Cronicile publicistului Nicolae Roibu, inclusiv din timpul pandemiei

Recent cunoscutul publicist și scriitor Nicolae Roibu, supranumit de poetul Nicolae Dabija ”o santinelă a culturii române”, a publicat un nou volum de reportaje, știri și comentarii, întitulat ”Cronici din perioada pandemiei”[1]. Scriitorul Nicolae Dabija semnează un mic studiu introductiv în care îl prezintă pe autorul volumului și valoarea cărții recent apărute de sub tipar. Cităm: ” «Cronici din perioada pandemiei» e o carte-document, prin care autorul ne dorește un popor liber întru cultură. El amestecă vârstele celor intervievați, dar niciodată valorile. Acestea se află în centrul preocupărilor sale” (p. 4).

Primul compartiment este întitulat ”Scrisul și coronavirusul (interviuri, cronici, eseuri)” (p. 6 și urm.). Nicolae Roibu a intervievat scriitori, compozitori, pictori, artiști, întrebându-i ce au reușit să facă în condițiile pandemiei, altfel spus – în situația de autoizolare forțată. Din cele citite aflăm că academicianul Mihai Cimpoi a îngrijit o carte care va apărea la Editura ”Junimea” din Iași și care este o premieră absolută – ”Epoca Eminescu” de Titu Maiorescu. ”Am adunat toate textele pe care le-a scris Maiorescu despre Eminescu, fiindcă lumea noastră românească credea și continuă să creadă că Maiorescu are un singur articol despre Eminescu”, spune acad. Mihai Cimpoi (p. 6). Nicolae Roibu l-a întrebat pe scriitorul, poetul, publicistul Nicolae Dabija despre recentele preocupări ale domniei sale și a aflat că redactorul-șef al săptămânalului ”Literatura și Arta” a lucrat la o antologie de poezie veche românească, pe baza unor manuscrise pe care le-a studiat în 1985 la Moscova, Sankt Petersburg și Kiev, ”împingând” istoria literaturii române vechi cu peste 250 de ani mai devreme (p. 8). Nicolae Roibu a aflat că compozitorul Constantin Rusnac scrie o carte despre Nicolae Sulac (p. 11), că, ajuns la vârsta de 98 de ani, poetul Anatol Gujel scrie în continuare versuri, că compozitorul Ghenadie Ciobanu oferă lecții de la distanță tinerilor muzicologi și compozitori (p. 16), că scriitorul Iurie Colesnic a publicat o nouă ediție a cărții ”Chișinăul nostru necunoscut” (p. 18). Continue reading

122 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Inima profesorului Constantin Drachenberg a încetat să bată

Dis-de-dimineață am fost anunțați de decesul conf. univ. dr. Constantin Drachenberg – erudit profesor universitar, specialist de marcă în problemele Istoriei Moderne a statelor occidentale, unul din cei mai îndrăgiți dascăl al tineretului studios.

Dr. Constantin Drachenbeg s-a născut la 14 septembrie 1927 în orașul Soroca. A făcut studii primare în localitatea natală. În 1940, împreună cu părinții și alți soroceni s-a refugiat dincolo de Prut, la Făgăraș, unde a continuat studiile la Liceul ”Negru Vodă”. După încheierea războiului a revenit în Basarabia reocupată de sovietici. A fost student (1948-1952) la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău. După absolvirea Universității a lucrat în aceeași instituție în calitate de asistent și lector superior (1952-1960), după care a trecut la Universitatea de Stat din Moldova, unde a predat Istoria Modernă a Europei occidentale și Americii. În 1969 a susținut teza de doctor în istorie, primind și gradul didactic de conferențiar universitar. În această calitate a lucrat până la pensionare.

