Ce conţin documentele dobândite de dna Ana Cabac de la organele abilitate, Ministerul Securităţii Naţionale a Republicii Moldova (MSN), judecătorii, instituţii de forţă ale Federaţiei Ruse?

         Atunci când dna Ana Cabac s-a adresat MSN dosarele deportaţilor prezentau secret de stat. Ele nu au fost date reclamantului; lucrătorii MSN i-au arătat doar file dintr-un dosar impunător, file care se refereau nemijlocit la tatăl dumneaei şi i-au făcut copii xerox ale filelor respective, astupând cu fâşii de hârtie numele anchetatorilor, procurorilor etc. Adică dna Ana Cabac a primit doar informaţia referitoare la tatăl dumneaei.

         Aranjate în ordinea cronologică, informaţiile se prezintă astfel: Continue reading →

M-am întâlnit cu doamna Ana Cabac în 2010, la sediul partidului Mişcarea Acţiunea Europeană. Era deja creată Comisia de studiere şi apreciere a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, iar subsemnatul eram membru al numitei comisii. Doamna Ana Cabac venise cu copii xerox din dosarul tatălui ei, Chiril Matei, locuitor al satului [acum oraş] Cimişlia, răpit de forţele NKVD, împreună cu alţi locuitori ai satului, în iulie 1941, şi dus în interiorul URSS. Soţia şi copiii nu au ştiut nimic de soarta soţului şi al tatălui lor.

Fără susţinere din partea tatălui, familia Matei a dus-o foarte greu.

Au trecut anii. A dispărut URSS – Imperiul răului. Republica Moldova se proclamase stat suveran şi independent. Trecuse ceva timp şi dna Ana Cabac s-a adresat în instanţe cu rugămintea de a o informa despre soarta tatălui ei. Impusă de împrejurimi, dna Ana Cabac a aşternut pe foaie ce şi-a putut aminti din copilărie. Notiţele au fost culese de fiica dumneaei, Tatiana Valica, care mi le-a pus la dispoziţie. Între altele, dna Tatiana Valica scria: „Eu cred că mama mea a fost prima în Moldova care a pus monument pentru cei pierduţi în închisorile KGB-ste ruseşti”. Continue reading →

Conform informaţiei din „Cartea Memoriei”[1], în iulie 1949, autorităţile sovietice au deportat în Siberia din satul Fârlădeni, raionul Căuşeni, 42 persoane, între care şi familia Musteaţă.

În 1993 Dumitru Musteaţă a solicitat Arhivei din Tighina (Bender) copia documentelor referitoare la deportarea familiei Musteaţă din iulie 1949. Lucrătorii arhivei i-au dat un extras din Cartea de uz gospodăresc, întocmită de consiliul sătesc Fârlădeni. Documentul prezintă o informaţie privind gospodăria familiei Musteaţă. Iată expunerea acestui document.

Cont personal nr. 255. Familia Musteaţă era compusă din Ion Musteaţă, născut în anul 1890, soţia acestuia Anastasia, născută în 1900, şi cinci copii: Gheorghe (născut în 1921), Dumitru (n. 1928), Elisaveta (n. 1930), Olga (n. 1933) şi Petru (n. 1940). Familia locuia într-o casă, construită în anul 1922, avea în posesie un serai, păstrat încă din 1840, 15,25 ha de pământ în 1947, din care, în 1949, rămăsese 13,75 ha. Familia avea un plug de fier, altul din lemn, o semănătoare, o vânturătoare, o căruţă, o boroană de lemn, o iapă şi o viţică.

În document numele de familie este schimonosit: în loc de Musteaţă activiştii au scris „Mustean”. Nu este de mirare: nu e unicul caz de schimonosire voită sau din neglijenţă a numelui de familie sau a numelor celor deportaţi. Este încă o dovadă a atitudinii iresponsabile şi a batjocurii la care au fost supuşi basarabenii. Logica era simplă: dacă activiştii comunişti vedeau în faţa lor „duşmani ai poporului”, buni doar de dispreţ, ce rost mai avea exprimarea corectă a numelor lor? Continue reading →

Principalul eveniment politic al zilei a fost, fără îndoială, şedinţa Consiliului extins al Partidului Liberal Reformator (PLR).

