Vin ruşii. Note de lectură ale unui marginal

Conform DEX al limbii române, cuvântul „marginal” este adjectiv şi înseamnă „care se află la margine”, „secundar”, „fără importanţă”. În limba rusă «маргинал» („marginal”) este substantiv şi înseamnă „om (persoană) care se află la graniţa diverselor grupuri sociale, sisteme, culturi şi care resimte norme şi valori contradictorii”[1]. Specialiştii atrag atenţia: în limba rusă contemporană, în mod greşit, acest cuvânt se foloseşte ca sinonim al cuvântului lumpen (element declasat). Deci, în limba rusă „marginal” nu înseamnă „lumpen”, în schimb înseamnă: „nihilist”, „[om] lipsit de principii”, „proscris”, „arierat” [adică „(individ) înapoiat mintal”]. În emisiunea «Время покажет» [„Timpul va demonstra”], în cadrul dezbaterii subiectului «Украина: политика национализма» [„Ucraina: politica naţionalismului”] preşedintele Clubului „Stolîpin”, politologul Evghenii Tarlo i-a strigat oponentului lui din Ucraina „debil”, „marginal”[2], adică aceste cuvinte au fost folosite ca sinonime.

Am făcut această introducere pentru a cita din articolul doamnei Sabina Fati întitulat „5 drumuri deschise pe care (mai) pot intra ruşii”, material publicat în volumul „Vin ruşii! 5 perspective asupra unei vecinătăţi primejdioase”[3]. Iată ce scrie distinsa jurnalistă: „…după ce Traian Băsescu a rămas exponentul unui partid mic şi şi-a pierdut popularitatea în România, a început să mizeze totul pe o singură idee: unirea. El şi alţi marginali de la Chişinău susţin că Republica Moldova nu are de fapt nici o perspectivă să fie primită în Uniunea Europeană şi că România a rămas singura ei şansă de a merge spre Vest”[4] [evidenţierea ne aparţine, a.p.]. În opinia autoarei articolului, dl Traian Băsescu şi unioniştii din R. Moldova sunt nişte marginali, adică… vezi sinonimele noţiunii.

Bun, s-o luăm de la-nceput. Continue reading

35 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Republica Moldova: imitarea dezvoltării (Recenzie)

Recenzie la monografia domnului Serafim FLOREA, „Impactul factorial asupra condiţiilor şi securităţii dezvoltării durabile (Exemplul Republicii Moldova)”, Chişinău, 2018[1].

Monografia domnului Serafim Florea, doctor în geografia umană, are următorul cuprins: Prefaţă semnată de prof. univ. dr. Mihai Patraş (USM), Cuvânt introductiv, opt capitole, Încheiere, în total – 445 pagini.

În Cuvântul introductiv dl autor a formulat scopul propus: „…de a participa la explicarea mai completă a acestor fenomene alarmante pentru republică [este vorba de un set de probleme grave, cu care se confruntă Republica Moldova – A.P.], prin intermediul examinării impactului factorial asupra dezvoltării ei” (p. 7).

În primul capitol, întitulat „Factorii dezvoltării” (p. 9 şi urm.) autorul monografiei a examinat sistemul de factori care condiţionează dezvoltarea social-economică a republicii, precum şi securitatea dezvoltării, creată de diverşi factori. Continue reading

31 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Alba-Iulia, 2018: ediţia a XXII-a a Congresului Spiritualităţii Româneşti

Rubrica: Cronica vieţii ştiinţifice

Pe data de 30 noiembrie 2018, la Alba-Iulia, în incinta Casei de Cultură a Studenţilor (str. Ardealului, nr. 1), şi-a desfăşurat lucrările ediţia a XXII-a a Congresului Spiritualităţii Româneşti. Lucrările Congresului au avut loc în ajunul împlinirii a o sută de ani de la istoricul act al unirii Transilvaniei cu Patria-mamă România, astfel realizându-se idealul de formare a unui stat reîntregit.