Conf. univ. dr. Constantin Drachenberg a fost preocupat de cercetări privind istoria Țărilor Române la începutul epocii moderne, a publicat studii privind istoria interbelică a Basarabiei; în 1975 a publicat o schiță istorică a orașului natal Soroca. Continue reading

303 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Un important studiu comparativ: Republica Moldova (RM) – separatiștii tiraspoleni și Azerbaidjan-Armenia (Karabahul de Munte)

În septembrie-noiembrie 2020 între Azerbaidjan și Armenia a izbucnit un nou război prilejuit de problema Karabahului de Munte (KM), conflict militar soldat cu mii de morți și răniți, cu distrugeri materiale enorme și cu implicarea forțelor armate ale Federației Ruse (FR) și Turciei. Alegerile prezidențiale din RM, victoria Maiei Sandu și declarațiile acesteia privind necesitatea retragerii trupelor militare ruse de pe teritoriul RM au produs reacții bolnăvicioase în diverse organe de conducere ale FR. Aceste fapte ne stimulează și mai mult să ne aplecăm asupra unor studii, semnate de specialiștii care au fost preocupați ani în șir de analiza conflictelor militare din Azerbaidjan și RM. Unul din acești experți, dr. Ruslan Șevcenco a publicat un studiu comparativ pe care îl prezentăm în cele ce urmează[1].

Cartea are Prefață și trei capitole; sunt indicate sursele folosite. În capitolul I, întitulat ”Premisele istorice, social-politice și juridice ale conflictelor” (p. 9-105), autorul a expus succint istoria poporului armean, o istorie lungă și întortocheată, a amintit de stabilirea etnicilor armeni în KM după încheierea războiului ruso-iranian și semnarea Păcii de la Gülüstan (12 octombrie 1813), în conformitate cu care mai multe hanate, inclusiv – KM, au trecut ”în proprietatea Imperiului rus” (p. 20). Autorul cărții a trecut în revistă situația armenilor în secolul al XIX-lea, relațiile ruso-osmane, armeano-azere, precum și situația acestor teritorii (și populații) aflate în cadrul URSS. Odată cu criza Imperiului sovietic (sf. anilor 80 ai sec. trecut) relațiile armeano-azere se deteriorează în mod accentuat, autorul aducând mai multe dovezi ce demonstrează decizia Armeniei de a stăpâni teritoriul KM, populat majoritar de armeni, dar care este parte componentă a Azerbaidjanului, fapt recunoscut de comunitatea internațională. Sunt aduse cifre ce demonstrează acțiuni teroriste, aplicate de armeni împotriva azerilor din KM, dar și rezultate ale politicii interne a Erevanului: în 1990, de ex., conform datelor aduse de autor, din Armenia s-au refugiat în Azerbaidjan 201 000 de azeri, 2 500 kurzi și 1 500 etnici ruși (p. 59). R. Șevcenco remarcă că după destrămarea URSS autoritățile din KM au desfășurat  un ”referendum” (pe data de 10 decembrie 1991) și au declarat KM ”republică suverană în componența URSS” (care deja nu exista). Autorul monografiei demonstrează că după proclamarea ”independenței” republicii KM comandamentul Districtului Militar Transcaucazian al Federației Ruse (FR) a furnizat autoproclamatei ”republici” tehnică militară, muniții, armament etc., care ulterior vor fi folosite în conflictele militare cu azerii (p. 61-62). Continue reading

243 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Ales președinte, în următorii 4 ani, Igor Dodon (ID) va transforma Republica Moldova (RM) în днестровско-прутская губерния

Vedem și auzim desfășurarea campaniei electorale (1-15 noiembrie 2020).

În timpul celor patru ani de guvernare I. Dodon și-a demonstrat din plin de ce incapacități intelectuale și umane dispune. Nu vom înșirui toate neghiobiile dodoniste (presa a elucidat destul de amplu trăsăturile de caracter ale acestui om politic).

Vom aminti doar câteva: neglijența sfidătoare a recomandărilor medicilor infecționiști, inclusiv de a purta masca medicinală. Faptul că Republica Moldova (RM) nu s-a prăbușit în abis se datorează profesionalismului și jertfirii de sine a medicilor noștri, nicidecum administrației dodoniste, precum și ajutoarelor umanitare, venite din afara frontierelor RM, în primul rând din partea României și Uniunii Europene (UE).

ID nu a întreprins nimic pentru a recupera miliardul de euro furat din cele trei bănci ale RM. Asta când stăm și ne gândim că, de fapt, în 2016, cu această promisiune ID a aburit electoratul credul din RM. Întrebarea rămâne actuală: unde-i miliardul de euro furat?

