Un istoric italian pus în serviciul intereselor Rusiei în România (partea I-a)

În 2018, Editura chişinăuiană „Cartier” a publicat monografia istoricului italian Alberto Basciani „Dificila Unire. Basarabia şi România Mare. 1918-1940”[1], care, în Italia a fost scoasă de sub tipar în anul 2007 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită).

În Introducere (p. 10-16) autorul a iniţiat cititorul în problematica românească a Basarabiei, apărută în 1812 – anul răpirii teritoriului Pruto-nistrean de către Rusia ţaristă. Istoricul italian a menţionat succint esenţa tratatului de la Adrianopol (1829), după care a scris despre înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii, eveniment în care Imperiul ţarist a suferit un eşec ruşinos în confruntarea cu „formidabila maşinărie de război a englezilor şi mai ales a francezilor” (p. 12). Ne aşteptam ca istoricul italian Alberto Basciani să-i menţioneze pe consângenii lui din Regatul    Sardiniei, care au luptat cot la cot cu englezii, francezii şi otomanii împotriva Imperiului ţarist. O parte din italieni au murit în luptele din Crimeea, peninsula ucraineană anexată în 2014 de Federaţia Rusă (FR). Pe peninsulă a fost ridicat un monument în memoria vitejilor ostaşi italieni, [monument] în faţa căruia, în septembrie 2015, preşedintele FR Vladimir Putin şi omul politic italian Silvio Berlusconi au depus buchete de flori[2]. Continue reading

168 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Istoricul şi deputatul Oleg Şein despre Rusia de ieri şi de azi. Recenzie.

Oleg Şein este un cunoscut istoric şi activist de stânga, deputat în Duma de Stat a Federaţiei Ruse (FR). În 2018 el a publicat monografia „Rusia de astăzi. Peste o sută de ani de la marile revoluţii”[1]. Autorul consideră că lovitura de stat bolşevică din 1917 nu a fost o întâmplare, rezultatul unui complot masonic, al propagandei etc.; la temelia acelor evenimente au existat premize obiective, un şir de probleme grave ale societăţii ruse. Reţinem unele teze de ordin general, expuse de Oleg Şein. Autorul cărţii scrie că întotdeauna o parte a societăţii, în special – „clasa conducătoare”, – se teme de schimbări, dar nu este în stare să le oprească, poate doar, bazându-se pe „tradiţii” şi pe partea înapoiată a societăţii, să frâneze dezvoltarea ţării. Ca rezultat este eşecul în competiţia internaţională a naţiunilor (aduce exemplul unor state prospere, care s-au transformat în semicolonii, p. 9). Au reuşit acele popoare, subliniază autorul, care au putut să înlăture barierele învechite. Continue reading

230 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

România interbelică: exemplul Basarabiei. Privire de ansamblu (recenzie)

Monografia cunoscutului istoric chişinăuian, conf. univ., dr. hab. Nicolae Enciu prezintă o analiză a evoluţiei multe-aspectuale a Basarabiei pe calea modernizării în cadrul României întregite (1918-1940)[1]. Pentru realizarea proiectului, istoricul Nicolae Enciu a studiat materiale din arhivele de la Chişinău şi Bucureşti, a folosit documente publicate, memorii, precum şi studii ale autorilor români din perioada interbelică şi postbelică / postcomunistă.

În primul capitol, întitulat „Basarabia interbelică: pământ, oameni şi locuri” (p. 25-58) autorul monografiei a prezentat succint geografia, clima, solurile Basarabiei, a atras atenţia asupra faptului că din fluviu navigabil în anii dominaţiei ţariste, din 1918 Nistrul a devenit frontieră nu doar între două state, ci „între două lumi”. În schimb Prutul a redevenit râu intern şi a fost folosit pentru navigaţie. Este prezentată dinamica populaţiei basarabene: dacă în 1918 erau 2 642 000 de oameni, în 1930 erau deja 3 191 016 persoane. Autorul prezintă succint principalele oraşe ale provinciei: Chişinău (117 016 oameni, 1930), Ismail, Soroca, Bălţi, Cahul,Tighina, subliniind că în perioada anilor 1918-1940 s-au realizat „importante lucrări de amenajare a întregului mediu urban al Basarabiei, utilizându-se noi materiale de construcţie, iar arhitectura în stil modern extinzându-se atât asupra edificiilor administrative, cât şi în domeniul instituţiilor de învăţământ” (p. 47). Aşa cum demonstrează istoricul, în Basarabia interbelică ponderea populaţiei rurale a fost mai mare decât a celei urbane (87,1 % şi, respectiv, – 12,9 %, p. 49). Basarabia era caracterizată, scrie N. Enciu, drept „cea mai bogată provincie agrară a Noii Românii, cultura cerealelor ocupând 62 % din suprafaţa totală…” (p. 53). A fost expusă caracteristica profesorului american Ch. U. Clark dată ţăranului basarabean (1930): „puternicul său spirit de observaţie, bunul simţ ce-l caracterizează, precum şi preţioasa-i calitate de a-şi fi păstrat tradiţiile şi cutumele din timpuri imemorabile” (p. 54). Continue reading

297 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Rusia a oferit ajutor militaro-medical. De ce anume Italiei?

