Zilele acestea, Alexandru Bobeică, fost coleg de facultate, istoric, pedagog talentat, publicist cunoscut, cineast cu opere recunoscute, împlineşte 60 de ani. Este o personalitate cunoscută în Republica Moldova datorită, în mod special, articolelor publicistice, publicate în ediţii republicane („Timpul”, „Literatura şi Arta”, „Moldavskie vedomosti” etc.), dar în mod special – în săptămânalul sorocean „Observatorul de Nord” (ediţie bilingvă). Subiectele abordate de dl Alexandru Bobeică se referă la diverse aspecte ale vieţii politice, economice, financiare, morale, culturale, spirituale. Un compartiment aparte al publicisticii lui Alexandru Bobeică îl constituie materialele referitoare la conducerea R. Moldova, în special acea parte a ei care este incompetentă şi pe care autorul a calificat-o deseori cu noţiuni exacte, dar mai puţin plăcute auzului (politicienii sunt „guralivi”, „ţipălăi”, „căpoşi” „salvatori ai naţiunii” etc.). În mai multe cazuri R. Moldova a fost numită de către autor statul „pitic” sau „statu-palmă-barbă-cot”. Autorul articolelor nu s-a referit la întinderea teritorială a republicii noastre, ci la nimicnicia, lipsa de talent şi pricepere, rea-voinţa şi prostia celor care conduc această formaţiune statală. Autorul greşeşte puţin: practica demonstrează că cei criticaţi de semnatarul materialelor sunt excelenţi în ceea ce priveşte căpătuirea şi rotunjirea propriilor averi, de foarte, foarte multe ori pe bani furaţi din buget sau prin fraude, prin încălcarea legii. În unul din articolele publicate Alexandru a comparat Parlamentul R. Moldova cu un „cimitir politic”. Autorul se referea la celălalt parlament, dominat de comunişti. Parlamentul actual este altfel. Aşa să fie? Ce realizări are acest Parlament în combaterea corupţiei – marea nenorocire, abătută asupra R. Moldova. În ţara asta există sute (poate mii) de probleme umane, care nu se rezolvă pe baza legii care, prin definiţie, nu funcţionează, iar Parlamentul nu este în stare să se impună. Continue reading →

RECENZIE

la volumul „Teroarea stalinistă în Basarabia…”,

semnată de Veronica Pârlea-Conovali, magistru în istorie

Întotdeauna am păstrat în suflet o amintire frumoasă faţă de profesorii de la şcoala din satul Vărăncău, Soroca. Nu mai puţine pagini luminoase răsfoiesc în arhiva sufletului despre profesorii de la Colegiu şi Universitatea de Stat. Pentru că ştiu, la formarea mea ca personalitate au luat şi ei parte activă alături de părinţii mei. Mai ştiu că în viaţă întâlneşti în cale şi altă lume bună de la care auzi o vorbă înţeleaptă, un sfat, care îţi prinde bine la nevoie. Şi mai ştiu că este foarte important să ştii a le spune mulţumesc la timp.

La Universitatea de Stat din Moldova am avut ocazia să ascult lecţiile unui mare număr de profesori buni. Păstrez pentru ei şi un respect deosebit. De multe ori doream să le spun de la diferite tribune cuvinte pline de căldură şi un mare mulţumesc pentru  atitudinea lor omenească faţă de studenţi. Mai mult, mi se pare că la Facultatea de Istorie lucrează cei mai buni din întregul sistem de învăţământ. Continue reading →

Pe data de 31 ianuarie 2014, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, a avut loc lansarea volumului „Teroarea stalinistă în Basarabia…”[1].

Evenimentul a fost deschis de domnul profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice Anton Moraru. Domnia sa a vorbit despre importanţa recuperării istoriei noastre recente, în special – a celei legate de trecutul totalitar al RSS Moldoveneşti.

Prof. univ., dr. -hab. Anton Moraru a fost şi moderatorul şedinţei de lansare a volumului nominalizat. Domnia sa a oferit cuvântul dlui Viaceslav Stăvilă, doctor în ştiinţe istorice, cunoscut specialist în istoria contemporană a Basarabiei. Dl Viaceslav Stăvilă a găsit cuvinte potrivite pentru a arăta locul monografiei lansate în istoriografia  represiunilor comuniste în anii Puterii sovietice. Continue reading →

       În 2013, la Chişinău, a fost scoasă de sub tipar cartea domnului Nicolae Fuştei „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever”[1]. Autorul cărţii este doctor în ştiinţe istorice şi doctor în teologie (creştin-ortodoxă), cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi redactor-şef al publicaţiei „Curierul Ortodox”.

            În Introducere (p. 5-18) autorul a examinat istoriografia deportărilor, în special – a celor din URSS, analizând nu doar lucrările istoricilor români sau ruşi, ci şi a celor englezi, francezi, italieni etc. În rezultat, autorul monografiei conchide că nu există un studiu amplu, referitor la deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM (1951).

