Pe data de 17 octombrie 2017, în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, a avut loc inaugurarea expoziţiei foto-documentare a Muzeului Victimelor Genocidului din cadrul Centrului de Cercetare a Genocidului şi Rezistenţei Poporului Lituanian cu genericul „Sub cer străin. Locuitorii Lituaniei în lagărele şi în locurile de exil din URSS. Anii 1940-1958”. Expoziţia a fost organizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei în cooperare cu Ambasada Republicii Lituania şi Programul de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941 şi 1944-1953”.

Festivitatea de inaugurare a Expoziţiei a fost deschisă de prof. univ. dr. hab. Eugen Sava, directorul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei care a salutat prezenţa şi a vorbit despre importanţa cunoaşterii reciproce a istoriei comune a celor două popoare.

La microfon a fost invitat prof. univ. dr. hab. Gheorghe Postică, vice-ministrul Culturii Republicii Moldova, care a evidenţiat importanţa conlucrării între instituţiile specializate din Moldova şi Lituania în ceea ce priveşte recuperarea memoriei victimelor regimului comunist şi a rezistenţei anticomuniste.

A luat cuvântul reprezentantul Ambasadei Lituaniei în Republica Moldova, Ministrul Consilier Andrei Didenco, care a salutat inaugurarea Expoziţiei şi a îndemnat publicul prezent să ia cunoştinţă cu materialele expuse. Apoi cuvântul i s-a oferit domnului Eugenijus Peikštenis, directorul Muzeului Victimelor Genocidului al Centrului de Cercetare a Genocidului şi Rezistenţei Poporului Lituanian, care a prezentat principalele etape ale represiunilor sovietice aplicate în Lituania şi ilustrarea acestora prin foto-documentele vernisate pe standurile Expoziției.

Conf. univ. dr. Ludmila Cojocaru, director de proiect în cadrul Programului de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941 şi 1944-1953” (Universitatea de Stat din Moldova), a vorbit despre importanţa materialelor prezentate în Expoziţie în cunoaşterea complexă a regimurilor totalitare, iar represiunile politice și deportările în masă fiind parte componentă din ceea ce a însemnat administrația sovietică în Lituania și, respectiv, în Basarabia.

Continue reading →

Pe data de 12 octombrie 2017, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sala „Jean Monet”, a avut loc deschiderea Conferinţei internaţionale cu genericul „Centenarul revoluţiei din octombrie 1917. 100 de ani de represiune”. Profesorul universitar doctor Gheorghe Cipăianu (Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii-gazdă) a salutat participanţii la Conferinţă, precum şi numerosul public (studenţi, masteranzi) şi a oferit cuvântul doamnei Ana Blandiana, preşedinta Fundaţiei Academia Civică.

A urmat conferinţa istoricului francez Stéphane Courtois „Lenin şi inventarea totalitarismului”. Autorul a vorbit despre cultul personalităţii lui Lenin, format şi promovat zeci de ani de propaganda bolşevică şi de cea comunistă internaţională. Liderul bolşevic a fost calificat drept un mare strateg, un mare om e ştiinţă în toate domeniile – economie, filozofie, istorie, artă militară etc. Propaganda comunistă îl prezenta pe Lenin ca pe un om, pasionat puternic de muzică, de artă etc.

În realitate, însă, spune S. Courtois, Lenin a fost cel care a gândit şi a impus regimul totalitar, introducând în societatea rusă controlul total asupra modului de gândire a oamenilor, [controlul] asupra bunurilor materiale precum şi aplicarea terorii faţă de mase. Deşi regimul comunist sovietic s-a revendicat a fi reprezentantul proletariatului (clasei muncitoare), a subliniat istoricul francez, la ordinul lui Lenin au fost masacraţi mii de muncitori. În opinia conferenţiarului, regimul bolşevic, condus de Lenin, urmat apoi de Stalin, a favorizat venirea la putere a Partidului muncitoresc naţional-socialist german, condus de A. Hitler şi a contribuit la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Dl S. Courtois, co-autorul şi coordonatorul „Cărţii Negre a comunismului” (tradusă în multe limbi, inclusiv – română şi rusă)[1], a vorbit despre noua sa lucrare „Lenine. L”invention du totalitarisme”, Perrin, 2017.