Indiferent de modelele de guvernare ale celor două state, de regimurile care s-au perindat de-a lungul anilor, relaţiile dintre Rusia şi Italia au fost deosebite, permanent au existat raporturi de simpatie, dar şi interese reciproce.

În depărtatul an 1902, în Lausanne[1] (Elveţia), la una din adunările social-democraţilor ruşi a participat tânărul socialist italian Benito Mussolini (n. 1883). Asupra tânărului revoluţionar italian au lăsau o impresie puternică discursurile lui Vladimir Ulianov (Lenin, n. 1870) şi Angelica Balabanova (n. 1878), născută în Imperiul Rus, dar care a emigrat în vestul Europei, a făcut diverse studii umanitare, s-a apropiat de ideile socialiste, iar din 1900 devenise membră a Partidului Socialist Italian. A. Balabanova l-a iniţiat pe B. Mussolini în teoria marxismului, a colaborat destul de strâns cu viitorul Duce, remarcându-i „mintea ageră, privirea hipnotizantă şi îmbrăcămintea sărăcăcioasă”. În literatura de specialitate A. Balabanova a fost trecută în grupul numeros de amante pe care le-a avut B. Mussolini, deşi ea personal scrie că nu a avut legături intime cu Benito. Colaborarea strânsă a celor doi socialişti a durat până în momentul excluderii lui B. Mussolini din Partidul Socialist Italian. Internaţionala Socialistă s-a pronunţat pentru încetarea Marelui război (a Primului Război Mondial), pe când B. Mussolini pleda pentru intensificarea războiului, care, aşa cum înţelegea el, – apropie revoluţia socialistă. Din momentul ruperii relaţiilor, B. Mussolini devenise cel mai mare duşman al A. Balabanova, care, în memoriile sale a scris rău despre el (cum că „era fricos, se temea de un public ostil, se temea de câini, nu mergea în cimitire şi nu mergea singur noaptea prin oraş”. Ceea ce nu este adevărat)[2]. Continue reading

300 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Nikolai Ejov s-a reîncarnat într-un fals prim ministru din RM

RM înseamnă Republica Moldova. Nikolai Ejov (1895-1940) a fost Comisar al poporului pentru Afaceri Interne al URSS (1936 – 1938). N. Ejov a reuşit să înveţe trei ani în şcoala primară. Atât. În anii Primului Război Mondial nu l-au mobilizat pe front pentru că avea statură prea mică (151 cm). A devenit „revoluţionar de profesie”. În calitatea lui de comisar al poporului, cu trei clase „obrazovanie” a fost însufleţitorul Marii terori din anii 1937-1938. Cu un sadism deosebit enkavediştii conduşi de N. Ejov, au omorât intelectuali, consideraţi, cum a declarat Ion Chicu, în 2020, cu referire la alţi intelectuali – angajaţi „în proiecte politice”. Timpurile sunt diferite [1937-1938 - 2020], statele sunt diferite [URSS – RM], funcţiile sunt diferite [Ejov, comisar al poporului – Chicu, prim ministru!], metodele de activitate sunt diferite [Ejov prin împuşcare – Chicu – prin neacceptarea proiectelor de cercetare cu disponibilizarea din lucru (suntem, totuşi, în secolul al XXI-lea!)]. Dar asemănările sunt uimitoare: atunci şi acolo, în URSS, stăpân era Stalin, acum şi aici, în RM, o face pe stăpânul Dodon (asta pentru că el „uită” să citească din când în când Constituţia RM şi să-şi amintească ce împuterniciri are). Aşa cum N. Ejov, cu puţină ştiinţă de carte, dar prin linguşeli în faţa lui Stalin, şi-a făcut carieră în stat, aşa şi I. Chicu, cu puţină ştiinţă de carte (doar cu o facultate terminată, dar suntem, totuşi, în sec. al XXI-lea! Adică ne-am fi aşteptat la mai mult, cel puţin la un masterat, poate, de ce nu, la un doctorat?), dar prin linguşeli în faţa lui Dodon, şi-a făcut carieră în statul, numit RM, ambii (Ejov, atunci, Chicu, acum) devenind stăpâni vremelnici ai zilei. Ambii demnitari de stat au demonstrat/demonstrează aceeași ură şi acelaşi dispreţ faţă de intelectuali: Ejov i-a împuşcat, Chicu  i-a disponibilizat, i-a lipsit de surse de existenţă. În plus – carantina/starea de urgenţă, prin care cetăţenii RM, inclusiv – intelectualii, sunt obligaţi să stea închişi în case până la 15 mai 2020. Cum ar putea ei supravieţui?

