Monthly Archives: ianuarie 2013

Legislaţia stalinistă: odiosul articol 58 al Codului penal al RSFSR, punctele 58-5 – 58-14

Stimaţi prieteni,

 

Prezint în continuare traducerea din limba rusă în limba română a odiosului articol 58 al Codului penal al RSFSR, adică al Federaţiei Sovietice Socialiste Ruse, cu modificări către 1 iulie 1938. Textul documentului a fost publicat, cu anumite comentarii, de ziaristul rus Dmitri Lîskov, carte[1] pe care, aşa cum am scris mai devreme, o voi prezenta pe acest portal de informaţii.

Poate părea straniu, dar în URSS stalinistă oricărui om condamnat i s-a dresat un dosar. Staliniştii glumeau, la timpul lor: „Om de-ar fi, articol din codul penal oricând i se va găsi”. În unele cazuri voi interveni cu mici comentarii. Deoarece textul documentului este greoi, în paranteze dreptunghiulare [  ] voi interveni cu precizări.

58-5. Îndemnul unui stat străin sau al unor grupuri sociale [din acel stat] pe calea relaţiilor cu reprezentanţii [acelui stat sau a grupurilor sociale], pe calea folosirii unor documente false sau prin alte mijloace de a declara război, [sau] de a interveni pe cale militară în afacerile [interne ale] Uniunii RSS, [ori de a organiza] acţiuni ostile, în particular: blocadă, răpirea proprietăţii de stat a Uniunii RSS sau a republicilor unionale, ruperea relaţiilor diplomatice, anularea tratatelor semnate cu Uniunea RSS etc., se reprimă prin măsurile de apărare socială, indicate în art. 58-2 al actualului cod.

 

Continue reading

Legislaţia stalinistă: odiosul articol 58 al Codului penal

Stimaţi prieteni,

Istoricii care studiază dosarele crimelor regimului stalinist, dar şi descendenţii celor ce au suferit de pe urma represiunilor, care posedă documentele respective, deseori întâlnesc decizii ale organelor de urmărire penală, care fac trimitere la articolul 58 al Codului penal al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR).

Ceva mai devreme am prezentat cartea domnului Boris Vasiliev, care cuprinde în anexe documente, între care decizia de condamnare a tatălui dumnealui, Ilie Vasiliev, la 8 ani muncă silnică în baza „art. 58-13 a Codului penal al RSFSR”[1].

Consider că nu prea multă lume cunoaşte conţinutul acelui articol, cu atât mai mult, cu cât nu am găsit traducerea acestui articol în limba română.

În cele ce urmează voi prezenta traducerea în limba română a articolului 58 al Codului penal al RSFSR, text preluat din cartea lui Dimitri Lîskov[2], pe care o voi prezenta în una din zilele următoare. Textul original este greoi, întortocheat, de aceea am făcut unele precizări în cadrul parantezelor unghiulare. În unele cazuri am intervenit cu scurte comentarii. Continue reading

Procurorul general la ultima lui vânătoare

În RM este imposibil să-ţi cauţi normal de treabă. Te ia valul…

Am privit filmuleţele, am ascultat şi citit declaraţiile şi comentariile, am vorbit cu oameni. Totul despre tragedia din Pădurea Domnească, din 23 decembrie 2012. Unele comentarii sunt deosebit de patetice. Altele sunt cel puţin iresponsabile şi primejdioase. Iată o pildă: „Asasinarea lui Mocanu. Ar fi ultima soluţie a lui Plahotniuc”. Cum vă place?