            Capitolul I se întitulează „Din istoria „Martorilor lui Iehova” (p. 19-33). Autorul a studiat problema apariţiei şi răspândirii organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”, inclusiv în spaţiul românesc, până la Nistru. Este interesant faptul că în 1891, chiar fondatorul organizaţiei „Martorii lui Iehova”, Charles Taze Russell (1862-1916) a vizitat Chişinăul în scopuri misionare (p. 30). Continue reading →

Sâmbătă, 14 decembrie 2013, au continuat lucrările ediţiei a III-a a Forumului Românilor de Pretutindeni. Participanţii la Forum s-au împărţit în două: o parte au fost prezenţi la lucrările atelierului „Statutul minorităţilor române în ţările din vecinătate şi din Balcani – probleme, exercitarea efectivă a drepturilor, acţiuni pentru promovarea identităţii” (Sala Iridium)[1], altă parte – la atelierul „Situaţia lucrătorului român şi oportunităţi antreprenoriale ale cetăţenilor români” (Sala Platinum).

            Atelierul „Comunităţi din vecinătate” a fost moderat de dl Cristian David. Reprezentanţii românilor de peste frontierele României au expus problemele cu care se confruntă în ţările, în care locuiesc (Bulgaria, Serbia, Albania, Ucraina, Ungaria). Despre situaţia din Republica Moldova, în lumina raporturilor româno-române (adică România – Republica Moldova), au vorbit domnii acad. Nicolae Dabija, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, Alecu Reniţă, redactor-şef al publicaţiei „Natura”, prof. univ. dr. Ion Berghia, basarabean, stabilit la Iaşi, redactorul-şef al publicaţiei „Dor de Basarabia” şi alţii. La lucrările atelierelor au luat parte responsabili de la diverse ministere şi departamente. Continue reading →

Sunt doctor habilitat în istorie, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, preşedinte al Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, redactor-şef al revistei „ProMemoria”.

Am urmărit cu atenţie opiniile referitoare la situaţia deosebit de critică, în care se află revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, condusă de dl Alexandru Bantoş.

Fără îndoială, revista „Limba Română” a avut (are şi, sunt convins – va avea!) un rol decisiv în promovarea românismului (a limbii, literaturii, culturii, istoriei românilor) în teritoriile populate de români (teritorii româneşti, dar înstrăinate de imperii ce nu mai există astăzi), (români) supuşi deznaţionalizării timp de secole. Revista „Limba Română” are o importanţă deosebită în păstrarea identităţii naţionale româneşti, mai ales în condiţiile în care în Republica Moldova problema identitară „se menţine” în dezbaterile politice. Cunoscuta frază a dlui Marian Lupu (era în funcţia de preşedinte al Parlamentului, nu, nu de la Tiraspol, de la Chişinău!) este relevantă: „Din punct de vedere ştiinţific limba este română, din punct de vedere politic – este limba „moldovenească”.

Da, este adevărat: revista „Limba Română” a apărut şi în condiţii ostile, în timpul guvernării neocomuniştilor (2001-2009), când glotonimul „limba română” era izgonit din vocabularul basarabenilor şi interzis în mass-media controlată de comunişti. Între timp, puterea politică de la Chişinău s-a schimbat: în locul comuniştilor, la guvernare au venit partide necomuniste, forţe politice, ce nu împărtăşesc ideologia leninist-stalinistă şi nu servesc (am vrea să credem) interese străine. În mod cu totul ciudat, atitudinea autorităţilor de stat din Republica Moldova este, ca şi în trecutul comunist, refractară faţă de componentele de bază ale identităţii noastre naţionale, fie că e vorba de Limba Română, de Istoria Românilor etc. Continue reading →

La sfârşitul anului trecut profesorul univ. dr. Vasile Şoimaru a publicat şi a organizat lansarea celei de-a doua ediţii a cărţii „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”[1]. Prima ediţie a lucrării a fost lansată în noiembrie 2012. Cu acel rilej am scris următoarele rânduri:

            „Energicul şi energizantul prof. univ. dr. Vasile Şoimaru a ajuns cu propria-i maşină la locul unde Donul, care curge dinspre nord spre sud, înspre Stalingrad (astăzi Volgograd), la un moment face un cot spre sud-vest, revărsându-se în Marea Azov. De aici şi noţiunea „Cotul Donului”. O noţiune nu doar geografică, ci una cu adânci semnificaţii emoţionale: anume aici, acum 70 de ani, s-a consumat una din cele mai mari drame omeneşti – Bătălia de la Stalingrad – cea mai sângeroasă din anii celui de-al Doilea Război Mondial. Anume aici, la Cotul Donului, s-au luptat vitejeşte militarii români, uniţi în Armata a III-a, condusă de generalul de armată Petre Dumitrescu – al doilea „comandant român ca importanţă după Mareşalul Ion Antonescu” şi singurul general român, cu excepţia Mareşalului, care a avut sub comanda sa, în primăvara anului 1943, în Basarabia, o armată germană (Armata a 6-a ). Continue reading →

Editura „Corint” din Bucureşti a scos de sub tipar cartea istoricului Michael K. Jones „Stalingrad: cum a triumfat Armata Roşie”[1].