Continue reading →

Invitaţie la discuţie

Istoricii din Republica Moldova, la fel ca şi colegii lor de breaslă din alte state ale lumii, studiază trecutul poporului din care fac parte în baza documentelor publicate şi a celor ce se păstrează în arhive, muzee şi biblioteci, de un real folos în cercetarea faptelor istorice fiind relatările martorilor oculari, memoriile participanţilor nemijlociţi la evenimente. Doar în baza analizei acestor categorii de surse, istoricii, în lucrările publicate, exprimă opinii, trag concluzii şi propun recomandări pentru factorii de decizie. În actul de analiză, cercetare şi formulare de opinie istoricul onest nu poate fi influențat de factori colaterali. Nimeni din afara breslei – fie ministru, parlamentar, şef de stat etc. – nu este în drept să intervină în actul de cercetare, ba mai mult, nu este în drept să dicteze istoricilor ce să scrie şi cum să scrie despre un eveniment istoric sau altul. Evident, rezultatele cercetărilor savanţilor istorici pot să placă, dar, în egală măsură, pot să nu placă persoanelor oficiale. În lumea civilizată cercetarea istorică şi puterea politică interacţionează foarte rar, fiecare actor social onorându-şi cu competenţă profesională propriul segment de responsabilităţi, scopul final urmărit de aceștia fiind beneficiul general al societăţii.

 Constatările de mai sus, spre regret, nu sunt valabile şi aplicabile în Republica Moldova. Factori politici din Republica Moldova, plasându-se arbitrar în afara ariei lor de competenţe, încearcă din răsputeri să impună societăţii punctul lor de vedere despre originea şi trecutul istoric al poporului nostru, somează cercetătorii din domeniu să trateze şi să aprecieze evenimentele istorice prin prisma unor percepte ideologice.

 În cadrul şedinţei ordinare a Clubului Istoricilor din R. Moldova (CIRM) ne-am propus să examinăm subiectul ingerinţei factorului politic în discursul istoriografic, să explicăm nocivitatea şi consecinţele acestei intervenţii grosolane asupra societăţii moldoveneşti, să abordăm alte probleme de stringentă actualitate pentru societatea noastră.

 Şedinţa CIRM va avea loc marţi, 10 octombrie 2017, în incinta Bibliotecii Municipale „B. P. Haşdeu”, Sala Engleză.

 Începutul la ora 16.00. Sunt invitaţi toţi doritorii.

Comitetul de conducere CIRM

Pe data de 19 septembrie 2017, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, a avut loc şedinţa ordinară a Clubului istoricilor din Republica Moldova (CIRM).

Ordinea de zi:

1. Despre condiţiile Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România (27 martie 1918).

2. Adresarea CIRM către Rada Centrală de la Kiev privind retragerea / revizuirea Legii educaţiei din Ucraina.

3. Diverse.

Dl Ion Negrei, istoric, Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, specialist notoriu în problematica Unirii Basarabiei cu România, a vorbit celor prezenţi despre premizele istorice ale Unirii, factorii interni şi externi, ce au favorizat reîntregirea Basarabiei cu Patria-mamă, România.

După expunerea subiectului, au fost puse mai multe întrebări, referitoare la rolul Armatei Române în asigurarea ordinei publice din Chişinău şi alte localităţi ale Basarabiei, la rolul loviturii de stat bolşevice din octombrie 1917, la învăţămintele trecutului pentru prezent etc. Continue reading →

Pe data de 8 şi 9 septembrie 2017, în localitatea Maia Catargi, judeţul Ialomiţa, România, şi-a desfăşurat lucrările Sesiunea comună (a XIII-a ediţie Maia şi a V-a Art-Emis) de comunicări ştiinţifice, având genericul „Retrăiri istorice în veacul XXI. Tematica sesiunii a cuprins următoarele teme istorice majore: „140 de ani de la proclamarea Independenţei României”, „100 de ani de la eroicele bătălii din vara anului 1917” şi „70 de ani de la catastrofa Armatei Române de la Stalingrad”. Organizatorii Sesiunii au fost Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), Filiala Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio şi Asociaţia Atr-Emis. Manifestarea ştiinţifică a fost susţinută de Consiliul Judeţean Ialomiţa, parteneri ai organizării Sesiunii fiind Biblioteca Maia şi asociaţia Culturală Apollon.

După Tedeumul, oficiat în Biserica localităţii, dl prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru al AOŞR, preşedintele Filialei Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio a deschis lucrările Sesiunii. Continue reading →

Consider că lumea nu este obligată să cunoască istoria propriului popor sau altor popoare. Deşi ar fi bine, cel puţin, cele mai relevante momente din trecutul Neamului, să le cunoască, totuşi.

