În 2015 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a declarat ca data de 11 februarie a fiecărui an să fie marcată Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei.

Felicitări tuturor femeilor și fetelor care activează în domeniul științei, felicitări dnei Liliana Condraticov, care an de an adună lume bună la Conferința științifică internațională „Femeile în cercetare: destine, contribuții, perspective” (în acest an – ediția a IX-a).

Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei are o conotație pozitivă. Viața noastră este, însă, atât de diversă, încât ne oferă exemple de care nu te aștepți. În cazul dat ne referim la un caz unic în istoria contemporană, când în promovarea cultului personalității unui dictator a fost înaintată și soția sa. Este vorba de Nicolae și Elena Ceaușescu. Spre deosebire de alți dictatori comuniști și necomuniști, în România socialistă s-a promovat un cult „bicefal” al personalității: alături de Nicolae Ceaușescu era soția lui Elena. Cu o pregătire școlară elementară (cei buni de gură spuneau că Elena „are cu o clasă mai mult ca trenul”; în România interbelică trenurile de pasageri aveau vagoane de clasa I, clasa a II-a și clasa a III-a; școala primară fiind de patru clase; astfel Elena avea cu o clasă în plus decât trenul de pasageri), deci (cu o pregătire școlară elementară), în decembrie 1967, în condiții dubioase, Elena Ceaușescu a susținut teza de doctor în științe chimice, iar odată cu evoluția cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu și soției lui i s-au acordat titluri onorifice de doctor honoris causa atât în România, cât și peste frontierele țării. Elena a devenit membru titular al Academiei Române, „savant cu renume mondial”, „mama iubitoare” a poporului român, ocupând în timp „Cabinetul nr. 2” (după Nicolae Ceaușescu, „Cabinetul nr. 1”). Elenei i s-a conferit titlul de Erou al muncii socialiste (1971), precum și alte distincții de stat. A deținut funcția de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR și prim-vice-prim-ministru al Consiliului de Miniștri.  Continue reading →

Războiul agresiv al Federației Ruse (FR), de cotropire a teritoriilor statului vecin Ucraina, de masacrare a oamenilor și de distrugere a localităților ucrainene continuă aproape doi ani. FR a încălcat tratatele internaționale și bilaterale (ruso-ucrainene pe care FR le-a semnat) și a invadat Ucraina – stat membru fondator al ONU -, sub pretexte false: cum că Ucraina este condusă de „fasciști”, cum că etnicii ruși din Ucraina sunt persecutați de „naționaliștii” ucraineni și cum că admiterea Ucrainei în NATO și UE ar prezenta o amenințare la adresa securității naționale a FR. Aceste pretexte ale rușilor sunt false pentru că Ucraina nu este condusă de „fasciști”; dimpotrivă mulți conducători ai Ucrainei sunt ucraineni de etnie evreiască, inclusiv președintele țării Volodimir Zelenski. Etnicilor ruși nu li se interzice să vorbească limba rusă, ei, însă, sunt îndemnați să cunoască limba de stat a Ucrainei, limba ucraineană, mai ales dacă vor să ocupe funcții de stat sau să muncească în sferele sociale de deservire a populației. Admiterea Ucrainei în NATO și UE nu poate amenința în nici un caz securitatea FR – stat cu cel mai mare arsenal nuclear din lume și având ca putere a două armată de pe Globul pământesc. Continue reading →

Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854, în Buzău. A studiat la București, a absolvit Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice din Paris. De reținut: era francofil, nu „germanofil” cum pe nedrept i s-a spus. A susținut teza în drept și în științe politice. A fost senator și deputat în Parlamentul României (1884-1914). A fost președintele Partidului Conservator între 1914 și 1925. A avut funcții ministeriale, iar în perioada 5 martie – 24 octombrie 1918 a deținut demnitatea de prim-ministru.

În Istoria românilor anul 1918 a fost unul deosebit – a fost anul întregirii teritoriale, iar Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu Patria-mamă România. Alexandru Marghiloman a fost un om care cunoștea perfect starea de lucruri din Basarabia ocupată de țarism. El a avut dese și îndelungate discuții cu Constantin Stere, cu alți basarabeni. Nu întâmplător A. Marghiloman a susținut plenar Mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni (1917), iar atunci când membrii Sfatului Țării au pus problema Unirii Basarabiei cu România Alexandru Marghiloman a fost prezent la istoricul eveniment, fiind întâmpinat cu ovații furtunoase, după care a rostit un discurs în fața deputaților. După Unirea Basarabiei cu România, Alexandru Marghiloman a contribuit la recunoașterea internațională a istoricului Act. Continue reading →

Uimitor de repede trece timpul.

