Din întregul puhoi de ştiri, două, cred, merită atenţia noastră.

Înainte de a trece la primul subiect, V-aşi aminti ideea baladei populare „Mioriţa”, care reflectă de minune, caracterul unei bune părţi a moldovenilor. În nemuritoarea baladă „Mioriţa” doi ciobănei, unul vrâncean, altul ungurean, pun la cale să-l omoare pe ciobănaşul moldovean din motive de invidie şi căpătuială. Mioriţa din baladă află despre gândurile negre ale primilor doi ciobănei şi-l informează pe ciobănelul moldovean de intenţia pusă la cale. Mai mult: deşi tânără, oaia îl sfătui pe baciul moldovean să se pregătească serios de confruntare, să ia alături un câine şi nu oarecare, ci pe „cel mai bărbătesc şi cel mai frăţesc”.

Cum a reacţionat ciobănelul moldovean? În mod firesc putea să-i mulţumească fidelei lui oiţe, să meargă la potenţialii lui asasini şi să încerce să rezolve problema pe cale amiabilă; în caz contrar – să se pregătească foarte serios de luptă: să-şi ascute toporul, să găsească un adăpost bun, păzit de câini etc. Dar el ce a făcut? El s-a împăcat foarte repede cu gândul că va fi sacrificat şi grija lui mare era nu pentru a supravieţui, ci unde să-l îngroape, chiar cei, care vroiau să-i ia viaţa. Şi o roagă pe oiţă să tăinuiască moartea lui, să spună, de fapt, minciuni gogonate, cum că el nu a murit, ci s-a însurat; acelaşi lucru să-l spună şi mamei lui.

Aceste trăsături de caracter, specifice moldovenilor („lasă-mă să te las”, „dă-mi o pace şi ţi-oi da două”, „capul plecat sabia nu-l taie” etc.) ne iese pe nas de foarte multe ori.

Iată şi prima informaţie, foarte interesantă şi puternic mediatizată. O doamnă / domnişoară cu masca pe faţă, alături de moderatoarea emisiunii Daniela Bodrug, plus încă un mascat, zice cum că a intrat în biroul unui şef de gară, acela a încuiat uşa pe dinăuntru şi i-a cerut doamnei / domnişoarei relaţii de amor. Domnişoara / doamna pretinde că şeful gării a violat-o. Şi în cel mai curios mod afirmă cum că şeful gării, fără să se atingă de ea, îi ordonă să se aplece, să dea jos pantalonii, apoi chiloţii, să-şi astupe ochii şi urechile cu degetele (asta de ce oare?) şi astfel a întreţinut relaţii amoroase cu „pătimita”.

Întrebarea mea este: de ce nu aţi opus rezistenţă? De ce nu aţi luat un scaun din birou să i-l trântiţi în cap? De ce nu aţi aruncat un obiect în geam, pentru a atrage atenţia oamenilor din jurul gării? De ce nu aţi strigat, cu gură de şarpe, că vă seduce şeful gării? Pentru că viol în realitate nu a fost. Viol înseamnă faptă comisă de bărbatul care constrânge prin forţă fizică o femeie să aibă cu el relaţii sexuale. Sau aici nu a fost în nici un fel aplicată forţa fizică. Aplicarea forţei presupune în mod obligatoriu şi rezistenţă [ţipete, zgârieturi pe faţă (de ce mai ai unghii?), mese răsturnate, geamuri sparte etc.]

Bineînţeles, sunt oameni şi oameni. În ultimul timp citesc mult despre viaţa prizonierilor din Gulag. Care a fost iadul pe Pământ. Dar şi în acele condiţii mizerabile, impuse de Statul sovietic propriilor cetăţeni şi cetăţenilor altor state, erau cazuri de manifestare a demnităţii omeneşti. Aşa, de exemplu, a fost cazul Paulinei Kuzneţova, caz, descris de Mihail Solomon, deportat şi el în regiunea Kolîma: fiind pe vaporul ce ducea deţinuţii spre Magadan, Kuzneţova a ieşit pe punte. Citez: „Soldatul de santinelă a încercat s-o siluiască. Ea s-a luptat îndârjită să-i scape din gheare şi până la urmă a reuşit să se smulgă şi a constatat spre uimirea ei că şi fusta şi bluza îi fusese sfâşiate de pe ea. Vrând să scape de bruta care o molestase, a fugit aşa, pe jumătate dezbrăcată, în jos spre cală…”[1]. Autorul citat aduce şi exemplul actriţei germane Camilla Horn, prizonieră în Gulag, ce avusese un rol principal în filmul „Bestiile roşii”, o femeie de o frumuseţe deosebită, dar şi de o demnitate pe măsură. Aşa dar, în condiţii mult mai dure, în care viaţa omului nu prezenta nici o valoare pentru stăpânii de sclavi, totuşi oamenii au găsit putere în ei să reziste şi să-şi păstreze demnitatea.

Nu este cazul gării de cale ferată de la Chişinău.

Dar nu ar fi fost nici cazul unui partid politic – Mişcarea Populară „Jos Mafia!” – să aducă în prim-planul opiniei publice de la noi exemple atât de controversate şi neconvingătoare. Dacă ar fi să notăm activitatea Mişcării „Jos Mafia!”, atunci am putea pune nota ZECE pentru „Pădurea Domnească” (acolo s-au implicat oameni serioşi) şi nota DOI pentru carnavalul de ieri, cu cei doi mascaţi în alb.

Şi al doilea subiect, ridicat de unul din colegii blogheri: cu ce s-a întors V. Filat de la Bruxelles?

Fără a intra în detalii, o spun pe şleau: cu nimic!

De ce? Pentru că a mers în Europa în calitate de prim ministru în exerciţiu. În limba rusă sună mai clar: ispolneaiuşcii obiazannosti, adică cel care îndeplineşte obligaţiunile de prim ministru, în cazul nostru.

Există Protocolul diplomatic, care prevede că în tratative (discuţii) participă OMOLOGII, adică responsabilii care sunt în funcţii.

Dl Filat a fost în Europa Occidentală. Partenerii RM l-au asigurat că vor susţine drumul RM în UE. E bine şi atât. Ce oare putem să-i cerem mai mult lui Filat? Ce trofee? Trofee trebuie aşteptate de la cei ce au funcţii, nu de la cei care doar îndeplinesc temporar anumite obligaţiuni.

În aşteptarea noilor mutări politice de la noi, nu pot să nu întreb liderii PDM: acum, fără guvernul, la formarea căruia aţi participat şi Dvs., este oare mai bine decât cu guvern funcţional? PDM a delegat miniştri puternici (buni); aşa, cel puţin, se vede dintr-o parte. De ce i-aţi demis? Acum, când e primăvară, şi sătenii noştri au nevoie de ajutorul Centrului, agricultura fiind baza economiei RM, cine să-i ajute?

Bun, să auzim doar de bine.

1. Mihail Solomon. Magadan, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1993, p. 205.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

18 martie 2013