Dispariția lui Alexei Navalinîi

Alexei Navalinîi a fost cel mai cunoscut adversar al regimului lui Vladimir Putin. Investigațiile realizate de el și susținătorii lui au demonstrat existență unor scheme de delapidare a uriașe sume de bani publici, realizate de cei mai înalți demnitari ruși, iar unul din beneficiarii schemelor mafiote a fost/este chiar președintele Federației Ruse Vladimir Putin (a se vedea, de ex., Palatul Ghelendjik). Alexei Navalinii a fost reprezentantul de vază al liberalilor ruși, nedebarasat de ambiții imperialiste (de ex., el n-a acuzat anexarea Crimeii de către regimul lui V. Putin, declarând cum că „Crimeea nu este o tartină ce poate fi întoarsă Ucrainei”). Cunoscându-i faptele și poziția, V. Putin nu i-a rostit nici odată numele. Tot așa cum în casa spânzuratului nu se vorbește de funie, în Rusia Putin se temea să zică „Navalinîi”.

De ce a fost asasinat și de ce acum? Pentru că, chiar fiind în temnițe, Alexei Navalinîi rămânea liderul opoziției  anti-putiniste. Optimismul de care dădea dovadă A. Navalinîi încuraja grupurile anti-totalitariste atât din Rusia, cât și din afara ei. Continue reading

16 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Elena, soția dictatorului – subiect al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu

În 2015 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a declarat ca data de 11 februarie a fiecărui an să fie marcată Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei.

Felicitări tuturor femeilor și fetelor care activează în domeniul științei, felicitări dnei Liliana Condraticov, care an de an adună lume bună la Conferința științifică internațională „Femeile în cercetare: destine, contribuții, perspective” (în acest an – ediția a IX-a).

Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei are o conotație pozitivă. Viața noastră este, însă, atât de diversă, încât ne oferă exemple de care nu te aștepți. În cazul dat ne referim la un caz unic în istoria contemporană, când în promovarea cultului personalității unui dictator a fost înaintată și soția sa. Este vorba de Nicolae și Elena Ceaușescu. Spre deosebire de alți dictatori comuniști și necomuniști, în România socialistă s-a promovat un cult „bicefal” al personalității: alături de Nicolae Ceaușescu era soția lui Elena. Cu o pregătire școlară elementară (cei buni de gură spuneau că Elena „are cu o clasă mai mult ca trenul”; în România interbelică trenurile de pasageri aveau vagoane de clasa I, clasa a II-a și clasa a III-a; școala primară fiind de patru clase; astfel Elena avea cu o clasă în plus decât trenul de pasageri), deci (cu o pregătire școlară elementară), în decembrie 1967, în condiții dubioase, Elena Ceaușescu a susținut teza de doctor în științe chimice, iar odată cu evoluția cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu și soției lui i s-au acordat titluri onorifice de doctor honoris causa atât în România, cât și peste frontierele țării. Elena a devenit membru titular al Academiei Române, „savant cu renume mondial”, „mama iubitoare” a poporului român, ocupând în timp „Cabinetul nr. 2” (după Nicolae Ceaușescu, „Cabinetul nr. 1”). Elenei i s-a conferit titlul de Erou al muncii socialiste (1971), precum și alte distincții de stat. A deținut funcția de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR și prim-vice-prim-ministru al Consiliului de Miniștri.  Continue reading

58 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Războiul agresiv al Rusiei în Ucraina și poziția Chișinăului oficial

Războiul agresiv al Federației Ruse (FR), de cotropire a teritoriilor statului vecin Ucraina, de masacrare a oamenilor și de distrugere a localităților ucrainene continuă aproape doi ani. FR a încălcat tratatele internaționale și bilaterale (ruso-ucrainene pe care FR le-a semnat) și a invadat Ucraina – stat membru fondator al ONU -, sub pretexte false: cum că Ucraina este condusă de „fasciști”, cum că etnicii ruși din Ucraina sunt persecutați de „naționaliștii” ucraineni și cum că admiterea Ucrainei în NATO și UE ar prezenta o amenințare la adresa securității naționale a FR. Aceste pretexte ale rușilor sunt false pentru că Ucraina nu este condusă de „fasciști”; dimpotrivă mulți conducători ai Ucrainei sunt ucraineni de etnie evreiască, inclusiv președintele țării Volodimir Zelenski. Etnicilor ruși nu li se interzice să vorbească limba rusă, ei, însă, sunt îndemnați să cunoască limba de stat a Ucrainei, limba ucraineană, mai ales dacă vor să ocupe funcții de stat sau să muncească în sferele sociale de deservire a populației. Admiterea Ucrainei în NATO și UE nu poate amenința în nici un caz securitatea FR – stat cu cel mai mare arsenal nuclear din lume și având ca putere a două armată de pe Globul pământesc. Continue reading

217 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Lordul valah. Alexandru Marghiloman, 170 de ani din ziua nașterii

Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854, în Buzău. A studiat la București, a absolvit Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice din Paris. De reținut: era francofil, nu „germanofil” cum pe nedrept i s-a spus. A susținut teza în drept și în științe politice. A fost senator și deputat în Parlamentul României (1884-1914). A fost președintele Partidului Conservator între 1914 și 1925. A avut funcții ministeriale, iar în perioada 5 martie – 24 octombrie 1918 a deținut demnitatea de prim-ministru.

În Istoria românilor anul 1918 a fost unul deosebit – a fost anul întregirii teritoriale, iar Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu Patria-mamă România. Alexandru Marghiloman a fost un om care cunoștea perfect starea de lucruri din Basarabia ocupată de țarism. El a avut dese și îndelungate discuții cu Constantin Stere, cu alți basarabeni. Nu întâmplător A. Marghiloman a susținut plenar Mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni (1917), iar atunci când membrii Sfatului Țării au pus problema Unirii Basarabiei cu România Alexandru Marghiloman a fost prezent la istoricul eveniment, fiind întâmpinat cu ovații furtunoase, după care a rostit un discurs în fața deputaților. După Unirea Basarabiei cu România, Alexandru Marghiloman a contribuit la recunoașterea internațională a istoricului Act. Continue reading

128 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Prof. univ., dr. hab. Gheorghe Postică – 70

Uimitor de repede trece timpul.

Cu Gheorghe Postică am făcut cunoștință în vara anului 1976, în timpul practicii arheologice de lângă satul Hansca, rl Hâncești. Săpăturile pe șantier aveau un regim aparte, sâmbăta și duminica, însă, conducătorii expediției, profesorii Ion Niculiță și Ion Hâncu, dar și unii studenți, plecau acasă; pe șantier rămânea Gheorghe Postică cu alți studenți, care spălau și sortau obiectele găsite în timpul săpăturilor. În sat era un magazin alimentar. Cu colegul Alexandru Bobeică am mers acolo, am cumpărat de-ale gurii, dar și o sticlă de vin (poate două?). Cu Alexandru și cu Gheorghe Postică suntem născuți în același an (1954). Eu cu Alexandru făcusem serviciul militar obligator de doi ani, pe când Gheorghe intrase la studii imediat după absolvirea școlii de cultură generală (Mereni, rl Anenii Noi). După ce-am venit cu produsele cumpărate ne-am gândit să-l invităm la masă și pe Gh. Postică. „Gheorghe Isidorovici (așa era atunci moda de adresare, cu nume și nume după tată, ca la ruși), încolo-încoace, nu ați vrea Dvs…” Și așa a început prietenia… Continue reading

248 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Arhiva