Adunarea a fost moderată de dl Ion Hadârcă, deputat, preşedinte al Fracţiunii parlamentare a PLR.

La început, domnia sa a prezentat comunicarea „Activitatea politică a PLR”. Între alte activităţi importante, realizate în interesul naţional al Republicii Moldova (RM), a fost şi sesizarea depusă de către grupul parlamentar al PLR la Curtea Constituţională (CC) privind concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău. În urma acestei acţiuni, CC a stopat procesul de transmitere a Aeroportului firmei câştigătoare ruse. Continue reading →

DECLARAŢIE

Institutul de Istorie Socială “ProMemoria” susține inițiativa Partidului Liberal Reformator de creare a Institutului de Studiere a Crimelor Comunismului, care ar activa sub patronajul Președinției Republicii Moldova.

Procesele democratice demarate în Republica Moldova după aprilie 2009 au deschis noi orizonturi pentru cercetarea istorică, punând în evidență exemplul statelor ex-comuniste de constituire a unor institute şi centre de investigare a crimelor regimurilor totalitar-comuniste. Considerăm, în acest context, că cercetarea trecutului totalitar comunist are implicaţii fundamentale în promovarea valorilor democratice în Republica Moldova, iar memoria colectivă constituie mediul principal în care se construiesc identităţile. Studierea crimelor regimului nazist au avut un caracter instituţional şi internaţional. Crimele regimului comunist și astăzi, rămân a fi o perspectivă de lungă durată a muncii istoricilor. Suntem de părerea, că investigarea regimului totalitar comunist, este necesară nu doar pentru a ne cunoaşte trecutul, dar şi pentru a ne detaşa cu inteligenţă de moştenirile lui dureroase. Memoria victimelor comunismului este încă insuficient recunoscută și instituționalizată, vizând, în primul rând, imperative ale unei justiții istorice, dar și necesitatea de condamnare morală și politică a unui regim criminal impus în anii de ocupaţie sovietică.

Urăm succes Partidului Liberal Reformatori în realizarea acestui proiect.

Cu deosebit respect,

prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu,

preşedintele Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”

12 septembrie 2013

Analizăm ştirile din presă:

Aeroportul Internaţional Chişinău a demonstrat anumite performanţe în deservirea pasagerilor, plasându-se pe un loc de frunte între aeroporturile ţărilor-membre ale CSI.

De regulă, statul oferă, în concesiune, firmelor private, întreprinderi falimentare; investitorii privaţi îşi propun să îmbunătăţească lucrurile, să-şi recupereze cheltuielile, să aibă şi un profit.

Istoria contemporană a Marii Britanii demonstrează: guvernele laburiste naţionalizează anumite întreprinderi, cele conservatoare – le privatizează. Continue reading →

Pe data de 23 august 2013 a fost dezvelit monumentul „Trenul durerii”, în memoria victimelor deportărilor staliniste. Despre necesitatea ridicării acestui monument s-a vorbit zeci de ani, s-au pronunţat zeci de promisiuni, s-au spulberat zeci, sute de speranţe. Ei, în sfârşit, monumentul a fost inaugurat, sfinţit şi pus la dispoziţia oamenilor.

Fără îndoială, realizarea acestui monument este un merit al primarului general al Municipiului Chişinău, dl Dorin Chirtoacă: în comparaţie cu ceilalţi primari generali, care doar au promis, acesta a şi făcut.

