Astăzi se împlinesc 73 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop (a Tratatului de neagresiune sovieto-german, publicat a două zi în presă, şi a unui Protocol adiţional secret, despre conţinutul căruia lumea a aflat mult mai târziu, în 1948).

Acordul sovieto-german a avut o preistorie.

La 10 martie 1939, în cadrul lucrărilor Congresului al XVIII-lea al Partidului Comunist (bolşevic) din URSS, dictatorul Iosif Stalin s-a referit la situaţia internaţională. Vorbind despre Pactul Anticomintern, I. Stalin lansează opinia cum că acest Pact, în realitate, nu este orientat împotriva URSS, ci împotriva Marii Britanii, Franţei şi SUA. Astfel, conducerea de la Kremlin a dat de înţeles liderilor de la Berlin că cele două regimuri totalitare ar putea să-şi apropie poziţiile. Evenimentele ulterioare au demonstrat că Stalin a fost înţeles corect, fapt confirmat în cadrul discuţiilor lui von Ribbentrop la Moscova (23-24 august 1939).

Între timp lucrurile în Europa au evoluat spre criză. Deja în vara anului 1939 Iosif Stalin a avut de ales între două perspective, ce i s-au propus de Occident: una de la anglo-francezi (crearea unui sistem de securitate colectivă în Europa), cealaltă – de la germani (împărţirea sferelor de interese). Dictatorul din Kremlin a preferat-o pe cea venită de la germani, astfel, oferindu-i lui Hitler posibilitatea de a declanşa un război împotriva Poloniei, care, la rândul ei, avea garanţii din partea Marii Britanii şi Franţei că va fi susţinută de acestea în cazul unui atac german. Cu cinism fără egal, Iosif Stalin propune anturajului său tactica acordării unui ajutor Germaniei în campana acesteia împotriva Franţei şi Marii Britanii, pentru ca puterile beligerante să-şi epuizeze puterile, după care URSS va interveni în război şi-şi va extinde dominaţia. „Respectând neutralitatea şi aşteptându-şi ora, URSS va oferi ajutor actualei Germanii, asigurând-o cu materie primă şi mărfuri alimentare”, declara Stalin. Studierea atentă a acestui document, inclus în actuala culegere, demonstrează că derularea evenimentelor internaţionale a fost determinată în mod esenţial de poziţia expusă de Stalin la 19 august 1939. Nu întâmplător, cunoscutul istoric şi scriitor rus Victor Suvorov [Rezun] a afirmat că cel de-al Doilea Război Mondial a început anume atunci, adică la 19 august 1939, prin această decizie a lui Stalin[1].

Decizia conducerii URSS a fost de a accepta propunerea Germaniei. Deja la 23 august 1939, la Moscova, soseşte ministrul Afacerilor Externe al Germaniei, Ioahim von Ribbentrop, cu puteri depline, oferite de A. Hitler, privind semnarea Tratatului. Discuţiile au avut loc între I. Stalin, V. Molotov, pe de o parte, I. von Ribbentrop şi F. Schulenburg, ambasadorul Germaniei în URSS, pe de altă parte, cu asistenţa a doi interpreţi, unul german, altul – rus. Tonalitatea tratativelor a fost neaşteptat de prietenească din partea lui Stalin. Sarcinile au fost realizate mai repede decât s-ar fi părut iniţial. În memoriile redactate de von Ribbentrop, până la îndeplinirea sentinţei capitale, ex-ministrul de Externe german remarca: „Au fost delimitate sferele de interese în ţările aflate între Germania şi Uniunea Sovietică. Finlanda, marea parte a Statelor Baltice, precum şi Basarabia au fost declarate ca aparţinând sferei [de interes] sovietice”[2]. Tratativele au fost întrerupte, timp în care von Ribbentrop l-a informat pe Hitler despre rezultatele tratativelor cu sovieticii şi a primit acceptul fuhrerului. Întâlnirea părţilor s-a reluat la ora 22 şi până la miezul nopţii au fost semnate Tratatul de neagresiune între Germania şi URSS şi Protocolul adiţional secret, prin care cele două regimuri totalitare au împărţit între ele Europa de Est. Punctul trei al acestui document secret prevedea interesul URSS, manifestat faţă de Basarabia şi totalul dezinteres politic al Germaniei faţă de aceste teritorii.

Publicăm fotografia care a imortalizat momentul semnării Pactului Molotov-Ribbentrop.

După semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania şi URSS, la Kremlin, în biroul lui V. Molotov, a fost oferită o mică cină. Chiar la început s-a produs un eveniment neaşteptat. I. von Ribbentrop scrie: „Stalin s-a ridicat şi a rostit un toast scurt, în care a spus, că Adolf Hitler este un om, pe care el întotdeauna l-a admirat deosebit de puternic. Cu cuvinte pronunţat prieteneşti Stalin şi-a exprimat speranţa, că documentele semnate acum pun începutul unei faze noi a relaţiilor germano-sovietice. Molotov de asemenea s-a ridicat şi a vorbit în acelaşi spirit”[3]. Cu prilejul semnării celor două documente sovieticii au oferit şi un banchet în sala „Ecaterininschii” din Palatul Mare al Kremlinului. Iată ce au fixat germanii, prezenţi la banchet: „[…] În timpul discuţiei, Stalin a rostit un discurs spontan în cinstea fuhrerului: „Eu ştiu cât de puternic poporul german îşi iubeşte fuhrerul şi de aceea eu a-şi vrea să beau pentru sănătatea lui”. Domnul Molotov a băut în sănătatea domnului ministru imperial al afacerilor externe şi ambasadorului contelui von der Schulenburg. În continuare domnul Molotov a ridicat pocalul său pentru Stalin, atrăgând atenţia [asupra faptului] că prin discursul său din 10 martie a.c., înţeles corect în Germania, Stalin a pus începutul cotiturii în relaţiile politice. Domnii Molotov şi Stalin au băut de nenumărate ori pentru pactul de neagresiune, pentru era nouă din relaţiile germano-sovietice şi pentru dezvoltarea fericită a relaţiilor dintre Germania şi Uniunea Sovietică”[4].

Întors în patrie, von Ribbentrop a fost primit de fuhrer cu mare bucurie (foto).

Ulterior Pactul Molotov-Ribbentrop a fost recunoscut nul şi neavenit ad-iniţio şi condamnat de comunitatea internaţională. În 1990, în cadrul unei conferinţe internaţionale, convocate la Chişinău, această decizie, aprobată de cele două tiranii în spatele popoarelor vizate, a fost condamnată univoc.

La 1 septembrie 1939 Germania a atacat Polonia, iar la 3 septembrie Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei. Astfel, s-a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe data de 6 septembrie 1939 România a declarat că îşi va păstra neutralitatea în conflictul izbucnit în Europa (doc. nr. 6).

România şi-a păstrat neutralitatea faţă de războiul din Europa, acordând ajutor miilor de refugiaţi polonezi (oficiali, trupe, civili), fapt ce a stârnit revolta Germaniei. Referitor la URSS: în revista „Kommunisticeskii Internaţional” [„Internaţionala Comunistă”], organ de presă al Cominternului, a fost publicat un articol semnat de B. Ştefanov, în care autorul, secretar general al PCR, lansează ideea încheierii unui tratat de asistenţă mutuală între URSS şi România, după modelul celor încheiate între URSS şi Statele Baltice, bază pentru anexarea lor în vara anului 1940. Oficial Kremlinul s-a detaşat de poziţia liderului comunist român datorită începerii războiului cu Finlanda (30 noiembrie 1939)[5].

În decembrie 1939 oficialii sovietici încercau să acrediteze ideea cum că din partea URSS nu ar fi existat ameninţări la adresa României. În ciuda acestor afirmaţii, în societatea românească exista o temere că după încheierea războiului cu Finlanda, următoarea ţară agresată de sovietici ar putea fi România. Pe acest fundal are loc o apropiere a României de Germania, materializată prin semnarea Acordului comercial româno-german, prin care România a sporit livrările de petrol către Reich în schimbul livrărilor de armament şi produse industriale din partea Germaniei[6].

La doar patru zile de la înfrângerea Franţei, URSS a remis o Notă ultimativă României, notă plină de falsuri, prin care cerea cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. La 28 iunie 1940 tancurile sovietice, însoţite de infanterie şi trupe NKVD, au invadat România, luând nu doar cele două menţionate în Nota din 26 iunie, ci şi Ţinutul Herţa şi insule de la gurile Dunării, teritorii ce nu au aparţinut niciodată Rusiei, Ucrainei sau URSS. Pentru populaţia băştinaşă a început coşmarul: formarea numitei RSS Moldoveneşti cu trasarea unor frontiere incorecte cu Ucraina, luându-ni-se sudul şi nordul Basarabiei, asasinate în masă, deposedări de avere, repatrieri forţate, deportări în Siberia, sovietizare şi rusificare totală.

Pactul Molotov-Ribbentrop a fost cea mai odioasă tranzacţie în istoria omenirii. Urmările pactului nu au fost lichidate în totalitate şi se resimt  până în prezent.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

23 august 2012

Fotografii: V. Molotov semnează documentele: Tratatul de neagresiune între URSS şi Germania şi Protocolul adiţional secret, numite generic Pactul Molotov-Ribbentrop sau Pactul Stalin-Hitler (din ziarul Timpul, 2012, 6 iulie);

Adolf Hitler radiază de bucurie. Împreună cu von Ribbentrop se bucură de semnarea documentelor cu sovieticii (din cartea: I. von Ribbentrop. Memuarî naţistscogo diplomata [Memoriile diplomatului nazist]) .

Cuvinte cheie: Pactul Molotov-Ribbentrop, România, RSSM, RM