Pentru Federaţia Rusă (FR) noiembrie 2019 a fost o lună obişnuită, cu activităţile tradiţionale ale populaţiei, cu realizări, dar şi cu necazuri. Vom expune cele mai sonore cazuri tragice, care au atras atenţia societăţii ruse.

Tragedii, crime odioase

1 noiembrie. Fostul primar al oraşului Kisilevsk (Kuzbass) Serghei Lavrentiev a fost împuşcat lângă casa proprie. Din spusele soţiei, doi indivizi umblau prin curtea ex-primarului. Ea i-a zis despre asta soţului. Acela a pus mâna pe armă şi a ieşit în curte. Soţia ex-primarului a auzit câteva împuşcături, a ieşit din casă şi a văzut cadavrul soţului şi a unui individ necunoscut. Procuratura regiunii investighează acest caz[1].

2 noiembrie. În partea de vest a Moscovei au fost împuşcate două persoane. Este vorba de Ibraghim Eldjarkiev, şeful Centrului de combatere a extremismului din Inguşetia şi fratele acestuia, de asemenea poliţist. Cu mai puţin de un an, în Inguşetia, a fost înfăptuită o tentativă nereuşită de asasinare a lui Ibraghim Eldjarkiev[2]. Continue reading →

RAPORT privind ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICO-DIDACTICĂ

 în 2019

Prof. univ., dr. – hab. Anatol PETRENCU,

Membru de onoare al AOŞR

Articole în culegeri ştiinţifice internaţionale, publicate în afara frontierelor R. Moldova

1. Anatol Petrencu. Probleme de relaţii externe ale Basarabiei, discutate în cadrul şedinţelor Sfatului ţării (1917-1918). În: Analele ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (serie nouă). Istorie, tom LXIV / 2018. Număr special. Marea Unire a românilor (1918) – Istorie şi actualitate, Iaşi, 2018, p. 135-140 (0,44 c. a.)

ISSN: 1221-843X

2. Anatol Petrencu. По пути к безбожному  обществу: государство и Православная  церковь в Молдавской ССР в 1950-е гг. În: Конфессиональная политика Советского государсва в 1920-1950-е годы. Материалы XI Международной научной конференции. Великий Новгород, 11-13 октября 2018 г., Moscova, 2019, p. 168-174 [0,35 c. a.]

ISBN 978-5-8243-2337-5

Articole publicate în monografii colective, în culegeri de studii,  prefeţe sau cuvânt înainte, apărute în R. Moldova Continue reading →

                Pentru o Românie liberă – oricând,

 oricum cu oricine contra oricui (E. Carada)

 Cine în această privire nu e cu noi e contra noastră (M. Eminescu)

Născut la 1 decembrie 1954, moștenind o descendență umilă și dezrădăcinat total etno-spiritual, scriitorul (eseistul-publicist), ecologistul, editorul, moralistul și naționalistul Grigore Grigorescu începe activitatea profesională la Academia de Ştiinţe a Moldovei (AȘM, 1977) și debutează editorial relativ târziu – în 1986. Actualul palmares bibliografic selectiv este constituit din circa 240 de materiale publicate și cărțile reprezentative ,,Regalitatea sincerităţii” (2003), ,,Aristocraţii spiritului” (2006), „Paradisul pădurilor pierdute” (2017). Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 2003, activează ca director al Editurii „Phoenix” SRL (1993-2019) și managerul Asociației de Ecologie Spirituală (2003), actualmente Asociația de Cultură şi Politologie.

Punctualitatea, fundamentalitatea, onestitatea și demnitatea, toleranța, studiul vocațional (corelativ spiritului speculativ), sunt virtuțile formative ale cultului moral personal, care l-au afirmat și consacrat magistral. Nu-și imaginează existența „fără lux intelectual şi sufletesc” (P. Pandrea), decența și inocența comportamentală l-au coborât în profunzimi și înălțat sublim, neglijând-detestând spectacolul public zgomotos, impur, indecent, acaparat de impostură și impostori. Valorile și splendorile strămoșești au luminat și tutelat cariera umană, literară, intelectuală naţionalistă luministă – apreciată statal cu ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (București, 2004) şi medalia Meritul Civic (2015).   Continue reading →

Orice comparaţie şchiopătează, spune un vechi dicton german. Adică comparaţiile sunt utile, dar faptele şi evenimentele comparate nu coincid sută la sută.

