Am scris deja despre re-inaugurarea Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” din Valea Morilor[1]. Am demonstrat că acest Monument îmbină câteva momente istorice pe care noi, basarabenii, nu avem dreptul să le uităm nici după moarte.

Monumentul original a fost dezvelit (sfințit) pe data de 21 noiembrie 1937, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la victoriile Armatei Române la Mărăști și Mărășești asupra inamicului german. Placa din partea dreaptă a monumentului restabilit a păstrat inscripția originală: „1937. La 20 ani după biruințele Armatelor Române asupra Germanilor la Mărăști și Mărășești – am adunat izvoarele de sub acest deal și s-a clădit Cișmeaua „General Georgescu P. Ion”, cu concursul tehnic al Colonelului din Geniu Bora Gh. și proiectul Lt. Gd de Geniu Hondru V.; prin grija și supravegherea Lt. din Art. Martinescu P. și concursul Ostașilor Garnizoanei Buiucani”. Continue reading →

Luni, 25 octombrie, a avut loc dezvelirea Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu”. Evenimentul a coincis cu Ziua Armatei Române. Este vorba de 25 octombrie 1944, ziua când Armata Română a eliberat nordul Transilvaniei de sub ocupația hortistă (maghiaro-germană). Armata Română, alături de forțele militare ale Coaliției antihitleriste, a contribuit la victoria acesteia asupra Germaniei naziste. Efortul României în războiul împotriva Germaniei a fost unul deosebit: conform unor aprecieri date de un specialist britanic, România s-a plasat pe locul patru în eforturile Statelor Aliate (punând la dispoziția URSS petrol, hrană, căile ferate, alte mijloace de transport, oameni etc.).

Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” a îmbinat în sine mai multe fapte, date și nume despre care s-au scris cărți, articole, s-au publicat fotografii ale timpului etc. Astfel, dacă respectăm principiul cronologic, prima inscripție este cea de pe placa din partea dreaptă a Monumentului, pe care este scris: „1937. La 20 ani după biruințele Armatelor Române asupra Germanilor la Mărăști și Mărășești – am adunat izvoarele de sub acest deal și s-a clădit Cișmeaua „General Georgescu P. Ion”, cu concursul tehnic al Colonelului din Geniu Bora Gh. și proiectul Lt. Gd de Geniu Hondru V.; prin grija și supravegherea Lt. din Art. Martinescu P. și concursul Ostașilor Garnizoanei Buiucani”. Continue reading →

Dnei Natalia GAVRILIȚA, Prim- ministru al Republicii Moldova

Dlui Sergiu LITVINENCO, Ministrul Justiției al Republicii Moldova

 Stimată Doamnă Prim-ministru,

Stimate Domnule Ministru

 În recentele campanii electorale PAS a pledat – iar alegătorii au susținut – dezideratul formațiunii privind curățarea instituțiilor statului de oameni corupți/incompetenți și numirea în funcții-cheie a unor oameni integri, adevărați profesioniști, angajament ce se regăsește și în programul de guvernare. Necesitatea înlăturării din instituțiile statului a persoanelor corupte și incompetente se conține și în Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 8 iunie 2019 „Cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova”.

Guvernul întreprinde acțiuni de curățare a instituțiilor statului de persoane corupte și incompetente. Cu regret, constatăm că în sistem rămân, ba mai mult, chiar revin funcționari și demnitari care au compromis actul guvernării, iar prin acțiunile lor au contribuit la capturarea Republicii Moldova de către forțele oligarhice.

Este și cazul dlui Ion Varta, care, timp îndelungat (2012-2019), a diriguit Serviciul arhivistic din Republica Moldova, iar, la 8 iunie 2019, când s-a încercat o lovitură de stat, ocupa funcția de director al Agenției Naționale a Arhivelor. Precizăm că acest înalt demnitar public întruchipează perfect traseismul politic, oferindu-și serviciile oricărui regim politic. Scopul urmărit de dânsul fiind să se mențină în funcție cu orice preț. Numit director al Serviciului de Stat de Arhivă în anul 2012, dl Ion Varta a servit cu credință toate guvernele, inclusiv regimul oligarhic a lui Plahotniuc și Dodon. În 2005, fiind deputat pe listele PPCD, l-a votat pe Vladimir Voronin la funcția de președinte al Republicii Moldova, contribuind astfel la menținerea regimului comunist încă pentru patru ani. După căderea comuniștilor, urcă rapid în altă barcă, la alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 aflându-se pe listele Partidului Liberal. În ultimii ani, a schimbat mereu partidele sau s-a asociat unor alianțe de partide. Continue reading →