Cu Gheorghe Postică am făcut cunoștință în vara anului 1976, în timpul practicii arheologice de lângă satul Hansca, rl Hâncești. Săpăturile pe șantier aveau un regim aparte, sâmbăta și duminica, însă, conducătorii expediției, profesorii Ion Niculiță și Ion Hâncu, dar și unii studenți, plecau acasă; pe șantier rămânea Gheorghe Postică cu alți studenți, care spălau și sortau obiectele găsite în timpul săpăturilor. În sat era un magazin alimentar. Cu colegul Alexandru Bobeică am mers acolo, am cumpărat de-ale gurii, dar și o sticlă de vin (poate două?). Cu Alexandru și cu Gheorghe Postică suntem născuți în același an (1954). Eu cu Alexandru făcusem serviciul militar obligator de doi ani, pe când Gheorghe intrase la studii imediat după absolvirea școlii de cultură generală (Mereni, rl Anenii Noi). După ce-am venit cu produsele cumpărate ne-am gândit să-l invităm la masă și pe Gh. Postică. „Gheorghe Isidorovici (așa era atunci moda de adresare, cu nume și nume după tată, ca la ruși), încolo-încoace, nu ați vrea Dvs…” Și așa a început prietenia… Continue reading →

Astăzi, 16 ianuarie 2024, în Sala „Alexei Rău” a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova (BNRM) a avut loc lansarea volumului enciclopedico-bibliografic „Calendarul Național 2024”[1]. Evenimentul științifico-cultural a fost moderat de dna Veronica Borș, director adjunct al BNRM, coordonatoarea publicației. Domnia sa a menționat: cartea lansată cuprinde peste 1000 de date memorabile, distribuite pe luni, precum și informații despre mai mult de 600 de evenimente naționale și internaționale, comemorative, profesionale și sărbători, care vor fi marcate în anul în care am intrat. La acest important volum au muncit Doamnele Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Ana Struță, precum și acad. Andrei Eșanu (președinte al Colegiului de redacție), conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Lidia Prisac, Eugenia Bejan, conf. univ. dr. Andrei Corobceanu. Continue reading →

Invadarea Ucrainei – stat suveran și independent, frontierele căruia au fost recunoscute internațional, inclusiv de Federația Rusă (FR), (invadarea Ucrainei) – membru fondator al Organizației Națiunilor Unite, – a șocat populația Europei, dar și locuitorii altor continente. Președintele FR Vladimir Putin a pornit un război absurd, neprovocat de nimeni, deosebit de nemilos și sângeros, un război din start sortit eșecului. Dar cu precizarea obligatorie: un război ce a dus (cu regret, și astăzi duce) la moartea a zeci de mii de cetățeni ai Ucrainei, – femei, copii, bărbați, oameni în vârstă, – la distrugerea unor orașe ucrainene construite cu mari eforturi materiale, dar cu talent și gust urbanistic, la emigrarea masivă a ucrainenilor în diverse state ale lumii. Această crimă odioasă a Rusiei a atras imediat atenția oamenilor politici de pe întreg Mapamondul, a mass-mediei, a intelectualilor.

În acest context, distinsul scriitor și poet, om politic, membru-corespondent al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM) Ion Hadârcă a monitorizat evenimentele chiar din prima clipă a tragediei ucrainene, a scris zilnic cele văzute și auzite la posturile de Radio și TV, Internet etc. și a redactat un volum de cronici zilnice, de la 24 februarie până la 4 iunie 2022, adică o sută și una zile de război[1]. Continue reading →

În cele ce urmează vom expune principalele teze promovate de dl Corneliu Vlad în articolele, iar acum și în cartea recenzată[1]. Cartea conține o Prefață, semnată de dl dr. Constantin Corneanu, 104 articole compartimentate în 8 capitole. Materialele dlui C. Vlad au fost publicate inițial  pe site-ul „Vești din Rusia”. Postfața a fost semnată de dl Viaceslav Samoșkin (p. 401-402).

