Şoldăneşti: monument ridicat în memoria deportaţilor

Stimaţi prieteni,

Ieri, 25 noiembrie 2012, în faţa gării feroviare din Şoldăneşti a avut loc dezvelirea unui monument deosebit, ridicat în memoria locuitorilor raionului Şoldăneşti, deportaţi în Siberia de regimul comunist de ocupaţie. La eveniment au participat foarte mulţi oameni – locuitori ai oraşului, persoane deportate, reîntoarse la baştină, şi descendenţii lor, ziarişti, conducerea raionului, deputaţi, preoţi etc.

Cu prilejul dezvelirii monumentului a fost organizat un miting, moderat de dna Elena Ciorici, profesoară de limbă şi literatură română. Ea a oferit cuvântul doamnei Maria Nasu, deputat PLDM, care a vorbit cu durere în suflet despre marea nedreptate, care s-a abătut asupra populaţiei basarabene, inclusiv – a gospodarilor din raionul Şoldăneşti: deportările din 1941, 1949 şi 1951; a spus despre naşterea ideii de a ridica un monument în memoria celor deportaţi şi a unui volum de memorii ale celor ce au supravieţuit calvarului.

La microfon au fost invitaţi oaspeţii, veniţi din Chişinău: dl Valeriu Streleţ, istoric, deputat, liderul fracţiunii PLDM, dna Liliana Palihovici, istoric, deputat PLDM, vice-preşedinte al Parlamentului RM, dl Vladimir Hotineanu, medic, deputat PLDM, născut în Kyzylorda, Kazahstan (1950), în familia unor deportaţi din RM. A vorbit, de asemenea, dl Ion Lozan, meşter popular, autorul monumentului. Preşedintele raionului Şoldăneşti, dl Alexandru Reliţchi, omul care a promis în 2011 că va ridica acest monument, iată că s-a ţinut de cuvânt, a mulţumit de la microfon celor care au contribuit la edificarea monumentului. Un sobor de preoţi a sfinţit monumentul, după care sute de oameni au depus flori la postamentul monumentului.

Pe postamentul monumentului este scris:

„Monumentul este ridicat în memoria celor ce au fost deportaţi în Siberia din gara feroviară Şoldăneşti de regimul totalitar stalinist, care prin suferinţa şi jertfa lor au salvat credinţa, adevărul, libertatea şi demnitatea noastră naţională” .

Sunt cuvinte extraordinare, bravo celor ce le-au gândit!

La scurt timp după dezvelirea monumentului a avut loc lansarea volumului „Şoldăneşti. Calvarul deportărilor”[1], coordonat de doamna Maria Nasu, profesoară de limbă şi literatură română, deputat PLDM.

Moderatoarea, dna Elena Ciorici, a făcut o succintă prezentare a cărţii, după care mi-a oferit cuvântul. În luarea de cuvânt am evidenţiat însemnătatea istorică a edificării monumentului din faţa gării feroviare Şoldăneşti în memoria oamenilor deportaţi. Acest monument înseamnă începerea recuperării istoriei noastre naţionale, istoriei adevărate a poporului nostru. Ce monumente am avut (şi mai avem încă)? Tancuri, tunuri, Lenin, ostaşul „eliberator” etc., care nu reprezintă în nici un caz istoria noastră, ci istoria celor ce ne-au asuprit. Am amintit celor mai în vârstă despre ce denumiri de colhozuri erau în RM: „Lenin”, „Stalin”, „Kirov”, dar şi „Lavrentii Beria”, „Lazăr Kaganovici” etc., nume de călăi, care au împlut Siberia de cadavre umane şi au format râuri de sânge nevinovat. Iată de ce este important acest monument.

Este bine că raionul Şoldăneşti este primul în RM care a ridicat un astfel de monument. Este cazul ca şi celelalte centre raionale, de unde au fost deportaţi oamenii noştri, să urmeze exemplul celor de la Şoldăneşti. Este cazul şi conducerii din Chişinău să îndeplinească promisiunile făcute deportaţilor şi să ridice, într-un sfârşit, monumentul din faţa gării Chişinău.