Scriitoarea Eugenia Bulat este cunoscută publicului larg din Republică Moldova și România nu doar ca autoarea unor versuri memorabile, publicistică incitantă, dar și ca unul din cei mai de vază reprezentanți ai Mișcării de Renaștere Națională (MRN) a românilor basarabeni. Fiind originară din Sadova, raionul Călărași, doamna Eugenia Bulat s-a implicat activ în susținerea politicii de restructurare a URSS, promovată de Mihail Gorbaciov. Politica de restructurare și transparență, altfel spus – de liberalizare a regimului sovietic, – a ajuns în RSS Moldovenească mai târziu: abia în 1988 au apărut primele articole critice în presa periodică de la Chișinău. Dar problemele reale cu care s-a confruntat conducerea URSS (deficitul mărfurilor de larg consum, de produse alimentare, militarizarea excesivă a economiei etc.) au fost completate cu un șir nou de revendicări, între care revenirea la valorile naționale ale românilor basarabeni, stabilirea unor relații echitabile între Centru (Kremlin) și republicile unionale etc. Autoarea cărții[1] a expus geneza Mișcării de Renaștere Națională în raionul Călărași, greutățile cu care s-au confruntat primii promotori ai adevărului despre trecutul nostru istoric, ai limbii și culturii române, altor valori general-umane, toate acestea pe fundalul unei rezistențe disperate a nomenclaturii comuniste. Continue reading →

Este vorba de un volum despre propovăduitorii Ortodoxiei în interfluviul Pruto-nistrean[1]. Cartea este dedicată memoriei poetului Nicolae Dabija. Gheorghe Baciu: „Dedicată distinsului înaintaș, academician NICOLAE DABIJA, neîntrecut luptător pentru echitate socială și creștinism, incontestabil titan al adevărului, dreptății, devenit și SIMBOLUL NAȚIUNII. Chipul luminos și cugetul lui nobil treptat s-au transformat și au concrescut puternic cu NĂZUINȚELE ROMÂNISMULUI” (p. 3).

Prefața cărții este semnată de protoiereul mitrofor Ioan Ciuntu, doctor în teologie, academician (p. 5-11). După care urmează un Cuvânt introductiv („Gheorghe Baciu, la un nou «best-seller»”) semnat de scriitorul și publicistul Liviu Belâi, Om Emerit (p. 12-28). Continue reading →

La 25 iunie 2021 domnul profesor universitar doctor Mihai Patraș a împlinit vârsta de 70 de ani.

Domnule Profesor, încă o dată sincere felicitări cu ocazia zilei Dvs. de naștere, Vă doresc multă sănătate, noi realizări în toate ceea ce faceți, numai bine! La mulți ani și toți buni!

Cu acest frumos prilej Facultatea de Științe Economice a Universității de Stat din Moldova a publicat o Biobibliografie[1] consacrată ilustrului economist și patriot român.

