Poate oare fi RM o ţară bananieră?

Stimaţi prieteni,

Fără îndoială, şedinţele în plen ale Parlamentului RM, discursurile şi replicile expuse acolo, devin izvor de inspiraţie pentru publicul larg privitor. Ce ar face oare, de exemplu, sărmanul Ion Buraga, dacă n-ar privi atent şedinţele deputaţilor noştri? De unde s-ar inspira? Sau breasla comentatorilor politici? Sau umoriştii?

Din şedinţa de joi, 21 martie, a Parlamentului RM am reţinut o frază prin care un deputat îl avertiza pe altul că RM nu este o ţară bananieră.

Asta m-a intrigat. Ce înseamnă „bananier, /ă”? DEX-ul impune un sens unic: „navă maritimă ce transportă banane”. Dar „ţară bananieră” ce ar însemna? Probabil şi mai mult ca sigur – o ţară africană, în care cresc banane. Bun. Dar vorbitorul dă o nuanţă de ceva inferior faţă de „superioara” şi „europeana” RM. Altfel spus: bă, deputatule, nu suntem noi chiar aşa de înapoiaţi ca ei, cei care cultivă banane în Africa lor neagră! Cam asta este logica comparaţiei. Dacă am lămurit-o pe asta, haideţi să facem o comparaţie între RM şi una din ţările bananiere.

Pornim de la premiza că orice comparaţie şchiopătează. Am mai scris pe această temă şi mă văd obligat să revin: compararea RM cu ţările africane nu întotdeauna favorizează RM. Aduc un exemplu.

În apropierea ţărmului vestic al Africii, la vest de Senegal, este un arhipelag. Se numeşte Republica Capul Verde (nici o aluzie, Doamne fereşte! la PLDM; aşa se numeşte ţara). Este zonă seismică, ca şi RM. Ca şi la noi, apa potabilă se dobândeşte din sonde şi fântâni. Au şi ei probleme de ecologie. Dar la ei, spre deosebire de noi, cresc banane. Pentru consum intern. Ca şi noi, locuitorii Capului Verde au trecut prin experimente marxiste; ca şi noi, ei s-au debarasat de comunism.

Ca şi Republica Moldova, Republica Capul Verde manifestă interes faţă de Uniunea Europeană. Spre deosebire de noi, care avem frontieră comună cu UE, R. Capul Verde este la mii de kilometri de UE, dar, totuşi, se pare, este mai avansată în procesul de aderare la UE. Dovadă? Navelor de pescuit ale ţărilor membre UE li se permite activitatea în apele teritoriale ale Republicii Capul Verde. Iar noi, RM, ce oferim populaţiilor din statele UE? Ce?

La ei preşedintele republicii se alege pe cinci ani prin scrutin general; la noi pe patru şi de parlament. La ei Parlamentul este format din 72 deputaţi (la noi – 101), ales pe cinci ani; la noi pe patru.

În sărăcie suntem egali.

Dar există lucruri ce deosebesc sărăciile noastre. În ciuda faptului că RM este o ţară săracă, totuşi vedem oameni, cetăţeni ai RM, foarte şi foarte bogaţi. Vedeţi ce scrie presa despre „cocioaba” judecătorului Curţii Constituţionale Dumitru Pulbere, de un milion de dolari. De unde bani, domnul Pulbere? Aţi câştigat la Loteria Moldovei? Că din salariu, zău nu puteaţi ridica un astfel de palat. Sau cele tocmai trei „cocioabe” ale unui alt jurist, procuror, de astă dată, Eugen Rusu. Iată corupţie în astfel de proporţii astronomice, în Republica „bananieră” Capul Verde NU S-A MAI VĂZUT DE CÂND EXISTĂ EA PE FAŢA PĂMÂNTULUI!

Mai mult decât atât.

Ca şi la noi, în Republica Capul Verde, sunt bani puţini pentru educaţie.

Dar s-a găsit o femeie cu inima mare, o interpretă cunoscută în lumea întreagă, numită Cesaria Evora (a decedat în decembrie 2011, la vârsta de 70 de ani; Dumnezeu s-o odihnească), supranumită „diva cu picioarele descălţate”, asta pentru că la concerte, oriunde în lume, ieşea cu picioarele goale – tribut simbolic, dat sărăciei în care au trăit (şi mai trăiesc încă) consângenii ei, [interpretă] care, din banii agonisiţi a finanţat întregul sistem de învăţământ primar, şi parţial – învăţământul liceal.

Iată, stimaţi prieteni, deosebirea dintre RM şi R. Capul Verde!

Banii obţinuţi cinstit, prin munca ei, cu sudoarea şi talentul ei, regretata Cesaria Evora i-a jertfit unei cauze nobile – educarea copiilor ţării ei. Asta pentru că ea credea în viitorul prosper al patriei ei.

Şi la noi, lepre nesimţite, obţin bani murdari din fraude, furturi, mituiri, bani pe care nu-i pot justifica în nici un fel de unde-i au, construiesc castele adevărate, de parcă o să le ia cu dânşii în mormânt.

Asta-i deosebirea cardinală între noi şi ei. Altfel spus: eu m-aşi bucura, dacă RM ar fi o ţară bananieră cum este, de pildă R. Capul Verde, ţară săracă, dar, în esenţă – o ţară occidentală, cu conducători care şi-au făcut studiile în Spania, Portugalia, Brazilia, care cunosc şi respectă legile ţării lor, unde democraţia este mult mai avansată, decât ne pare nouă c-o avem noi în RM.

Şi bunul simţ, care acolo este, iar la noi lipseşte cu desăvârşire. Ştiţi la cine mă refer.

În rest, să auzim doar de bine!

 Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

21 martie 2013.

Lasă un răspuns