Din nou despre simbolul sângeros al bolşevismului, despre cercul politic vicios şi eşalonul doi al puterii de stat

1. Proiectul unor viitoare recomandări ale Comisiei de la Veneţia privind simbolica bolşevică în RM a stârnit interesul anumitor agenţii de presă şi portaluri de ştiri. Ce ar fi de spus?

Simbolul Ciocanul suprapus Secerii a fost gândit după lovitura de stat bolşevică din noiembrie 1917 şi s-a dorit atunci a fi un semn al solidarităţii proletariatului şi ţărănimii. În 1922 acest simbol (secera şi ciocanul) cu o stea cu cinci colţuri, suprapuse peste conturul Globului pământesc, aflat în razele soarelui, a devenit simbol oficial şi a însemnat dorinţa liderilor bolşevici de a extinde regimul lor comunist asupra întregii lumi, URSS fiind considerată bază pentru expansiune.

Cu timpul, acest simbol a fost compromis de cei ce l-au gândit şi aprobat: politica bolşevicilor faţă de agricultură a provocat foametea în regiuni întinse ale fostei URSS (numai în 1932-1933 au murit de foame între 5 şi 10 ml de ţărani în Ucraina). Simbolul „Secera şi ciocanul”, aplicat pe uniformele NKVD-ştilor, a devenit simbolul morţii a sute de mii de oameni nevinovaţi, împuşcaţi sau trimişi în sistemul diabolic al GULAG-ului. Cu acest simbol, aplicat pe şepci, drapele, tancuri, avioane etc., sovieticii au cucerit popoare libere şi le-au încadrat cu forţa în cadrul sistemului sovietic. Simbolul bolşevic a fost nu doar expresia Victoriei URSS, alături de SUA, Marea Britanie, China, Iugoslavia, alte state şi popoare asupra Germaniei naziste, ci şi simbolul  opresiunii popoarelor „eliberate”. Iar crimele comise faţă de omenire a celor ce au purtat acest simbol sunt mult mai mari decât cele comise de purtătorii svasticii naziste. Nu întâmplător în multe ţări ex-socialiste au fost interzise ambele simboluri: atât svastica, cât şi secera şi ciocanul.

Privind recomandările Comisiei de la Veneţia, care susţine că interzicerea simbolului „Secera şi ciocanul” ar intra în contradicţie cu spiritul european al libertăţii de exprimare: ca persoane particulare, în propriile lor apartamente, comuniştii moldoveni pot păstra acest simbol. În schimb, atunci când este vorba de întrebuinţarea Secerii şi Ciocanului ca simbol în lupta politică, gestul trebuie înţeles ca o sfidare a bunului simţ, ca o nesupunere faţă de legea, aprobată de Parlamentul RM privind interzicerea acestui simbol.

Dacă Recomandările Comisiei de la Veneţia sunt doar „Recomandări”, atunci conducerea (vreau să cred – necomunistă) a RM va fi obligată să analizeze aceste sfaturi şi să desfăşoare o activitate de lămurire, atât în interiorul RM, cât şi în instanţele europene, de ce în RM a fost interzis simbolului bolşevic. Dacă Recomandările sunt obligatorii, atunci simbolica ar trebui recunoscută ca legală, dar lucrul trebuie luat de la început: din nou de explicat caracterul criminal al simbolicii, de studiat experienţa ţărilor cu regimuri foste comuniste – cum s-au debarasat ele de acest simbol, şi – cel mai important! – NICI UN VOT COMUNIŞTILOR, antrenaţi în alegeri cu acest simbol criminal, străin tradiţiilor milenare ale poporului nostru.

Părerea mea: se va găsi ac pentru orice cojoc.

2. Cercul vicios: în lumea civilizată, de regulă, în putere bate opoziţia politică. În RM, în mod ciudat, în conducere cel mai tare au lovit liderii politici care au constituit această conducere. Membrii AIE s-au decimat ei între ei, iar comuniştii din Parlament au stat cuminţi, urmărind spectacolul politic de prost gust. „Berbecul” care a distrus „cetatea AIE” este liderul PL, dl Mihai Ghimpu: cu un comportament ieşit din comun, iraţional, acesta se află în starea samuraiului care-şi aplică harachiri.

