Rusia a oferit ajutor militaro-medical. De ce anume Italiei?

Indiferent de modelele de guvernare ale celor două state, de regimurile care s-au perindat de-a lungul anilor, relaţiile dintre Rusia şi Italia au fost deosebite, permanent au existat raporturi de simpatie, dar şi interese reciproce.

În depărtatul an 1902, în Lausanne[1] (Elveţia), la una din adunările social-democraţilor ruşi a participat tânărul socialist italian Benito Mussolini (n. 1883). Asupra tânărului revoluţionar italian au lăsau o impresie puternică discursurile lui Vladimir Ulianov (Lenin, n. 1870) şi Angelica Balabanova (n. 1878), născută în Imperiul Rus, dar care a emigrat în vestul Europei, a făcut diverse studii umanitare, s-a apropiat de ideile socialiste, iar din 1900 devenise membră a Partidului Socialist Italian. A. Balabanova l-a iniţiat pe B. Mussolini în teoria marxismului, a colaborat destul de strâns cu viitorul Duce, remarcându-i „mintea ageră, privirea hipnotizantă şi îmbrăcămintea sărăcăcioasă”. În literatura de specialitate A. Balabanova a fost trecută în grupul numeros de amante pe care le-a avut B. Mussolini, deşi ea personal scrie că nu a avut legături intime cu Benito. Colaborarea strânsă a celor doi socialişti a durat până în momentul excluderii lui B. Mussolini din Partidul Socialist Italian. Internaţionala Socialistă s-a pronunţat pentru încetarea Marelui război (a Primului Război Mondial), pe când B. Mussolini pleda pentru intensificarea războiului, care, aşa cum înţelegea el, – apropie revoluţia socialistă. Din momentul ruperii relaţiilor, B. Mussolini devenise cel mai mare duşman al A. Balabanova, care, în memoriile sale a scris rău despre el (cum că „era fricos, se temea de un public ostil, se temea de câini, nu mergea în cimitire şi nu mergea singur noaptea prin oraş”. Ceea ce nu este adevărat)[2]. Continue reading

50 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Nikolai Ejov s-a reîncarnat într-un fals prim ministru din RM

RM înseamnă Republica Moldova. Nikolai Ejov (1895-1940) a fost Comisar al poporului pentru Afaceri Interne al URSS (1936 – 1938). N. Ejov a reuşit să înveţe trei ani în şcoala primară. Atât. În anii Primului Război Mondial nu l-au mobilizat pe front pentru că avea statură prea mică (151 cm). A devenit „revoluţionar de profesie”. În calitatea lui de comisar al poporului, cu trei clase „obrazovanie” a fost însufleţitorul Marii terori din anii 1937-1938. Cu un sadism deosebit enkavediştii conduşi de N. Ejov, au omorât intelectuali, consideraţi, cum a declarat Ion Chicu, în 2020, cu referire la alţi intelectuali – angajaţi „în proiecte politice”. Timpurile sunt diferite [1937-1938 - 2020], statele sunt diferite [URSS – RM], funcţiile sunt diferite [Ejov, comisar al poporului – Chicu, prim ministru!], metodele de activitate sunt diferite [Ejov prin împuşcare – Chicu – prin neacceptarea proiectelor de cercetare cu disponibilizarea din lucru (suntem, totuşi, în secolul al XXI-lea!)]. Dar asemănările sunt uimitoare: atunci şi acolo, în URSS, stăpân era Stalin, acum şi aici, în RM, o face pe stăpânul Dodon (asta pentru că el „uită” să citească din când în când Constituţia RM şi să-şi amintească ce împuterniciri are). Aşa cum N. Ejov, cu puţină ştiinţă de carte, dar prin linguşeli în faţa lui Stalin, şi-a făcut carieră în stat, aşa şi I. Chicu, cu puţină ştiinţă de carte (doar cu o facultate terminată, dar suntem, totuşi, în sec. al XXI-lea! Adică ne-am fi aşteptat la mai mult, cel puţin la un masterat, poate, de ce nu, la un doctorat?), dar prin linguşeli în faţa lui Dodon, şi-a făcut carieră în statul, numit RM, ambii (Ejov, atunci, Chicu, acum) devenind stăpâni vremelnici ai zilei. Ambii demnitari de stat au demonstrat/demonstrează aceeași ură şi acelaşi dispreţ faţă de intelectuali: Ejov i-a împuşcat, Chicu  i-a disponibilizat, i-a lipsit de surse de existenţă. În plus – carantina/starea de urgenţă, prin care cetăţenii RM, inclusiv – intelectualii, sunt obligaţi să stea închişi în case până la 15 mai 2020. Cum ar putea ei supravieţui?