Probabil, orice cercetător/comentator este atras de tema pe care o studiază și atunci când își exprimă opiniile dă dovadă de subiectivism, de părtinire. Persoanele care cunosc Rusia, limba, istoria, cultura, psihologia poporului acestei țări simpatizează Rusia (unii chiar o iubesc). Împărăteasă Rusiei Ecaterina a II-a, citată de autorul cărții (p. 33), afirma că „Însăși Rusia este universul și nimeni altul nu-i trebuie”[2]. În așa caz, pentru cercetătorii acestui „univers” este important ce „extrag” din el, din acest „univers”, spun/scriu ei oare adevărul despre Rusia, sau, dimpotrivă – îl ascund, îl trec sub tăcere și propovăduiesc doar ceea ce convive conducerii de astăzi a Rusiei. Altfel spus, și în cazul Rusiei este nevoie de o prezentare obiectivă, corectă, o prezentare ce ajută cititorul român în cunoașterea atât a istoriei veridice a Rusiei, cât și a realităților zilei de astăzi, a politicii interne și externe a stăpânilor de azi ai Kremlinului. Continue reading →

ACTIVITATEA ȘTIIȚIFICĂ ÎN 2023

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

Universitatea de Stat „B. P. Hașdeu”, Cahul

Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău

Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România,

ORCID ID: 0000-0002-5449-1023

Abrevieri

a. p. – Anatol Petrencu

DIRUA- Departamentul Istoria Românilor, Universală și Arheologie din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a USM

ss – subsemnatul (Anatol Petrencu)

USM – Universitatea de Stat din Moldova

Notă. În cazul în care materialele au fost publicate pe hârtie apoi în forma electronică, sau invers; sau au fost retipărite într-un fel ori altul, volumul materialelor s-a fixat o singură dată.

Articol în volum de studii

Anatol Petrencu, Mircea Carp – 100, în Mircea Carp – Un veac dăruit țării, București, Editura Fundației Culturale Memoria, 2023, p. 46-47 (0, 0 9 c. a.)  ISBN 978-606-8285-46-7

Articole  în reviste științifice

1. Anatol Petrencu, Războiul agresiv al Rusiei împotriva Ucrainei: cauze, desfășurare, urmări în Akademos, 2023, nr. 1, p. 109-113 p.  (0,62 c. a.)  ISSN 1851-0461; E-ISSN 2587-3687 Continue reading →

 1.      Pe data de 29 noiembrie 2023, la Chișinău, în Palatul Republicii, a avut loc o festivitate prilejuită de împlinirea a 30 de ani de la introducerea monedei naționale a Republicii Moldova (RM) – a Leului Moldovenesc. La eveniment au luat parte și au prezentat discursuri dl Octavian Armașu, guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei (BNM), dl Leonid Talmaci, primul guvernator al BNM, dl Dorin Recean, primul ministru al  RM. Cu un lung discurs (apropo, sută la sută laudativ) în fața celor prezenți, on-line, s-a prezentat dl Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României. Și – tot important de reținut, – la eveniment au participat și au vorbit dl Paul Hilbers, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional și dl Alfred Kammer, directorul Departamentului European al Fondului Monetar Internațional. A fost proiectat un film despre Leul Moldovenesc – unul din simbolurile independenței RM, despre  realizările BNM. Atmosfera a fost binevoitoare, amabilă, constructivă. Conducerea BNM, dl Octavian Armașu personal, a fost felicitată cu realizările reale obținute.

 2.      Se spune că primul și cel mai longeviv rege al românilor, Carol I, avea obiceiul să invita la Palat (la Sinaia) miniștri cu care se întreținea amabil, îi întreba de succese, insuccese, sănătate etc. și la ieșirea din cabinet le zicea că sunt demiși din funcțiile ocupate. Continue reading →

Astăzi se împlinesc 105 ani de la încheierea procesului de reîntregire a provinciilor românești și de formare a României contemporane întregite. Principiul naționalităților – „fiecare popor în propria lui țară” -, a triumfat și la români.

În efortul de constituire a unei țări în care să se regăsească toți românii Basarabia a fost prima provincie care, la 27 martie 1918, prin votul majoritar al Parlamentului de atunci (Sfatul Țării), a decis să se unească cu Patria-mamă România. În condițiile în care mai continua Marele Război (ceva mai târziu numit Primul Război Mondial), iar forțele militare ale aliatului României, Rusiei țariste, deveniseră de necontrolat, anarhizate, oamenii politici ai Basarabiei de atunci – Constantin Stere, Ion Inculeț, Pan Halippa, Pantelimon Erhan, Ion Pelivan, Gherman Pântea, Vasile Țanțu, mulți alții, au decis să unească Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) cu România:

„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acul o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România” – este scris în Declarația de Unire a Basarabiei cu România, aprobată la 27 martie 1918. Continue reading →