Am reţinut ideea, expusă de analistul politic Nicolae Negru: PLDM să dea dovadă de înţelepciune şi să-l propună pe dl Iurie Leancă în postul de prim-ministru, iar dl Vlad Filat să-i ocupe locul de prim viceprim ministru şi ministru de Externe. Totul logic şi convingător. Numai că în realitate lucrurile stau astfel: V. Filat este preşedintele PLDM, partid necomunist cu cele mai multe mandate în Parlament. Învinuirile ce i s-au adus trebuie demonstrate în instanţele de judecată; deocamdată şi liderul PLDM beneficiază de prezumţia nevinovăţiei. Ce motive i-ar determina pe activiştii PLDM să nu-l susţină pe Filat? „Argumentele” „colegilor” din AIE, mai ai dracului decât cei din PCRM? Nici un partid, mare sau mic, nu va accepta un dictat din afara formaţiunii; asta trebuia să aibă în vedere cei are au lovit în guvernul pro-european al AIE.

Părerea mea: numai un miracol poate salva actuala AIE.

Şi încă ceva: da, în fond, lumea nu doreşte alegeri anticipate. Dar aceiaşi lume nu doreşte o astfel de alianţă, care se păruieşte mai dihai ca beţivii satului la uşa cârciumii. Şi atunci este bine să conştientizăm: mai bine alegeri anticipate, decât nesfârşite reglări de conturi verbale şi sterile.

3. Una din prea numeroasele noastre televiziuni a solicitat opinia unor miniştri demisionaţi cu votul PCRM, PDM şi neafiliaţilor.

Declaraţii curioase.

Chiar primul ministru declară că va munci în continuare [citat]: „indiferent de locul şi de ocupaţia pe care o voi avea”.

Aşa dar, dl prim ministru deja s-a împăcat cu ideea că, posibil, nu va mai fi liderul PLDM şi prim ministru. În loc să declare că va mobiliza toată suflarea necoruptă din RM, că va lupta ca un zmeu împotriva adversarilor săi politici, corupţi, mafioţi, că va avea suficiente argumente să demonstreze Europei, SUA, întregii lumi – cauza pentru care luptă este o una nobilă, Vlad Filat zice că este gată să se supună, să cedeze, să lucreze oriunde i se va spune. Să-i spună CINE?

Urmează Maiuţa Sandu. Habar nu am pentru ce merite deosebite a fost numită ministru al Educaţiei. Ce a avut ea cu sistemul educaţional din RM?

Bine, a fost numită; probabil, ceva bun a reuşit să facă, şi, iată că a fost demisă.

Ce declară Maiuţa Sandu? Ea zice: „Nu mi-am făcut încă planuri. Oportunităţile sunt foarte multe şi interesante. Chiar nu am probleme”.

Aţi citit bine: chiar nu are probleme unde va lucra. Nici un regret pentru funcţia în care a fost investită de AIE! Doamnei ministru nu-i pare deloc rău că comuniştii, neafiliaţii şi pediştii au debarcat-o, nu regretă pentru eşuarea unor proiecte, pe care, probabil, şi le-a formulat, nu pricepe că vectorul european al RM este pus în mare primejdie, nu exprimă îngrijorare că dată schimbată guvernarea pot veni bolşevicii la putere, şi nu doar cu secera şi ciocanul, ci şi cu ciudăţenii mai vechi şi mai noi de-ale lor, cum ar, fi pildă,  Istoria integrată, strada Ivan Bodiul şi multe altele.

În loc să declare că ea, Maia Sandu, este revoltată de această demitere ruşinoasă, pusă la cale de PCRM, PDM, neafiliaţi + 1, că ea, Maia Sandu se va solidariza cu toată profesorimea republicii pentru a promova valorile europene, pentru a aduce RM în UE, ea, Maia Sandu zice că „oportunităţi sunt multe şi interesante”…

„Eu am multe planuri, am câteva profesii, de muncit pot să muncesc”, a declarat doamna ministrul al Muncii Valentina Buliga. Da, doamna Buliga, am înţeles. Spuneţi, vă rog, consideraţi oare că şi funcţia de ministru este o profesie, ca multe altele (unele le aveţi), sau este – totuşi – un destin?

Pe fonul general pesimist, au fost, totuşi, unele poziţii demne de reţinut. Bravo domnului Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării! Acesta a declarat: „Aş dori ca cursul nostru european să-l avem în continuare”. Adaug: noi am dori ca Dvs. să promovaţi în continuare acest curs, să ne aduceţi Republica în NATO, pentru că mafia poate fi stârpită doar în cadrul acestei uniuni militaro-politice a lumii civilizate.

Părerea mea: ca un căpitan, care părăseşte ultimul corabia, aşa şi conducerea unei ţări trebuie să fie cea din urmă care renunţă la idealuri. Cu condiţia că le are…

În rest – să auzim doar de bine!

 Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

9 martie 2013

Lasă un răspuns