Autorul monografiei şi-a concentrat atenţia asupra luptelor de apărare a Stalingradului, realizate de Armata 62 (comandant – general-locotenentul Vasilii Ciuikov) din cadrul Frontului Stalingrad (condus de general-colonelul Andrei Eriomenco). Armata 62 a fost forţa militară care a apărat nemijlocit Stalingradul – oraş ce se întindea pe o distanţă de 40 km pe malul drept (de vest) al fluviului Volga.

Autorul studiului a găsit un grup de veterani ai Bătăliei de la Stalingrad, care au povestit scene din timpul acelor lupte. În plus, autorul a folosit Jurnalul de război al Armatei 62, păstrat în Arhiva Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse din Podolsk, alte surse din aceiaşi arhivă, materiale personale ale lui Vasilii Ciuikov, puse la dispoziţia dlui Michael K. Jones de către feciorul comandantului sovietic, Aleksandr Ciuikov, materiale din arhivele germane, precum şi literatura de specialitate, publicată în limba engleză. Autorul a mers şi s-a documentat la faţa locului, în Volgogradul de astăzi (Stalingradul de atunci), a văzut cu ochii proprii urmele luptelor din 1942-1943 pentru apărarea acestui oraş. Continue reading →

A murit istoricul Valeriu Popovschi           

Astăzi, 9 ianuarie 2014, a încetat să bată inima istoricului Valeriu Popovschi. A murit subit, fiind în plină forţă de creaţie.

Valeriu Popovschi s-a născut în 1950, în satul Ţâra, raionul Floreşti. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. A activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A fost un bun specialist în problemele mişcării de eliberare din Basarabia din anii 1917-1918.

În mai 2001 Valeriu Popovschi a susţinut teza de doctor în ştiinţe istorice, tema tezei fiind „Republica Democratică Moldovenească (formarea şi evoluţia. 1917-1918)”. Pe baza studierii numeroaselor documente din arhive, a presei vremii, a memoriilor publicate etc., Valeriu Popovschi a expus trecutul Republicii Democratice Moldoveneşti (RDM), evidenţiind două etape ale istoriei acesteia şi demonstrând că RDM „a constituit un rezultat al evoluţiei mişcării de renaştere şi eliberare naţională din Basarabia”[1]. V. Popovschi a demonstrat, că având aproape toate atributele formale ale unui stat, „RPM cu greu făcea, însă, faţă situaţiei, iar fără ajutorul militar acordat la timp de România, situaţia ei s-ar fi înrăutăţit şi mai mult. Iată de ce (…) invitarea Armatei Române a constituit unica modalitate nu numai pentru a păstra integritatea provinciei, dar şi pentru a crea condiţiile revenirii ei, în momentul potrivit, la sânul Patriei-mame”[2], act istoric care s-a realizat la 27 martie / 9 aprilie 1918. Continue reading →

Între 12 şi 15 decembrie 2013, la Bucureşti, şi-a desfăşurat lucrările cel de-al treilea Forum al Românilor de Pretutindeni, manifestaţie organizată de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DRP). „Evenimentul se doreşte a fi un instrument de comunicare la dispoziţia membrilor comunităţii româneşti de pretutindeni, o platformă de lansare a ideilor, de prezentare a aşteptărilor, de dezbatere a propunerilor, dar şi de identificare a unor soluţii adecvate pentru problemele ridicate de participanţi”, – s-a subliniat într-o informaţie, difuzată de DRP.

Ediţia a III-a a Forumului Românilor de Pretutindeni a fost prezentată de organizatori ca o primă etapă în convocarea, în 2014, a primei ediţii a Congresului Românilor de Pretutindeni, iar în perspectivă – asigurarea unei periodicităţi a întâlnirilor cu reprezentanţii comunităţilor româneşti de pretutindeni. Responsabilii DRP au formulat, în continuare, un şir de obiective, pe care şi le propun spre realizare, între altele: „aplicarea unor politici de parteneriat pragmatic public-privat, orientat deopotrivă spre  întărirea relaţiilor în toate sectoarele vieţii economico-sociale, cât şi către extinderea reţelelor de comunicare cu românii de peste hotare”, „constituirea unei noi solidarităţi a societăţii civile româneşti nesegmentate după criteriul artificial al localizării, având ca fundament continuitatea patrimoniului cultural românesc pe care fiecare român îl poartă cu sine oriunde s-ar afla”, „identificarea elitelor, a personalităţilor reprezentative ale emigraţiei, pentru includerea acestora în actualitatea culturală, ştiinţifică şi economică a României şi participarea lor la realizarea obiectivelor strategice ale României” etc. Continue reading →