Acum o pildă pentru cititori, nu pentru dodoni. Propun să folosim noţiunea „dodon” ca nume comun: dodon/dodoni, dodoană/dodoane, pentru a evidenţia persoanele care, fiind români basarabeni, cu anumite studii, realizate în RM sau România, cu copii care studiată în licee româneşti etc., care trădează deschis interesele noastre naţionale, distrug tot ce este românesc şi promovează cu exces de zel tot ce este străin Neamului nostru. Continue reading

1.633 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Un simplu pseudo prim-ministru, da câtă răutate în el…

Conform DEX, „pseudo” înseamnă „fals”. Cuvântul acesta a fost folosit de pseudo prim-ministrul Republicii Moldova (RM) Ion Chicu la adresa comunităţii ştiinţifice din republica pe care Ion Chicu pretinde că o conduce: „Nu irosim însă banii pentru pseudo-cercetători, înrolaţi în proiecte politice. Ce aţi livrat societăţii în schimbul sutelor de milioane de lei în ultimii ani, domnilor Domni?[1]

S-o luăm pe rând. De ce Ion Chicu este un pseudo prim ministru? Pentru că oricare societate din lumea contemporană este condusă de oameni politici care dirijează partide, formulează programe de realizat, participă în alegeri parlamentare şi în situaţia în care înving (au majoritate de voturi în parlament sau formează o coaliţie de guvernare) vin la putere în calitate de prim-miniştri, preşedinte (cum e în SUA), cancelar (cum e în RFG) etc. Altfel spus, în statele democratice persoanele care vin la putere nu sunt nişte anonimi, ba – dimpotrivă, – cunosc oamenii, problemele lor, discută în cadrul întâlnirilor electorale, participă la emisiuni Radio sau TV etc. Într-o societate democratică conducătorii sunt persoane notorii, cunoscute publicului larg, persoane ce au biografii deosebite, au cărţi sau (cel puţin) articole publicate. Noi în RM am avut astfel de exemple: Vlad Filat, conducător de partid – prin ministru; Vladimir Voronin – conducător de partid – preşedinte al RM ş. a. Prin comparaţie constatăm că nu este cazul Ion Chicu. Nimeni nu l-a ştiut şi încă nu-l ştie. Un anonim care a fost propulsat de I. Dodon din consilieri la funcţia respectivă. Iată de ce Ion Chicu este un fals prim ministru. El nu şi-a dobândit funcţia cinstit, prin angajare în lupta politică, prin convingerea electoratului că anume el merită să fie prim ministru. O dovadă în plus la cele scrise mai sus este şi strigătul de disperare al lui I. Chicu în şedinţa Parlamentului când s-a votat introducerea stării de urgenţă (citez din memorie): „Nu l-aşi invidia pe nimeni care ar fi în locul meu!”. E clar de ce. Pentru că I. Chicu nu cunoaşte oamenii care să-l susţină real într-o perioadă, este adevărat, mai dificilă pentru RM. Continue reading

287 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

„Sărut, femeie, mâna ta…”

Sincere felicitări Doamnelor şi Domnişoarelor cu prilejul Zilei internaţionale a Femeilor. Vă dorim sănătate, bucurii de la cei dragi, numai bine!

Cu ocazia acestei zile importante bărbaţii de la Centrul de Excelenţă INIS „ProMemoria” şi de la Masa Rotundă cu Statut Permanent au organizat pe data de 6 martie, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, o întâlnire de suflet, în cadrul căreia au fost exprimate cuvinte de omagiu femeilor noastre.

Înainte de a rosti discursuri şi poezii, organizatorii evenimentului au înmânat patru Diplome de Onoare. Doamnei Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova, i-a fost înmânată prima Diplomă „Pentru activitate prodigioasă în apărarea drepturilor şi păstrarea memoriei victimelor regimului comunist de ocupaţie din RSS Moldovenească”. Cea de-a doua Diplomă i-a fost înmânată dnei Ana Cabac „Pentru reconstituirea tragediei tatălui dumneaei, Chiril Matei, şi a altor basarabeni, deportaţi în Siberia, în vara anului 1941 şi pentru înveşnicirea memoriei lor în or. Cimişlia”. Continue reading

163 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Limba rusă – instrument de expansiune a Federaţiei Ruse