În compartimentul Consacrări au fost incluse 7 texte omagiale, semnate de ex-vicepreședintele Parlamentului R. Moldova Victor Pușcaș („Mihai Patraș – arhitectul Independenței Republicii Moldova”, 2011, p. 8-9); de conf. univ. dr. Serafim Florea („Savant, profesor și cetățean de forță. Schiță despre activitatea profesorului universitar Mihai Patraș cu ocazia zilei de naștere”, 2009, p. 10-13), de prof. univ., dr. hab., membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Nicolae Bilețchi („Mihai Patraș – lexicograful”, 2011, p. 13-17),  de Dumitru Moldovanu („Mihai Patraș – un economist universal «cu durerile neamului pe umeri»”, 2003, p. 17-19), de academicianul Petru Soltan („N-oi uita vreodată, dulcea Bucovină… Un bărbat cu durerile neamului pe umerii”, 1997, p. 19-22), de ziarista de la revista „Zorile Bucovinei” Felicia Nichita („Esența vieții noastre – rădăcina trainică a dorului din care venim și în care ne identificăm”, 2011, p. 23-26), de prof. univ., dr. hab. Silvestru Maximilian, dr. Victor Cheibaș, Boris Parii („Mihai Patraș – un sacrificiu cu 100 mii de «argumente»”, 2016, p. 26-39). Sunt materiale publicate în anii respectivi în diverse ediții, în majoritatea cazurilor – în săptămânalul „Literatura și Arta” și în care autorii l-au prezentat multilateral / multe-aspectual pe domnul profesor Mihai Patraș. Continue reading →

Este vorba de cartea doamnei dr. Asea M. Timuș Istorii scrise despre deportații din Bravicea[1], raionul Călărași, autoarea fiind originară din această localitate. Cartea beneficiază de un Cuvânt-înainte, semnat de dl dr. Ion Valer Xenofontov, cunoscut specialist în probleme de istorie orală, implicat direct și în studierea dramei deportărilor din RSS Moldovenească.

Autoarea monografiei recunoaște că la baza lucrării dumneaei a stat volumul III, tomul III, coordonat de dl dr. Ion V. Xenofontov[2].

Cartea include șase capitole și Anexe. Continue reading →

Am ascultat la posturile de radio (în special – la „Vocea Basarabiei”, emisiunea „Forum-Radio”), am citit pe rețelele de socializare diverse comentarii și prognoze, referitoare la rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 și perspectivele R. Moldova. S-a scris și s-a vorbit mult despre „eșecul” partidelor unioniste (formațiuni politice care pledează pentru Reîntregirea națională, adică unirea politică a R. Moldova (RM) în frontierele ei de astăzi cu România).

Despre perspectivele Reîntregirii naționale românești ce ar fi de spus? Continue reading →

Monografia reprezintă o sinteză a istoriei României, care depășește puțin cadrul cronologic înscris în titlu  lucrării. Autorul a examinat istoria românilor de la constituirea Statului Național (sec. al XIX-lea) până în 2009[1]. Cartea are opt capitole, primul fiind întitulat „România până la Primul Război Mondial” (p. 9-31). Autorul expune procesul de formare a Statului Național Român, prezintă problemele cu care s-a confruntat societatea română la începutul secolului al XX-lea, cea mai arzătoare fiind chestiunea agrară. Istoricul italian remarcă că, în pofida unor progrese în mediul rural (de ex., au dispărut, epidemiile de holeră și de ciumă), în schimb au apărut altele, legate de alimentația deficitară. Marii latifundiari, scrie autorul, „continuau să fie adevărații stăpâni ai politicii și ai țării…” (p. 15).  Istoricul remarcă ca începutul secolului al XX-lea, în România, majoritatea populației locuia la țară, 85 la sută din săteni erau analfabeți și era o diferență evidentă între condițiile de viață din satele și cele din orașele României. F. Guida prezintă răscoala țăranilor din 1907 – „cea mai mare răscoală țărănească din epoca contemporană” (p. 21). Autorul explică cauzele unor manifestări anti-evreiești ale răsculaților și expune urmările acestei insurecții pentru clasa politică română: Partidul Conservator – reprezentantul marilor latifundiari, s-a scindat, luând naștere Partidul Conservator-Democrat, reprezentanții căruia erau dispuși la „reforme, la modernizarea României” (p. 22) și la acceptarea mai multor propuneri privind rezolvarea problemei agrare (exproprierea limitată a latifundiilor, folosirea muncii salariale în agricultură etc.). Autorul observă că și în cadrul Partidului Național Liberal a apărut un curent reformist care pleda pentru intervenții limitate, „apte să reducă latifundiul pentru a da viață unei mai răspândite proprietăți mici și mijlocii, cât mai eficiente și mai moderne cu putință (p. 23). Capitolul se încheie cu expunerea succintă a Războaielor balcanice și poziția/intervenția României. Continue reading →