Referitor la carte: este o realizare frumoasă a doamnei Maria Nasu, deputat PLDM: dumneaei a organizat două conferinţe raionale, referitoare la problematica deportaţilor (2010 şi 2011). În cadrul lor s-a născut ideea selectării şi publicării memoriilor celor ce au supravieţuit calvarului. Iată – ideea realizată. Am spus că regimul stalinist a lovit deosebit de dur în gospodarii satelor noastre; ei nu au fost nici pe departe „exploatatori ai omului de către om”, aşa cum au declarat autorităţile sovietice. Ei au fost oameni gospodari, cu studii superioare obţinute în universităţi din Europa, buni organizatori. Nu întâmplător, la scurt timp după deportarea numiţilor „exploatatori”, cei rămaşi în sate cereau autorităţilor locale: „Aduceţi-i înapoi pe chiaburi!”. Sau: „Duceţi-ne şi pe noi acolo, unde i-aţi dus pe ei” (mă refer, în cazul dat, la exemple din RASSM). Am spus că este foarte important ca martorii tragicilor evenimente să scrie ceea ce au văzut, prin ce au trecut. Asta pentru că ei toţi au dreptul de a avea un NUME, un nume bun, nu aşa cum ar fi vrut encavediştii de „duşmani ai poporului”, „exploatatori” etc. Să facă acest lucru fără a avea frică.

[Paranteză: am spus despre un caz incredibil, dar adevărat. Doamna Margareta Spânu-Cemârtan a publicat recent cartea dumneaei de memorii, din Siberia, în limba rusă. Pe pagina a 2-a citim: Redactor pojelal ostatsea neizvestnîm[2], adică Redactorul a solicitat să i se păstreze anonimatul. Vă puteţi imagina aşa ceva în RM, în 2012?]

Consider: drama, care a lovit poporul nostru în perioada 1940-1956 a fost una naţională. Acei oameni, care servesc păstrarea memoriei (deportaţilor, în cazul dat) servesc, totodată, cauza naţională. Dacă această cauză este servită, în cazul dat, de activiştii PLDM, bravo lor! Dacă şi celelalte forţe politice ar face la fel, atunci ne vom cunoaşte istoria noastră adevărată şi vom fi bravo cu toţii.

Dl dr. Ion Varta, directorul Serviciului de Stat de Arhivă din RM, a vorbit despre importanţa deosebită a cărţii lansate, despre importanţa studierii ei în şcolile raionului etc.

În cadrul lansării volumului au vorbit: dl Iurie Bădicu, poet, scriitor, ziaristul de la „Jurnal de Chişinău”, istoricul Ilie Gulica (între altele, el s-a adresat deputaţilor, anunţând  probleme, legate de despăgubirea materială a deportaţilor, legea fiind imperfectă, precum şi problemele obţinerii unor documente din arhive); dl Ion Lazăr, profesor de istorie, Cotiujenii Mari, doamna Galina Ţurcan din satul Alcedar, studentul Ion Banari, doamna Ana Reu, născută în Siberia, care, din îndemnul mamei sale, a învăţat româneşte pe baza versurilor lui G. Coşbuc, volumaş luat de mama sa în timpul deportării, deputatul Valeriu Streleţ, istoric, preşedintele raionului Şoldăneşti, dl Alexandru Reliţchi.

Încheiere: ieri a fost un eveniment deosebit în istoria oraşului Şoldăneşti.

Felicitări conducerii raionului Şoldăneşti, felicitări oamenilor locului, care au ştiut să aleagă în fruntea raionului oameni care nu doar promit, dar şi realizează cele promise, felicitări doamne Maria Nasu şi echipei pe care o conduce!

 

În imagini: secvenţe de la dezvelirea monumentului din faţa gării Şoldăneşti, locul de unde, în 1949, au fost deportate sute de persoane în Siberii fără de sfârşit şi de la lansarea volumului „Şoldăneşti. Calvarul deportărilor”.

 

Prof. unv., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”,

vice-preşedinte PL.

 

26 noiembrie 2012.

Cuvinte cheie: Şoldăneşti, monument, deportaţi, memoria colectivă, istoria adevărată.


[1] Şoldăneşti. Calvarul deportărilor, Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2012, 136 p.

[2] Spânu-Cemârtan Margareta, Zveri: (Sibiriada) [Animalele sălbatice: (Siberiada)], Chişinău, B.i., 2012, p. 2.

Lasă un răspuns