Este cu totul altceva când vine vorba de oamenii politici, dornici să ocupe diverse posturi de conducere, fie primari sau consilieri, fie miniştri sau deputaţi. Sunt absolut convins, că în acest caz, aceste persoane SUNT OBLIGATE să cunoască cel puţin istoria ultimilor 100 de ani, cel puţin destinul a două-trei generaţii.

Avem în faţă exemplul altor popoare. Preşedintele Franţei Charles de Gaulle a fost un mare admirator al istoriei poporului francez, al literaturii franceze. Winston Churchill – un alt exemplu de bun cunoscător al istoriei Imperiului Britanic, dar şi a altor state. Exemplele pot continua. Dar să analizăm ceea ce avem noi, Republica Moldova, ce personalităţi ne reprezintă pe noi, în Europa (începând cu România) şi în lume. Prea puţine. Profesorul Alexandru Moşanu, generalul Ion Costaş, regretaţii Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, încă câţiva. Continue reading →

Pe data de 7 septembrie 2017, în incinta Muzeului Ţării Făgăraşului „Valer Literat”, a început Sesiunea anuală internaţională de comunicări ştiinţifice.

La deschiderea lucrărilor, în faţa participanţilor, cu un cuvânt de salut, s-a adresat prof. univ. dr. Ioan Opriş de la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Domnia sa a vorbit despre funcţiile multe-aspectuale ale muzeelor în zilele noastre, a avut cuvinte de laudă la adresa colaboratorilor Muzeului Ţării Făgăraşului „Valer Literat”, care nu doar desfăşoară diverse expoziţii tematice, dar şi se apleacă asupra unor subiecte istorice, muzeografice, de patrimoniu etc. Continue reading →

Preşedintele Republicii Moldova (RM) Igor Dodon a decis să celebreze pe data de 24 august 2017 numita de el „eliberare a Moldovei de fascism”. Aducem la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Pentru populaţia interfluviului Pruto-nistrean, anul 1944 a fost unul deosebit de dramatic. În primăvara acelui an trupele Frontului II Ucrainean au cucerit partea de nord a RM şi au impus cu forţa armelor populaţia băştinaşă să întreţină cu hrană militarii sovietici, fără ca aceştia să plătească produsele alimentare, ceea ce făceau trupele române și germane în ajun.  Să presteze gratis diverse sericii, să restabilească căile ferate Râbniţa-Floreşti şi Bălţi-Edineţ, să curețe Prutul de „munţi de cadavre, ce împiedicau curgerea apei”. Cunoaştem modul barbar al sovieticilor de purtare a războiului împotriva Germaniei hitleriste şi aliaţilor acesteia. Acest mod de luptă nu ne-a ocolit pe noi: în conformitate cu decizia Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldoveneşti (CCP al RSSM) din 29 aprilie 1944, bărbaţi, femei şi copii din raioanele Orhei, Susleni, Criuleni, Bravicea au fost mânaţi la anihilarea minelor, puse în pământ de forţele militare germane şi române la retragere. Numai în raioanele Corneşti şi Ungheni au fost curăţate 105 ha de terenuri minate, pe care şi-au găsit moartea sau au fost rănite 377 de persoane civile, basarabeni. Oamenii erau impuşi să se ia la braţ unul cu altul şi să meargă pe câmpul minat. Nenorociţii care călcau pe mine erau sau ucişi, sau grav răniţi. Ultimii au fost împuşcaţi de trupele NKVD, altfel spus – au fost „eliberaţi” de chinuri. Continue reading →

Preşedintele Republicii Moldova (RM) Igor Dodon a decis să celebreze pe data de 24 august 2017 numita de el „eliberare a Moldovei de fascism”. Sunt convins: I. Dodon habar nu are prin ce drame teribile au trecut oamenii, locuitori ai interfluviului Pruto-nistrean în anul 1944 şi următorii, ce l-au succedat. Să recapitulăm, un pic, istoria:

Prima „eliberare”

