Bogdan Ţârdea: furie nemărginită faţă de PCRM

Motto:

Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.

Camil Petrescu

 

 Capitolul 6. Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită! Lipseşte doar Cuirasatul „Aurora”

Alineatul 7 al operei distinsului nostru analist este următorul:

Позиция ПКРМ — вообще «жесткая» и, главное, «принципиальная». Так же Партия коммунистов поступила в 2002-2003 годах, испугавшись митингов Рошки, вследствие чего история Молдовы и русский язык так и не были введены. Так же было 5 апреля 2009-го, когда, имея, согласно данным ЦИК, 61 мандат, ПКРМ, испугавшись угроз ЛДПМ и ЛПМ, подарила «золотой голос» оппозиции. Уже промолчим про 7 апреля, когда символы государственности были отданы на откуп вандалам. То же самое произошло и в декабре 2011-го, когда на митинге коммунисты пригрозили, что произойдет, не дай Бог что, если парламент не будет распущен. Не распустили — и что? 16 марта 2012 года, когда АЕИ избирал президента, Партия коммунистов по традиции мирно «протестовала» в центре Кишинёва. А ведь могла, кроме маршей, организовать палаточный городок, заблокировать главные транспортные артерии столицы и страны, как это некогда сделал Рошка. Потом – саботаж решений власти, гражданское неповиновение, приглашение всех политических сил участвовать в Гражданском конгрессе. 16 марта могли окружить парламент, блокировать парламентские трибуны, протестовать в режиме нон–стоп и т.д. Поведение ПКРМ напоминает ситуацию, когда насильник врывается в дом, бьет детей, «интересуется» женой, а муж мирно протестует на кухне…

Traducem în limba română:

„În general, poziţia PCRM este „fermă”, dar, principalul, este „principială”. Tot aşa a procedat Partidul comuniştilor în anii 2002-2003, când, speriindu-se de mitingurile [organizate] de Roşca, aşa şi nu a mai introdus istoria Moldovei şi limba rusă. Aşa a fost şi pe data de 5 aprilie 2009, atunci când, având 61 de mandate (conform CEC), PCRM, speriindu-se de ameninţările PLDM şi PL, a făcut cadou „un vot de aur” opoziţiei. Deja nu [face ] să vorbim de 7 aprilie [2009 – A.P.], atunci când simbolurile statalităţii au fost date pe mâna vandalilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în decembrie 2011, când la un miting comuniştii au ameninţat că se va întâmpla, Doamne fereşte [ce se va întâmpla] dacă Parlamentul nu va fi dizolvat. Nu a fost dizolvat – ei şi ce? La 16 martie 2012, atunci când AIE a ales preşedintele [Republicii Moldova – A.P.], tradiţional, Partidul comuniştilor „protesta” paşnic în centrul Chişinăului. Putea, însă, în afară de marşuri, să organizeze un orăşel de corturi, să blocheze principalele artere de transport ale capitalei şi ale ţării, tot aşa cum a făcut cândva Roşca. După care – sabotarea deciziilor autorităţilor, nesupunere civică, invitarea tuturor forţelor politice de a participa la Congresul civic. Pe data de 16 martie [comuniştii] ar fi putut înconjura parlamentul, [ar fi putut] bloca tribunele parlamentare, [ar fi putut] protesta în regim non-stop etc. Comportarea PCRM aminteşte situaţia când opresorul pătrunde cu forţa în casă, bate copiii, „se interesează” de soţie, iar bărbatul protestează paşnic în bucătărie…”

Comentariul nostru:

Nu sunt avocatul PCRM. Dar ceea ce am citit (şi am tradus), text redactat de dl BŢ, întrece orice imaginaţie.

Să recapitulăm:

1. În 2002-2003 PCRM s-a speriat de mitingurile lui Roşca, afirmă dl BŢ.

În general, în viaţa politică, nimeni nu se sperie de nimeni şi de nimic. Nu putea un partid, care avea majoritatea parlamentară confortabilă, avea guvernul şi preşedinţia sub control, „să se sperie” de mitingurile lui Roşca. A lansa astfel de „argumente” (cum că PCRM „s-a speriat”) – este dovada unei incompetenţe clare a domnului autor.

2. BŢ: PCRM atât de tare „s-a speriat”, încât „nu a mai introdus istoria Moldovei şi limba rusă”.

PCRM n-a introdus istoria Moldovei unde? În şcoli, probabil. Da limba rusă? Unde s–o introducă? Tot în şcoli? Ori în calitate de a doua limbă de stat? Da ce PCRM era chiar atât de puternic rupt de realităţi, ca să nu ţină cont de opinia publică şi cea a specialiştilor?

Totuşi, autorul trişează (minte): comuniştii au înlocuit Istoria Românilor, istoria noastră adevărată, cu surogatul, numit istoria „integrată”, nu-i aşa?

3. În viziunea dlui BŢ, după ce în 2002-2003 PCRM făcuse în pantaloni de frica mitingurilor lui Roşca, iată că în 2009, PCRM s-a mai speriat odată. Tot atât de puternic. De data asta, PCRM s-a speriat de PLDM şi PL. Da aşa de tare s–a speriat, încât le-a dat un cadou: pe un talger de argint a oferit celor două partide un vot de aur. Al cui era votul, dle BŢ? Ca să ştim şi noi.

4. Dl BŢ consideră că despre evenimentele din 7 aprilie 2009 „deja nu face  să vorbim”, asta pentru că PCRM a dat „simbolurile statalităţii pe mâna vandalilor”. Consider, că despre 7 aprilie 2009 mai este foarte mult de spus; însă, dacă autorul crede că „nu face să vorbim”, – nu vorbim.