A fost în istoria Rusiei o cucoană, Fanni Caplan, membră a Partidului revoluţionarilor socialişti, care vorbea mereu că–i gata să-l omoare pe Lenin, pentru „trădarea” revoluţiei socialiste, aşa cum o înţelegea ea. La sfârşitul lunii august 1918, după participarea la un miting, în Lenin s-au tras câteva focuri de arme, rănindu-l. În mulţime era şi Fanni Caplan, care imediat a fost arestată, ulterior împuşcată, fără judecată, la ordinul lui Sverdlov. Cercetările ulterioare au demonstrat că nu F. Caplan a tras în Lenin. Dar… pasărea pe limba ei piere. Continue reading

Familia Vasiliev a trecut prin Iadul bolşevic. Partea a II-a

Autorul memoriilor a descris lungile şi chinuitoarele zile ale foametei, provocate de regimul comunist de ocupaţie (1946-1947) din RSSM. Din cele relatate, conchidem că familia Vasiliev a supravieţuit datorită ajutorului alimentar, oferit de bunelul autorului din Molovata, ajutorului oferit de alte rude şi datorită eforturilor supraomeneşti ale membrilor familiei de a învinge foamea.

Nu a trecut mult timp şi familia Vasilie a fost lovită din nou de o altă nenorocire: o nouă deportare în Siberia. Autorul memoriilor scrie că sora lui mai mare, Nadejda, se căsătorise cu un veteran al războiului, Profir Stavinschi, şi era în aşteptarea primului lor copil. În cadrul familiei se considera, că dacă soţul este un erou al războiului antihitlerist, iar soţia acestuia este gravidă în ultima lună, Statul sovietic îi va lăsa în pace. Nu a fost să fie! În noaptea de la 12 spre 13 iunie 1949 oameni înarmaţi (militari) au intrat în casa bunelului domnului Boris Vasiliev, fiind în căutarea mamei lui Boris, Maria. Negăsind-o în casă, l-au ridicat pe Boris şi l-au dus la primărie (consiliul sătesc). Iată ce mărturiseşte dl Boris Vasiliev: „Când am intrat, mai n-am leşinat… Mă temeam să deschid ochii… Nu! Nu!… Dumnezeule! Nu-i adevărat ce văd! Nu se poate! Nu se poate!… Mă duc eu, numai nu ea!… Pe un taburet, cu pântecele la gură, şedea sora mea Nadia, arestată. N-am mai văzut până atunci ca unei femei însărcinate, care n-are voie să-şi deranjeze pruncul, să-i curgă lacrimile întruna, necontenit… Se uita la mine printre şiroaiele de lacrimi, şi nu spunea nimic… Nu se mişca, de parcă nici n-avea viaţă.” (p. 290-291). Când Maria Vasiliev a aflat că fiica ei Nadejda a fost arestată, a venit la autorităţile bolşevice, sperând s-o înlocuiască (p. 294). Boris a reuşit să evadeze din ghearele NKVD, să se ascundă şi, astfel, să evite cea de-a doua deportare, iar cele două femei, mama şi fiica, au fost întemniţate.

Continue reading

Boris Vasiliev a trecut prin Iadul bolşevic

 

Sunt convins: cartea de memorii[1], redactată de Boris Vasiliev, a fost deja citită de sute, poate mii, de oameni. Este o expunere a vieţii unui om, membru al unei familii de gospodari basarabeni, nici bogată, nici săracă, dar soarta căreia, tot aşa ca şi a altor mii de alte familii asemănătoare, a devenit dramatică datorită invadării României de către vecina ei din est, URSS, în iunie 1940.

Scopul acestei prezentări este evidenţierea imensei drame, pricinuite acestei familii modeste de români basarabeni de către regimul totalitar bolşevic, atotputernic la acel moment. Continue reading

URSS – întruchiparea Iadului pe Pământ. Partea a III-a, ultima

Stimaţi prieteni,

Prezint mai jos ultima parte a recenziei la monografia dnei Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”.

Capitolul 13 se întitulează „Gardienii”. Este o prezentare amplă a celor ce conduceau lagărele de detenţie, escortau deţinuţii la locurile de muncă, asigurau paza zonelor etc. „În Uniunea Sovietică a lui Stalin, o ţară aflată în plin război şi foamete, subliniază autoarea, încadrarea ca gardian sau ca paznic putea să aducă cu sine un imens avantaj social” (p. 286). Autoarea aduce exemple când unii comandanţi de lagăre îşi asigurau un nivel de trai asemănător unor regi. Şi asta în condiţiile în care supuneau unei exploatări nemiloase mii de oameni nevinovaţi. Continue reading