Bravo, domnule Dorin Chirtoacă! Continue reading →

Pe data de 23 august 1939, noaptea târziu, ministrul de Externe al Germaniei naziste Ioachim von Ribbentrop a semnat cu Viaceslav Molotov, Comisar al poporului pentru Afaceri Străine, totodată şi Preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului (Prim-ministru) Tratatul de neagresiune între cele două mari puteri ale timpului. Cancelariile altor state ale Europei şi lumii au fost surprinse de acest eveniment. Asta pentru că Germania nazistă şi URSS comunistă se prezentau până la acest moment ca state ostile. Dar a mai fost ceva: era important şi momentul în care a fost semnat tratatul. Germania nazistă nu recunoştea Tratatul de Pace de la Versailles şi a formulat pretenţii teritoriale faţă de Polonia, care, la rândul ei, şi-a asigurat independenţa, semnând acorduri de ajutor mutual cu Marea Britanie şi Franţa. Iată de ce iscălirea acelui document însemna o încurajare a Germaniei în acţiunile ei de viitor faţă de Polonia. Documentele demonstrează, că Iosif Stalin şi apropiaţii lui erau conştienţi că contribuie la declanşarea unui nou război. Continue reading →

            Stimaţi prieteni,

            Publicăm mai jos un articol, consacrat deportării din 6 iulie 1949, tipărit în săptămânalul „Literatura şi Arta”, 4 iulie 2013.

MEMORIA DEPORTAŢILOR, TRAVALIUL DURERII NEÎMPĂRTĂŞITE

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, o urgie cumplită s-a abătut asupra basarabenilor: regimul sovietic de ocupaţie a realizat, ca pe timp de război, operaţiunea „Юг” (Sud). Conform statisticilor, au fost deportate forţat în regiunile îndepărtate ale URSS circa 35 786 persoane din RSSM, dintre care 11 889 copii,  14 033 femei şi 9 864 bărbaţi. În rezultatul foametei provocate de regimul stalinist în RSSM, în 1946-1947, ţăranii basarabeni au fost nevoiţi să accepte cooperativele agricole de model sovietic – colhozurile, dar înscrierea în noua formă de organizare a gospodăriilor ţărăneşti se făcea selectiv. În primul rând, erau excluşi din liste aşa-numiţii „reprezentanţi ai burgheziei săteşti” – chiaburii. În marea lor majoritate, istoricii consideră noţiunea „chiabur” drept  invenţie a viziunii staliniştilor, iar ipoteza acestora despre apariţia în Basarabia, după cel de-al Doilea Război Mondial, a unor elemente sociale noi de exploatare a muncii semenilor (chiaburii) – lipsită de orice argument. Documentele din arhivele timpului demonstrează fără echivoc includerea pe listele chiaburilor „a celor mai buni gospodari ai satelor”. Criteriile, elaborate de comunişti pentru întocmirea listelor persoanelor care urmau a fi deportate „în siberii de gheaţă”, au admis abuzuri nemaipomenite: au fost declarate „chiabureşti” gospodăriile ţărăneşti ai căror capi de familie erau „membri activi ori conducători ai partidelor politice antisovietice” sau „au colaborat cu organele puterii de ocupaţie”, sau „au avut relaţii cu puterea de ocupaţie”. Prin urmare, constatăm ignorarea vădită a aspectelor social-economice, iar principiul de loialitate şi atitudinea reticentă a ţăranilor faţă de regimul politic au servit drept criteriu principal în trierea gospodăriilor ţărăneşti. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Luni, 27 mai 2013, Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, a lansat volumul „The Deportations from the Neighbouring Chernivtsy region (Ukraine) in 1944-1953 and from the Bricheny, Oknitsa and Edinets Regions (Moldova) in 1949-1951” [„Deportările din regiunile vecine – Cernăuţi (Ucraina) în anii 1944-1953 şi raioanele Briceni, Ocniţa şi Edineţ (Moldova) în anii 1949-1951”], Chişinău, Bons Offices, 2013, 176 p. Evenimentul a avut loc la Chişinău, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova. Continue reading →