Ce ar fi de spus?

1. De remarcat absenţa totală (absolută) a Sindicatelor din RM. 1 mai este o zi a solidarităţii celor ce muncesc, fizic sau intelectual. În RM există importante grupuri de oameni ai muncii. Constructori, şoferi, agricultori, pedagogi, studenţi, alţii. Sunt mari probleme în acest domeniu, cel al muncii. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu se deschid, angajarea în câmpul muncii este mizerabilă. Iată că 1 mai ar fi fost o bună ocazie, ca în cadrul unei adunări a membrilor de sindicate să se discute aceste (şi alte subiecte), să fie formulate nişte revendicări, pe care liderii noştri sindicalişti să le înainteze viitoarelor participante la scrutinul electoral (anticipat sau ordinar). Dar nu a fost să fie. Dacă „ai noştri” sunt la putere, de ce oare să mai discutăm public problemele legate de muncă, odihnă, tratament, salarizare?

3. Nici un partid politic, numit de „dreapta” sau „naţional” nu s-a evidenţiat prin nimic în această zi. 

Iniţiativa a fost cedată Partidului Socialist al lui Igor Dodon şi PCRM al lui V. Voronin. Pentru a câta oară ne convingem că în RM nu există o forţă politică naţională (românească), care ar exploata data de 1 mai.

4. Am privit marşurile de ieri. Dl Igor Dodon foarte mulţumit de faptul că a reuşit să adune lume pentru marş. Priviţi filmuleţul cu el; cât e de fericit! Este o dovadă că sponsorii lui nu aruncă banii pe apa sâmbetei.

Totuşi comuniştii au avut mai mulţi aderenţi. Mai mult de 5 000. Comuniştii şi filo-comuniştii au trecut în marş pe lângă filo-dodoni. Nu s-au încăierat; pentru ce oare?

 Dar comuniştilor nu le-a priit: chiar dacă filo-dodonii erau mai puţini, totuşi sloganele erau cam aceleaşi, culoarea drapelelor – roşie, steaua roşie cu cinci colţuri – identică.

5. Ce s-au gândit PCRM-iştii? O-pa! Dodon le calcă pe coadă! Este oare rost să ceri alegeri anticipate, în situaţia în care lumea nu doreşte acest lucru? Nu este rost. Cerând anticipate – pierzi electorat. Concluzia: decât anticipate cu anumite pierderi, şi de imagine, şi electorat, mai bine să contribui la întărirea statului, şubrezit de-a binelea de Mihai Ghimpu şi PDM. Iată – pentru unii, surpriză, pentru mine – nu: astăzi Voronin pledează pentru alegerea preşedintelui Parlamentului RM. Este cineva împotrivă? Bineînţeles că nu. Repede, deputaţii au acceptat propunerea PCRM, aducând, astfel, un spor de imagine bolşevicilor autohtoni.

Bravo, PCRM! Au ştiut să tragă foloase pentru ei chiar şi dintr-o mică insatisfacţie de 1 mai.

În imagini:

Marşul comuniştilor.

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu,

preşedintele INIS „ProMemoria”

2 mai 2013