Înainte de începerea lucrărilor Congresului delegaţii au luat parte la ceremonia oficială de depunere de coroane de flori la monumentul lui Ion I. C. Brătianu, în Piaţa „Ion I. C. Brătianu”. La depunerea coroanelor au participat şi delegaţii la Congresul Spiritualităţii Româneşti, inclusiv – basarabenii. Au urmat ceremoniile de depunere de coroane şi jerbe de flori la statuia lui Iuliu Maniu şi cea a lui  Mihai Viteazul.

Lucrările Congresului au fost deschise de istoricul Dumitru Preda. A fost Congresul la care a lipsit preşedintele Asociaţiei Congresul Spiritualităţii Româneşti, acad. Victor Crăciun, recent dispărut dintre noi. Delegaţii la Congres au ţinut un minut de reculegere în memoria lui Victor Crăciun. Continue reading

56 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

CONSTITUIREA CONVENŢIEI EURO-UNIONISTE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Stimaţi prieteni,

În articolul „Pledoarie pentru lista unică de deputaţi unionişti”, publicat pe acest blog pe data de 24 septembrie 2018[1], am expus starea de lucruri din Republica Moldova, formată înaintea alegerilor parlamentare din februarie 2019. Am constatat, că cetăţenii R. Moldova, care împărtăşesc ideea Unirii Republicii Moldova cu România (28-30 % din electorat, conform sondajelor sociologice), precum şi cei 800 000 de cetăţeni ai R. Moldova care posedă şi cetăţenia României, sunt debusolaţi de puzderia de partide declarate „unioniste”, dar liderii cărora nu au fost capabili să se unească ei înde ei într-un singur bloc electoral.

Pentru a nu pierde voturile cetăţenilor R. Moldova care pledează pentru Unirea R. Moldova (în frontierele ei politice actuale) cu România, dimpotrivă, pentru a le concentra în jurul unei singure liste de candidaţi în Parlamentul R. Moldova, au fost înaintate propuneri ca societatea civilă să se unească în vederea susţinerii unei liste de pretendenţi în Parlament. Continue reading

88 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Importanţa ştiinţifică a memoriilor în cercetarea trecutului: cazul deportărilor din RSS Moldovenească

Actualitatea temei. În pofida faptului că există suficientă literatură consacrată importanţei memoriilor unor categorii de oameni sau grupuri sociale sau etnice, ale unor personalităţi de vază (deosebite) etc.[1], în ciuda faptului că funcţionează cu succes instituţii solide, ce se ocupă cu istoria orală[2], totuşi uneori mai auzim/citim opinii sceptice, referitoare la locul şi importanţa eforturilor, deloc uşoare, în adunarea, publicarea şi utilizarea memoriilor.

Scopul acestei comunicări este de a arăta importanţa memoriilor supravieţuitorilor deportărilor din RSS Moldovenească în Siberia sau nordul Kazahstanului, în anii 1941, 1949 şi 1951. De la bun început vom sublinia că istoria nu se reduce doar la memorii, oricât de corecte ar fi ele. Am considerat, însă, că istoria poate fi prezentată adecvat numai atunci când cercetătorul utilizează toate sursele de care dispune, iar între acestea, cele de istorie orală îşi au locul şi importanţa lor. Mărturisirile oamenilor, completate cu documente din arhivele de familie, cu imagini ale timpului şi locului dat, cu alte dovezi materiale şi – bineînţeles, – cu dosarele din arhivele instituţiilor statului, contribuie esenţial la înţelegerea mai clară a istoriei noastre.

Surse documentare pentru această comunicare ne-au servit cele cinci volume din seria „Arhivele Memoriei”[3], elaborate în cadrul Programului de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”, în unele cazuri – memoriile publicate de deportaţi, precum şi memoriile supravieţuitorilor deportării/deportărilor, aflate deocamdată în manuscrise.

Iată câteva din cele mai importante „completări” ale „marii istorii”, câteva contribuţii ale „micii istorii”, adică, a istoriei orale. Continue reading

67 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.