[Comunicare prezentată în cadrul Conferinţei "Războiul hibrid: esenţa, strategia, tactica, urmările"]

Există deja o istoriografie, referitoare la importanţa limbii ruse ca instrument al expansiunii FR în lume. Astfel, Agnia  GRIGAS, expert în cadrul Consiliului Atlantic şi autoarea cărţii „Crimeea şi noul Imperiu rus”, tradusă în limba română şi publicată la Editura Corint, în 2017, la capitolul 2 „Reimperializarea Rusiei. De la politica necoercitivă la anexare”, necoercitiv însemnând „capacitatea unui stat de a-şi exercita influența pe baza culturii sale, a valorilor politice şi a politicilor externe practicate, care trebuie percepute ca fiind legitime şi având autoritate morală” (p. 58-59), remarcă următoarele: „Limba rusă constituie un instrument important şi un pretext pentru Rusia de a recurge la metode mai blânde sau mai dure cu scopul de a-şi păstra influenţa în anumite zone” (p. 61). Continue reading

86 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Războiul hibrid: esenţa, strategia, tactica, urmările

Pe data de 21 februarie 2020, în incinta Muzeului de Istorie Naţională a Moldovei (MNIM) şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifico-practică cu participare internaţională „Războiul hibrid: esenţa, strategia, tactica, urmările”, organizată de Masa Rotundă cu Statut Permanent „Reîntregirea” din cadrul Centrului de Excelenţă INIS „ProMemoria” (USM).

În faţa unui public numeros au rostit cuvinte de salut doamna dr. Elena Postică, vice-director al MNIM, Ambasadorul Poloniei în Republica Moldova Bartlomiej Zdaniuk şi Ambasadorul Lituaniei în R. Moldova Kęstutis Kudzmanas.

În cadrul primei sesiuni de comunicări primul vorbitor a fost dl Marian Voicu, producător la Televiziunea Română, regizor de filme documentare, scriitor, autorul volumelor „Tezaurul României de la Moscova”[1] şi „Matrioşka mincinoşilor: fake news, manipulare, populism”[2], ambele deosebit de utile cititorilor de astăzi. Dl M. Voicu a vorbit despre „Zece naraţiuni fake ruseşti: dezinformare, teoria conspiraţiei, manipulare”, evidenţiind zece ţinte, în care Kremlinul loveşte mereu cu minciuni premeditate cu scopul influențării asupra comportamentului ascultătorilor/cititorilor. Între acestea – Uniunea Europeană, înţeleasă de ruşi ca fiind un proiect „satanist”, susţinerea Brexit-ului, Germania: „Cazul Liza” etc. Continue reading

122 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Programul şi Statutul Masei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) „Reîntregirea” (proiecte)

Stimaţi prieteni,

Din aprilie 2019, în Chişinău, activează Masa Rotundă cu Statut Permanent „Reîntregirea”, la care participă profesori universitari, cercetători ştiinţifici, scriitori, specialişti din diverse domenii, oameni de diverse vârste şi opinii ideologice.

În 2019 am depus eforturi pentru unirea forţelor autointitulate „unioniste”, în special – am insistat asupra alegerii şi susţinerii unui singur pretendent al populaţiei băştinaşe din municipiul Chişinău la postul de primar general al Municipiului. Dar eforturile noastre au fost zădarnice. Victoria a obţinut-o socialistul Ion Ceban, alături şi împreună cu Igor Dodon – promotor al intereselor FR în RM.

Noi, membrii permanenţi ai MRSP, am constatat că pe fundalul ciorovăielilor interminabile între numiţii „unionişti”, forţele străine, ostile Neamului nostru românesc, promovează politici de îndoctrinare antiromânească (anti-moldovenească), de denigrare a istoriei şi culturii noastre multimilenare, de rusificare şi de subminare a independenţei de stat a RM. Iar eforturile de stăvilire a acestor politici sunt minore.

Iată de ce noi, un grup de intelectuali, am decis să constituim o organizaţie non-guvernamentală, asemenea „Astrei” româneşti antebelice (sau de felul Societăţii „Ştiinţa” din perioada comunistă; mesajul fiind altul, bineînţeles!), care va promova politici de revigorare, întărire, apărare a identităţii naţionale româneşti, de cercetare şi promovare a istoriei românilor, de combatere a falsurilor de orice fel şi de unde ar fi venit ele. Vrem să întărim societatea noastră, bazată pe valorile poporului nostru multimilenar, al credinţei noastre străbune (nu vom neglija opțiunea concetăţenilor noştri de alte confesiuni religioase), astfel vom contribui la întărirea celui de-al doilea stat românesc – RM. Continue reading

174 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Arhiva