ID nu a avut comportamentul unui președinte de țară, ci al unui gubernator rus în spațiul pruto-nistrean. Cele mai multe vizite, oficiale și neoficiale, le-a avut la Moscova, vizite soldate cu zero rezultate pentru interesele de stat ale RM. ID a devenit ridicol datorită acestui comportament ieșit din comun. În 2019 mai multe posturi rusești TV l-au ridiculizat pentru această dorință a lui ID de a-l linge pe V. Putin din cap până la călcâie și invers. Facem o digresiune. Pe Internet sunt multe materiale care încearcă să demonstreze că liderul de la Kremlin are sosii (dubluri). Dacă admitem că este adevărat, atunci suntem convinși că la Moscova ID s-a întâlnit nu cu Putin cel adevărat, ci cu una din sosiile acestuia. ID a fost și rămâne a fi prea servil, prea sâcâitor, prea lingușitor față de Federația Rusă (FR). Continue reading

520 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Prin ”măruntaiele” Gulag-ului. Note de lectură

Este vorba de volumul de amintiri ale Eugeniei Fiodorova ”Pe insulele Gulag-ului”[1]. Volumul cuprinde două cărți: 1. ”A păstra veșnic” și 2. ”Pe insulele Gulag-ului”.

Eugenia Fiodorova (1906-1995)[2] a expus veridic modul de arestare a ei, procesul de judecată, condițiile de viață din lagărele staliniste, prin care a trecut și așa – până la expirarea termenului de detenție (8 ani).

Cartea ”A păstra veșnic” începe cu un citat (motto) din versurile poetului S. Kirsanov: ”И кто был другу верно предан, был этим другом верным  – предан”. În limba rusă cuvântul ”предан” (predan) are două sensuri: 1) a fi devotat și 2) a fi trădat. În traducere liberă ar fi: ”Și cel care a fost devotat cu încredere prietenului său, / A fost trădat de acest devotat prieten”. Continue reading

254 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Igor Dodon trebuie să plece de la președinția republicii

La început un banc politic. Este o adaptare a unei glumițe mai vechi[1].

Moare Igor Dodon și se pomenește la Poarta Raiului. Sfântul Petru îl salută, după care îi spune că trebuie rezolvată o mică problemă. „Vedeți, spune Sf. Petru, așa personalități ca Dvs. sunt o raritate pentru noi. Pentru a nu greși, am decis să Vă permitem să cunoașteți condițiile din Infern, apoi pe cele din Rai și să faceți o alegere corectă în ce mediu să vă consumați veșnicia”. Dodon cade de acord. Însoțit de Sf. Petru merge la ușa ascensorului și coboară singur în Infern. Ușa s-a deschis și – o, Dumnezeule! – ce i-a fost dat să vadă? Trotuare pavate, drumuri drepte, cafenele și restaurante sclipitoare. În întâmpinare îi sar vechii lui prieteni – Ion Chicu, Zina Greceanîi, Vlad Batrîncea, Vasile Bolea, Viorica Dumbrăveanu, Corneliu Popovici și alții. S-au îmbrățișat, s-au pupat, și-au amintit cum i-au mințit pe bieții moldoveni, cum au falsificat voturile, aducându-i pe transnistreni contra bani, cum s-au îmbogățit ilicit. Au mers și la restaurant, s-au înfruptat cu fel de fel de mâncăruri alese (caviar din Rusia, votcă tot de acolo, banane, portocale etc.). Dodon le tot povestea despre călătoriile lui la Moscova, la Muntele Athos, în Ierusalim și multe ale locuri ademenitoare. Era atât de bine, încât Dodon nici nu a observat că timpul aflării în Iad a expirat. La realitate l-a adus Scaraoțchi, care l-a condus la ușa ascensorului. Continue reading

326 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Gheorghe PALADE, ar fi împlinit 70 de ani…

Stimați prieteni,

Astăzi, 6 septembrie, istoricul Gheorghe Palade ar fi împlinit 70 de ani.