Ambasadorul Federaţiei Ruse (FR), doctor în istorie, Valerii Kuzmin a fost invitat la Ministerul Afacerilor Externe al României pentru a i se atrage atenţia la tratarea subiectivă şi părtinitoare a istoriei şi poziţia ostilă a FR faţă de România.

Între altele, în postarea oficială a Ambasadei FR la Bucureşti, istoricul şi ambasadorul V. Kuzmin scrie: „În Crimeea, care astăzi face parte din Rusia, a avut loc un referendum democratic, în cursul căruia aproximativ 95 % dintre participanţi s-au pronunţat în favoarea independenţei şi reunificării cu Rusia. Fapte similare, cu privire la Transilvania, Basarabia sau Bucovina unite cu România în anii 1917-18, nu sunt cunoscute în ştiinţa istorică obiectivă”[1]. Continue reading →

Declaraţie de protest

Înlăturarea guvernului, condus de Maia Sandu, a însemnat preluarea întregii puteri de oamenii Kremlinului. Ne aşteptăm la un proces de restaurare a dominaţiei imperiale. Dar nu am crezut, – cel puţin eu -, că restauraţia va începe cu lupta împotriva monumentelor. De ce? Pentru cei care urmăresc viaţa politică rusă ştiu cum îşi apără ruşii monumentele oriunde ar fi ele. Aceeaşi atitudine ar fi trebuit să fie şi faţă de monumentele altor popoare, inclusiv al nostru. Dar, spre uimirea şi stupefacţia generală, iată că ruşii (sau favoriţii lor socialiştii din RM) au dat o lovitură monumentului de la Olăneşti. Iată ce ne scrie avocatul şi bunul patriot şi istoric Iulian Rusanovschi:

MONUMENTUL GRĂNICERULUI AURELIAN MIHĂILESCU A FOST VANDALIZAT

La Olănești, R. Moldova, a fost restabilit anul acesta, la inițiativa Asociației MONUMENTUM, un monument în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial şi a eroului Aurelian Mihăilescu, ucis de bolşevici la 10.05.1923 în timp ce păzea hotarul Nistrului lângă pichetul de grăniceri de la Olănești. Ulterior, în 1933, grănicerii din Olănești ridicaseră un monument în memoria acestui grănicer, monument care a fost distrus în 1945. Mormântul căpitanului Aurelian Mihăilescu a fost și el devastat de bolșevici. Continue reading →

În octombrie 2019, în Federaţia Rusă (FR) au continuat accidente, soldate cu moartea a zeci de persoane – bătrâni, tineri, copii, civili şi militari, femei şi bărbaţi. În rândurile ce urmează am selectat cazurile cele mai dramatice, ce au avut drept urmare decesul oamenilor. În această lună, în atenţia opiniei publice a reapărut regiunea Krasnoiarsk şi gubernatorul acestei regiuni  Alexandr Uss. De această dată exploatarea nelegitimă şi necontrolată de organele de stat abilitate a aurului a dus la surparea digurilor de pe râul Seiba şi ştergerea de pe suprafaţa pământului a unor barăci-cămine, în care dormeau muncitorii. Deşi a fost anunţat oficial numărul victimelor, totuşi surse Internet afirmă că numărul celor dispăruţi este mult mai mare. În plus, extragerea aurului se făcea prin metode depăşite de timp, cu aplicarea mercurului (argintului-viu), periculos pentru sănătatea oamenilor şi mediului ambiant, iar pierderea unor cantităţi mari de mercur au dus la poluarea apelor râurilor siberiene. Catastrofa de pe râul Seiba a scos la iveală multe probleme necunoscute societăţii ruse.

Pare că dictonul latin „Via – vita” [„Drumul înseamnă viaţă”] cu mare greu se aplică în FR. Cu regret, constatăm că în octombrie numărul accidentelor rutiere cu urmări tragice (unul sau mai mulţi decedaţi) a fost în creştere în comparaţie ca alte luni ale anului 2019.

Impunându-şi prezenţa în diverse regiuni ale globului pământesc, FR de multe ori are pierderi umane. Octombrie nu a fost o excepţie.