Acum o pildă pentru cititori, nu pentru dodoni. Propun să folosim noţiunea „dodon” ca nume comun: dodon/dodoni, dodoană/dodoane, pentru a evidenţia persoanele care, fiind români basarabeni, cu anumite studii, realizate în RM sau România, cu copii care studiată în licee româneşti etc., care trădează deschis interesele noastre naţionale, distrug tot ce este românesc şi promovează cu exces de zel tot ce este străin Neamului nostru. Continue reading

1.416 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Un simplu pseudo prim-ministru, da câtă răutate în el…

Conform DEX, „pseudo” înseamnă „fals”. Cuvântul acesta a fost folosit de pseudo prim-ministrul Republicii Moldova (RM) Ion Chicu la adresa comunităţii ştiinţifice din republica pe care Ion Chicu pretinde că o conduce: „Nu irosim însă banii pentru pseudo-cercetători, înrolaţi în proiecte politice. Ce aţi livrat societăţii în schimbul sutelor de milioane de lei în ultimii ani, domnilor Domni?[1]

S-o luăm pe rând. De ce Ion Chicu este un pseudo prim ministru? Pentru că oricare societate din lumea contemporană este condusă de oameni politici care dirijează partide, formulează programe de realizat, participă în alegeri parlamentare şi în situaţia în care înving (au majoritate de voturi în parlament sau formează o coaliţie de guvernare) vin la putere în calitate de prim-miniştri, preşedinte (cum e în SUA), cancelar (cum e în RFG) etc. Altfel spus, în statele democratice persoanele care vin la putere nu sunt nişte anonimi, ba – dimpotrivă, – cunosc oamenii, problemele lor, discută în cadrul întâlnirilor electorale, participă la emisiuni Radio sau TV etc. Într-o societate democratică conducătorii sunt persoane notorii, cunoscute publicului larg, persoane ce au biografii deosebite, au cărţi sau (cel puţin) articole publicate. Noi în RM am avut astfel de exemple: Vlad Filat, conducător de partid – prin ministru; Vladimir Voronin – conducător de partid – preşedinte al RM ş. a. Prin comparaţie constatăm că nu este cazul Ion Chicu. Nimeni nu l-a ştiut şi încă nu-l ştie. Un anonim care a fost propulsat de I. Dodon din consilieri la funcţia respectivă. Iată de ce Ion Chicu este un fals prim ministru. El nu şi-a dobândit funcţia cinstit, prin angajare în lupta politică, prin convingerea electoratului că anume el merită să fie prim ministru. O dovadă în plus la cele scrise mai sus este şi strigătul de disperare al lui I. Chicu în şedinţa Parlamentului când s-a votat introducerea stării de urgenţă (citez din memorie): „Nu l-aşi invidia pe nimeni care ar fi în locul meu!”. E clar de ce. Pentru că I. Chicu nu cunoaşte oamenii care să-l susţină real într-o perioadă, este adevărat, mai dificilă pentru RM. Continue reading

200 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

„Sărut, femeie, mâna ta…”

Sincere felicitări Doamnelor şi Domnişoarelor cu prilejul Zilei internaţionale a Femeilor. Vă dorim sănătate, bucurii de la cei dragi, numai bine!

Cu ocazia acestei zile importante bărbaţii de la Centrul de Excelenţă INIS „ProMemoria” şi de la Masa Rotundă cu Statut Permanent au organizat pe data de 6 martie, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, o întâlnire de suflet, în cadrul căreia au fost exprimate cuvinte de omagiu femeilor noastre.

Înainte de a rosti discursuri şi poezii, organizatorii evenimentului au înmânat patru Diplome de Onoare. Doamnei Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova, i-a fost înmânată prima Diplomă „Pentru activitate prodigioasă în apărarea drepturilor şi păstrarea memoriei victimelor regimului comunist de ocupaţie din RSS Moldovenească”. Cea de-a doua Diplomă i-a fost înmânată dnei Ana Cabac „Pentru reconstituirea tragediei tatălui dumneaei, Chiril Matei, şi a altor basarabeni, deportaţi în Siberia, în vara anului 1941 şi pentru înveşnicirea memoriei lor în or. Cimişlia”. Continue reading

65 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Limba rusă – instrument de expansiune a Federaţiei Ruse

[Comunicare prezentată în cadrul Conferinţei "Războiul hibrid: esenţa, strategia, tactica, urmările"]

Există deja o istoriografie, referitoare la importanţa limbii ruse ca instrument al expansiunii FR în lume. Astfel, Agnia  GRIGAS, expert în cadrul Consiliului Atlantic şi autoarea cărţii „Crimeea şi noul Imperiu rus”, tradusă în limba română şi publicată la Editura Corint, în 2017, la capitolul 2 „Reimperializarea Rusiei. De la politica necoercitivă la anexare”, necoercitiv însemnând „capacitatea unui stat de a-şi exercita influența pe baza culturii sale, a valorilor politice şi a politicilor externe practicate, care trebuie percepute ca fiind legitime şi având autoritate morală” (p. 58-59), remarcă următoarele: „Limba rusă constituie un instrument important şi un pretext pentru Rusia de a recurge la metode mai blânde sau mai dure cu scopul de a-şi păstra influenţa în anumite zone” (p. 61). Continue reading

53 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Arhiva