Deseori ne aducem aminte de el.

Și în prezent îi simțim lipsa.

Asta pentru că Gheorghe Palade a fost nu doar un bun specialist în istorie, ci și un consecvent promotor și apărător al adevărului despre trecutul nostru. Gheorghe Palade a depus eforturi deosebite în opera de renaștere (redeșteptare) națională a băștinașilor (românilor) basarabeni. El a fost alături de un grup de buni patrioți ai Neamului (Alexandru Moșanu, Nicolae Costin, Sergiu Chircă, Ion Borșevici și mulți alții), care au demonstrat societății că suntem români (chiar dacă unii se mai consideră doar „moldoveni”), că istoria noastră este Istoria Românilor, după cum și limba pe care o vorbim și o iubim se numește română.

Opera, la care a contribuit istoricul Gheorghe Palade, opera de redeșteptare națională, rămâne viguroasă, în pofida vicisitudinilor politice ale Republicii Moldova. Realitățile zilei de astăzi demonstrează că e prea devreme să vorbim de „post-națiune/post-națiuni”. Ceea ce se întâmplă în Belarus este un exemplu elocvent: sub un regim neo-stalinist, condus de A. Lukașenco, fiind rusificată cvasi-total, societatea belorusă revine în masă la simbolurile naționale (drapelul național alb-roșu-alb), cere introducerea în învățământ a limbii beloruse și păstrarea independenței de stat a țării. Exact aceste cerințe au fost formulate de patrioții basarabeni la sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90 ai secolului trecut (tricolorul, limba română în grafia latină, independență reală față de fostul Imperiu). Continue reading

289 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Puterea de stat fără minte (recenzie)

Jores Alfiorov (1930-2019) a fost vice-președinte al Academiei de Științe a Federației Ruse, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii (2000), pentru „dezvoltarea heterostructurilor de semiconductori folosite în opto-electronică și electronica de mare viteză”. Mulți ani a fost deputat în Duma de Stat a Rusiei. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Cartea recenzată[1] cuprinde diverse articole, discursuri, interviuri ale academicianului Jores Alfiorov și este împărțită în trei compartimente. Faptul că savanții ruși au considerat necesar să adune în coperțile unei cărți diversele articole ale lui Jores Alfiorov și să le publice după moartea lui demonstrează că problemele ridicate de autor rămân actuale și în prezent. Citind cartea, constatăm că nu toate afirmaţiile autorului sunt absolut corecte şi pot fi acceptate.

Prima parte a volumului a fost întitulată „Distrugerea URSS. Ce putere [de stat] am obținut” (p.7-58). Jores Alfiorov a împărtășit idei de stânga, în Duma de Stat a Rusiei a fost membru al fracțiunii Partidului comunist [PCFR], deși nu a fost membru de partid. Așa s-a întâmplat că propunerile lui privind susținerea de către stat a științei erau împărtăşite de fracțiunea PCFR.

J. Alfiorov a regretat destrămarea URSS. În opinia lui, dizolvarea URSS este şi va fi pentru mult timp „cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea, întâi de toate pentru popoarele fostei URSS” (p. 24), iar de pe urma acestei mari „tragedii” au beneficiat un grup mic de lucrători de partid-plutocraţi şi elitele naţionale care au condus noile state, create pe baza republicilor unionale (p. 24-25). Bineînţeles, autorul greşeşte: destrămarea Imperiului sovietic a avut la bază cauze obiective, una din ele a fost şi rămâne dorinţa popoarelor de a ieşi de sub dominaţia Rusiei, a ruşilor, tendinţa de a-şi păstra şi dezvolta viaţa naţională proprie, a avea propriile state, iar în cazul basarabenilor – dorinţa de a reîntregi Ţara, România.

Autorul critică reformele ce au urmat în Rusia după proclamarea independenței de stat a acesteia, a exprimat cuvinte grave la adresa lui Egor Gaidar, Anatolii Ciubais ș.a. pentru eșecul reformelor (de la economia planificată, socialistă, de stat, la economia de piață, capitalistă). Academicianul J. Alfiorov consideră că din punct de vedere economic Rusia a fost aruncată cu câteva decenii în urmă (p.12).