La 16 martie 1944 forţele militare ale Frontului II Ucrainean (comandant, mareşalul URSS Ivan S. Konev) au ajuns la Nistru – frontiera de stat a României. În pofida rezistenţei dârze, opuse de ostaşii români, alături de cei germani, în următoarele trei zile, trupele sovietice au cucerit Soroca şi încă 40 de localităţi basarabene. Iar la 26 martie 1944 ostaşii Armatei roşii au ajuns la Prut, luând sub controlul lor localităţile Otaci, Drochia, Râşcani, Floreşti, Bălţi ş.a. Înaintarea trupelor sovietice a încetat. Pe teritoriile, ocupate de sovietici, populaţia locală a fost constrânsă să hrănească militarii Armatei roşii, fapt ce a dus la o serioasă penurie de produse alimentare (în august 1944). Băştinaşii au fost mobilizaţi la munci primejdioase vieţii şi sănătăţii lor: în condiţiile bombardamentelor, ei au fost forţaţi să restabilească căile ferate Râbniţa-Floreşti şi Bălţi-Edineţ, să curețe Prutul de „munţi de cadavre, ce împiedicau curgerea apei”. Aşa cum remarcă profesorul Valentin Beniuc, în conformitate cu decizia Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldoveneşti (CCP al RSSM) din 29 aprilie 1944, bărbaţi, femei şi copii din raioanele Orhei, Susleni, Criuleni, Bravicea au fost mânaţi la anihilarea minelor, puse în pământ de forţele militare germane şi române la retragere. Numai în raioanele Corneşti şi Ungheni au fost curăţate 105 ha de teren minat, pe care şi-au găsit moartea sau au fost răniţi 377 de persoane civile[1], basarabeni. Oamenii erau impuşi să se ia la braţ unul cu altul şi să meargă pe câmpul minat. Nenorociţii care călcau pe mine erau sau ucişi, sau grav răniţi. Ultimii au fost împuşcaţi de trupele NKVD, altfel spus – au fost „eliberaţi” de chinuri.

Concluzie: în primăvara anului 1944 sovieticii au intrat cu forţele lor militare în România, aducând cu ei „guvernul”-marionetă al numitei RSSM, au mobilizat lumea la munci forţate fără a se gândi la recompensă bănească sau materială a muncii prestate, au trimis la moarte sigură bărbaţi, femei, copii pentru a dezamorsa minele, amplasate de trupele româno-germane la retragere.

A două „eliberare” Continue reading →

Cuvânt despre colegul de breaslă

La 2 iunie 2017 doctorul în istorie, dl Constantin Gh. Ciobanu a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu acest frumos prilej, înainte de a-l felicita şi de a-i ura sănătate şi noi realizări ştiinţifice, consider necesar să fac o scurtă trecere în revistă a rezultatelor muncii de zi cu zi a colegului Constantin Gh. Ciobanu.

Domnia sa s-a născut în satul Bulboaca, raionul Anenii Noi, unde care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa. Tot aici a absolvit şcoala de cultură generală, după care a studiat la Facultatea de Filologie şi Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova. Dl C. Gh. Ciobanu a lucrat în cadrul redacţiei ziarului raional „Drapelul muncii” (Anenii Noi), iar din 1967 a fost angajat în calitate de redactor, apoi redactor superior în cadrul Comitetului de Stat pentru Radiodifuziune şi Televiziune. Din 1977 până în 1990 dl C. Gh. Ciobanu a fost redactor responsabil al revistei televizate „Ariciul”. În 1985  domnia sa a fost admis la doctorat, la Universitatea „Mihail Lomonosov” din Moscova. După absolvirea doctoranturii dl C. Gh. Ciobanu a susţinut cu succes teza „Apariţia şi dezvoltarea genurilor satirice televizate”.

Dl C. Gh. Ciobanu a lucrat în calitate de şef al Secţiei Foiletoane în cadrul redacţiei revistei de satiră şi umor „Chipăruşul”. După destrămarea URSS (1991) dl C. Gh. Ciobanu s-a implicat într-un domeniu, de care este pasionat total – filatelia, cartofilia, istoria poştei, continuând să activeze şi la TVM. Din 2004 până în prezent dl C. Gh. Ciobanu activează productiv în diverse funcţii responsabile în cadrul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală[1].

Pe istoricul Constantin Gh. Ciobanu l-am cunoscut şi continui să-l descopăr prin operele ştiinţifice pe care le creează cu minuţiozitate, răbdare şi dăruire. Astfel, în anul 2007, domnia sa a scos de sub tipar monografia satului natal Bulboaca din raionul Anenii Noi[2], prilej cu care am avut onoarea de a redacta o prefaţă. Am scris atunci că doctorul în istorie Constantin Gh. Ciobanu, originar al satului Bulboaca, a propus consătenilor săi, dar şi publicului cititor din Republica Moldova şi de peste hotarele ei un studiu monografic consacrat istoriei, tradiţiilor, ocupaţiilor zilnice ale locuitorilor satului în care s-a născut, a copilărit şi de unde şi-a luat zborul în lumea mare. Continue reading →