova că există şi opinia unor cetăţeni ai acestui Stat – Republica Moldova – de a-şi vedea perspectiva în cadrul Neamului întregit. Tot aşa cum au făcut-o germanii, de exemplu.

Cuvintele „marşul victorioşilor” nu-şi au locul în acest context, ele prezintă ce? Ce „victorioşi”? Este clar că sunt cuvinte de batjocură la adresa unioniştilor.           Un marş al victorioşilor va fi organizat, probabil, după actul de reîntregire a Neamului Românesc.

În privinţa primăriei Bălţi. Din punctul meu de vedere, primăria Bălţi, primarul acestei urbe, poartă personal vina pentru cele întâmplate. Asta pentru că Constituţia Republicii Moldova este una pentru toţi, şi pentru simpli cetăţeni, şi pentru factorii de răspundere. Era cazul să li se permită unioniştilor să-şi desfăşoare liber marşul, protejaţi de poliţia bălţeană. Şi nu ar fi fost nimic. Dar primarul a mers pe altă cale – cea a mobilizării absurde a rusolingvilor şi a confruntării. În loc să accepte cererea unioniştilor cu România, primăria Bălţi a refuzat petiţionarilor. Aceştia s-au adresat instanţei de judecată şi – deşi cu mare întârziere (la 3 august) au obţinut câştig de cauză, după cum era şi firesc. Mai mult chiar, primăria Bălţi a fost obligată de instanţa de judecată să plătească 5 000 lei pentru cheltuieli judecătoreşti.

Am mai scris: în situaţia creată, dacă noi recunoaştem că Republica Moldova este stat bazat pe drept, atunci primăria Bălţi, scrâşnind din dinţi, urma să se conformeze deciziei judecătoreşti şi să asigure buna desfăşurare a marşului. Dar nu a fost să fie! Primăria Bălţi nu numai că nu s-a conformat deciziei judecătoreşti, ci a permis şi altor organizaţii să desfăşoare şi ele manifestaţii, exact în acelaşi loc şi la aceiaşi oră. Logic ar fi fost să accepte cererea depusă de primii solicitanţi (conform principiului „primul venit – primul servit”), iar celorlalţi să le ofere alte spaţii sau alt timp. Iată de ce Primăria Bălţi, dl primar personal, poartă vina pentru dezordinile şi actele de huliganism, de agresivitate, care s-au produs la Bălţi.

Privind avertizarea partidelor de stânga: de când, mă rog, unele partide dictează societăţii civile ce şi cum să facă? Cu ce drept? Cu atât mai mult anonimii de pe diverse portaluri de ştiri de pe Internet. Partidele politice au dreptul să convingă societatea de justeţea programelor lor, nu să intimideze, să ameninţe, să acţioneze agresiv (aruncând pietre, ouă, alte obiecte) împotriva celor în drept să-şi exprime LIBER opţiunea politică.

Fraza dlui BŢ „Unioniştii erau deplin hotărâţi să-i „informeze” pe locuitorii capitalei de nord despre faptul că „Basarabia e pământ românesc”, că o astfel de naţiune ca moldovenii nu există şi că toţi rusolingviii sunt ocupanţi” trebuie despicată.

Da, lucru ştiut de toată lumea: Basarabia este pământ românesc. Ce, dl BŢ nu cunoaşte oare acest lucru? Cum s-a constituit RSSM, la 2 august 1940, pe ale cui teritorii, ale Bulgariei, Egiptului, Chinei? Până la acea dată tragică pentru noi, nu exista oare România cu frontiera pe Nistru, recunoscută de Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe Maxim Litvinov? Altfel spus – de Guvernul URSS. Numai alianţa cu Germania nazistă, materializată în Tratatul de neagresiune şi încurajarea URSS de către aceiaşi Germania prin semnarea Protocolului adiţional secret i-a determinat pe sovietici, într-un moment critic pentru România (înfrângerea Franţei, la 22 iunie 1940), să cotropească parte a României. Ce, dl BŢ nu cunoaşte lucrurile acestea? Sau dânsul crede cumva că experţii ruşi nu ştiu acest lucru?

În privinţa naţiunii moldoveneşti. Da, în perioada sovietică s-au scris tone de cărţi despre numita „naţiune moldovenească”. Istoricii sovietici greu au „născut-o” pe cea „burgheză” (asta pentru că burghezia din Basarabia ţaristă era formată preponderent din reprezentanţii altor etnii decât românii / moldovenii autohtoni), pe urmă cu greu au „transformat-o” în „naţiune socialistă”.

Da, şi astăzi există în Republica Moldova unii ziarişti sau politologi care mai consideră cum că moldovenii sunt o „naţiune” distinctă de cea română. Dar ei sunt insignifianţi,  lumea civilizată nu-i ia în seamă. În aşa situaţie, analistul politic BŢ trebuie să expună echidistant lucrurile, nepărtinitor. Informaţia trebuie să fie obiectivă. Cu regret, autorul stă pe poziţia acestei minorităţi antiştiinţifice şi antinaţionale.

Privind fraza dlui BŢ „rusolingviii sunt ocupanţi” este o invenţie aberantă a dlui BŢ. Nu este clar, pe ce argumente se bazează autorul. Din partea lui este o instigare la ura interetnică şi această poziţie nu poate face faţă unui analist pretins nepărtinitor.

Mă văd obligat să repet şi ceea ce am scris despre numita „capitală de nord” a Republicii Moldova. Autorul, dl BŢ, cel puţin nu ia fraza între ghilimele. Şi aici, ca în atâtea multe altele, comparaţia vine de ruşi: la ei există Moscova, capitala actuală, iar Sankt Petersburgul – fosta capitală a Imperiului ţarist – a rămas în conştiinţa colectivă ca „a doua capitală” sau „capitala de nord”. La dânşii, da! Ideea funcţionează, pe când la noi, de când, mă rog, e „capitală” un oraş decăzut, murdar, sărăcit, rusificat, agresiv, intolerant faţă de populaţia băştinaşă românească (unii zic – „moldovenească”), dar şi faţă de autorităţile republicane?

Aşa dar, în primul aliniat al articolului, semnat de BŢ, constatăm o neglijarea a prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, a dreptului cetăţenilor la libera exercitare a drepturilor lor fundamentale; autorul foloseşte fraze inadecvate („marşul victorioşilor”) şi, împărtăşind opinia unor ziarişti privind naţiunea „moldovenească”, instigă la ură interetnică („rusolingviii sunt ocupanţi”).

Rezumatul în limba rusă:

Краткое резюме первого абзаца:

Автор статьи игнорирует основные положения Конституции Республики Молдова касательно основных прав и свобод граждан, использует неадекватные выражения (например, «марш победителей»), разделят точку зрения советских авторов о так называемой «молдавской нации» и пытается разжечь межнациональную вражду, когда пишет что якобы «все русскоязычные – это оккупанты».

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

17 august 2012.

Cuvinte-cheie: drepturi şi libertăţi fundamentale, lipsa garanţiei, unionismul românesc, cozi de topor.