Autorul menționează că forma de proprietate nu determină eficacitatea economică, iar în rezultatul acelor reforme „în Rusia a sporit considerabil mortalitatea populației, nu din cauze demografice, așa cum s-a încercat să se inoculeze, dar în urma reformelor și reducerii anilor de viață a oamenilor”, iar învinuirea adusă lui B. Elțin în „promovarea genocidului poporului rus în cadrul impeachment-ului”[2] J. Alfiorov o consideră absolut justificată (p. 13). Continue reading

244 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Igor Dodon (ID) e din altă lume. De aceea trebuie să plece (3)

23 august este Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare –  hitlerist (nazist), stalinist (sovietic), fascist etc. Nu întâmplător 23 august: anume în acea zi, în 1939, ministrul german de externe von Ribbentrop şi comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS V. Molotov au semnat un Tratat de neagresiune şi un Protocol adiţional secret, ceea ce a dus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial cu crime odioase împotriva umanităţii. Noi, basarabenii, am fost marcaţi deosebit de puternic de acea înţelegere secretă: sovieticii au cerut Germaniei să ocupe Basarabia – parte a României, ceea ce s-a şi întâmplat ceva mai târziu, la 28 iunie 1940. Primul an al ocupaţiei sovietice a fost deosebit de tragic pentru basarabeni: sute de oameni au fost masacraţi sau duşi la munci în Federaţia Rusă sau în Ucraina, iar în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii au organizat primul val al deportării în Siberia. Rănile acelui an de ocupaţie nu s-au tămăduit nici astăzi. Ar fi fost bine dacă oficialităţile RM ar fi marcat această zi, oricât de modest. Dar nu s-a făcut acest lucru. ID a preferat să examineze automobile sovietice de epocă, care au realizat un marş Chişinău – Şerpeni al numitului „Regiment nemuritor” (parte a mitologiei contemporane ruse), fără a purta masca împotriva Covid-19, fără a respecta distanţa fizică. Continue reading

234 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Igor Dodon – răul absolut pentru R. Moldova (2)

Ieri, 20 august, periodic am citit şi ascultat ştirile referitoare la otrăvirea lui Alexei Navalinîi. El este conducătorul Fundaţiei de luptă cu corupţia, fundaţie finanţată de cetăţenii Federaţiei Ruse (FR). În pofida acestei realităţi, oficialităţile ruse consideră Fundaţia ca fiind „agent străin”, permanent făcând şicane lui A. Navalinîi şi organizaţiei pe care o conduce.

Am privit sistematic emisiunile lui Alexei Navalinîi, referitoare la uriaşele furturi, comise de diferiţi administratori, oameni politici, escroci. Este de ajuns să amintim dezvăluirile lui A. Navalinîi privind bogăţiile incomensurabile ale „medicului” Elena Malîşeva, cea care afirma cu tărie că dacă americanii au inventat Coronavirusul, atunci invenţia lor este foarte slabă. Asta pentru că acest virus, aşa cum afirma E. Malîşeva, este „minunea minunilor” (ciudo ciudesnoie / чудо чудесное). De ce aşa? Pentru că, spunea respectiva doamnă, virusul omoară oamenii în vârstă, pe copii şi tineri nu-i atinge. A. Navalinîi a descoperit uriaşele averi pe care le posedă E. Malîşeva în SUA, unde demult s-au stabilit cu traiul feciorii acesteia. Şi multe alte matrapazlâcuri, comise de funcţionarii ruşi au fost depistate şi demonstrate publicului din FR. Astfel, pentru societatea rusă Alexei Navalinîi este foarte bun. El şi echipa lui au avut mai multe iniţiative electorale, politice etc. Respectiv, A. Navalinâi şi-a acumulat mulţi adversari. Nu este primul caz de otrăvire a unor personalităţi cunoscute ruse, dar care erau în opoziţie faţă de guvernare. Şi în cazul dat privirile oamenilor se îndreaptă spre Kremlin. Continue reading

209 vizualizări

Comentariile nu sunt permise.

Arhiva