5. În sfârşit, dl BŢ se referă la protestele PCRM, în calitatea acestuia de forţă politică parlamentară de opoziţie. În opinia dlui BŢ, atât cât a protestat PCRM a fost foarte şi foarte puţin. Ce mai trebuia făcut? Dl BŢ ne spune foarte clar:

PCRM era obligat:

-         să organizeze un orăşel de corturi;

-         să blocheze principalele artere de transport ale capitalei şi ale ţării;

În calitate de argument, dl BŢ aduce un exemplu din trecut: „Tot aşa cum a făcut cândva Roşca”.

Da? Şi unde-i acum partidul lui Roşca? Da Roşca unde-i?

Nu pot şti, dacă dl autor înţelege ce înseamnă să blochezi arterele principale ale Capitalei şi Ţării, ce pagube materiale pot decurge din astfel de acţiuni ilegale, pagube pentru cetăţenii de rând…

-         să saboteze deciziile autorităţilor republicane;

-         să organizeze nesupunerea civică a cetăţenilor;

-         să invite toate forţele politice să participe la Congresul civic;

Cum adică, „toate forţele politice”? Care toate? Sunt atât de diverse şi

incompatibile…

-         La 16 martie 2012 PCRM, în viziunea dlui BŢ, era obligat să înconjoare clădirea Parlamentului, iar în interior, în şedinţa plenară a acestuia să blocheze tribunele parlamentare şi, astfel, să protesteze non-stop.

Iată-aşa, domnilor PCRM-işti, cât trăiţi, atâta să-nvăţaţi! Numai că în planul politic al dlui BŢ lipseşte ceva. Ce anume?

Ah, da! Mi-am amintit! Lipseşte cuirasatul „Aurora”, marinarii turmentaţi de propaganda bolşevică (şi nu numai de propagandă!) din Marea Baltică. Lipseşte „Lenin” al Balcanilor contemporani, dl Victor Stepaniuc părăsind PCRM, după ce s-a folosit de toate avantajele, oferite de guvernarea comunistă.

Acum, două vorbe „să-ţi mai spun”:

Prima vorbă:

De ce oare dl BŢ nu ar depune o cerere de intrare în PCRM şi în cadrul acestuia nu şi-ar expune acolo planul răscoalei armate. După ce va fi aprobat (dacă va fi aprobat!) şi nerealizat, iată atunci poţi pretinde conducerii PCRM nerealizarea programului. Da aşa, dintr-o parte, e uşor a zice.

Iată cum, împotriva voinţei şi aşteptărilor, m-am făcut avocatul neplătit al PCRM.             Doamne fereşte!

Şi a doua vorbă:

Să ne imaginăm pentru o secundă cum în acelaşi săptămânal, „Argumentî i factî”, preşedintele Fundaţiei, dl Vladimir Frolov, ar publica un articol, în care ar critica Partidul Comunist din Federaţia Rusă pentru modesta activitate, limitată doar la mitinguri şi marşuri „paşnice” şi s-ar revolta pentru faptul că dl Ghenadii Ziuganov nu „organizează un orăşel de corturi”, nu „blochează principalele artere de transport ale capitalei şi ale ţării”, nu „sabotează deciziile autorităţilor” de la Kremlin, nu organizează „nesupunere civică”, etc., nu înconjoară clădire Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, nu blochează tribunele parlamentare, nu protestează non-stop.

Ce aţi zice, domnilor, de un aşa articol? Înţeleg: ce-şi pot permite dulăii, nu-şi permit căţeii. Da chiar atât de cinic?

Aşa dar,  în acest alineat, dl BŢ aduce învinuiri PCRM pentru faptul că acesta a fost prea inactiv la Bălţi, pe data de 5 august, dar şi pentru alte „păcate” mai vechi. Învinuirile domnului BŢ, aduse PCRM, sunt, de fapt, un fel de program de cucerire a puterii de stat cu forţa, prin anihilarea organelor economice şi politice ale Statului (blocarea străzilor, cucerirea Parlamentului etc.). Amintesc: instigarea la cucerirea puterii de stat cu alte mijloace, decât cele paşnice, legitime, constituţionale, se pedepseşte penal în RM.

PS.

BŢ a făcut studii şi la Bucureşti.

Din 2011 dl BŢ este angajat în calitate de comentator politic la „Argumentî i factî”. Citiţi şi Dvs. ce scrie dl BŢ pe paginile acestui prestigios săptămânal.

Totodată, dl BŢ este şi directorul Institutului social-democrat din Moldova.

PSDM este condus de dl Victor Şelin, cel cu ouăle.

 

Rezumatul în limba rusă:

Краткое резюме 7-го абзаца:

 

Автор статьи обвиняет Партию Коммунистов Р. Молдова в том, что её представители слабо участвовали в хулиганских акциях 5-го августа. Вместе с этим, автор обвиняет ПКРМ в том, что она и в прошлом пассивно боролась за власть. По мнению автора, эта партия должна была «организовать палаточный городок, заблокировать главные транспортные артерии столицы и страны, как это некогда сделал Рошка. Потом (должна была организовать – А.П.) саботаж решений власти, гражданское неповиновение, приглашение всех политических сил участвовать в Гражданском конгрессе. 16 марта (коммунисты – А.П.) могли окружить парламент, блокировать парламентские трибуны, протестовать в режиме нон–стоп и т.д.»

В данном видении взятии власти насильственном путем что-то отсутствует. Ах, да! Нет крейсера «Аврора», нет балтийских моряков и нет Ленина. А всем известный «Ленин Балкан», гн. тов. Виктор Степанюк, после высасывания всех благ при власти Воронина, бросил его и создал собственную партию.

(Продолжение следует)

 

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”,

vicepreşedinte PL.

27 august 2012.

 

Cuvinte cheie: PCRM, RM, proteste.

Lasă un răspuns