Ca şi în celelalte luni ale acestui an, FR a promovat viziunea proprie referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial. Poziţia oficială a Kremlinului nu întotdeauna este conformă cu realităţile istorice din acele timpuri grele şi cu opiniile altor state şi popoare, participante la război. De multe ori diferenţa de opinii a dus la polemici diplomatice (vezi cazul diplomatului rus în Albania).

În cele ce urmează vom prezenta, în ordine cronologică, cazurile grave, de notorietate publică, referitoare la decesul oamenilor în/din FR. Continue reading →

Ieri, 29 octombrie 2019, în incinta Bibliotecii Publice „Onisifor Ghibu” din Chişinău a fost omagiată distinsa Doamnă Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova. Vom aminti că la 20 octombrie 2019 dna Valentina Sturza a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Dumneaei este autoarea cărţii de memorii „Basarabia decapitată”[1], ajunsă la a treia ediţie. Fiind deportată în 1941 în nordul Kazahstanului, odată cu înaintarea Frontului de est spre centru Europei, familia Sturza, inclusiv doamna Valentina, a revenit în Basarabia. Dar la scurt timp, tocmai pentru că a „evadat” din Gulag, autorităţile comuniste de ocupaţie au arestat-o şi au trimis-o forţat din nou în locul de detenţie. După căderea regimului stalinist, familia Scafaru (numele de domnişoară a dnei V. Sturza) a fost reabilitată şi a putut reveni la baştină. Dar, tot aşa ca şi în alte cazuri, familiei nu i s-a restituit nimic din bunurile sechestrate pe nedrept.

Despre realităţile crunte ale Gulagului, despre caracterul inuman al regimului comunist de ocupaţie a vorbit dl Nicolae Dabija, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, redactorul şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”. Continue reading →

Din Ştirile NTV de pe data de 21 octombrie am aflat despre decizia preşedintelui RM Igor Dodon de a lichida Muzeul Ocupaţiei Sovietice. Cităm din declaraţia lui Dodon: „Este aici ministrul Apărării. Trebuie de făcut un muzeu bun. Cel care a fost înainte a făcut un muzeu al nu știu cărei ocupații. El trebuie închis, dacă încă nu a fost. Deja l-au închis? Și să facem un muzeu de istorie normal, bun, frumos, în care să se regăsească și drapelul de luptă pe care ni l-a dăruit Șoigu, care s-a aflat aici pe 24 august, în ziua eliberării Moldovei”.

În legătură cu această declaraţia a şefului statului RM ţinem să facem următoarele precizări:

La 28 iunie 1940, având acceptul Germaniei naziste, URSS a anexat teritoriile româneşti ale  Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa şi a promovat în aceste teritorii politici de genocid faţă de populaţia paşnică locală. În august 1944 Armata roşie a ocupat din nou aceste pământuri, administraţia sovietică de ocupaţie continuând aceleaşi politici de exterminare a categorii întregi de basarabeni – intelectuali, ţărani înstăriţi şi, în general – a oricăror persoane ce nu conveneau autorităţilor comuniste. În cele două ocupaţii, sovieticii au recurs la asasinate în masă şi individuale, la deportări în Siberia şi nordul Kazahstanului, la foamete organizată. În rezultatul ocupaţiei sovietice, în total au fost ucise, omorâte prin înfometare sau deportate peste 1 milion 500 de mii de persoane, mare parte din ei – oameni în vârstă sau minori (anexăm la Declaraţia dată numărul victimelor regimului comunist de ocupaţie, preluat din Ziarul Naţional). Continue reading →

Pe data de 20 octombrie 2019 s-au împlinit 75 de ani de la eliberarea Belgradului, capitala Iugoslaviei, de sub ocupaţia nazistă. Cu acest prilej, la Belgrad, capitala de astăzi a Serbiei, au avut loc ample manifestări comemorative, la care a participat şi preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Medvedev. Principalele canale TV ale Federaţiei Ruse (FR) au transmis reportaje de la evenimentul dat[1]. Au fost prezentate parada militară, discursurile lui D. Medvedev în Parlamentul sârb, diverse alte întâlniri. În cadrul unui astfel de discurs, şeful guvernului FR a spus următoarele: „Nimeni nu este împotriva ştiinţei. Ştiinţei istorice. Cu atât mai mult, nimeni nu este împotriva diverselor puncte de vedere. Dar cu adevărat, există pagini negre şi există pagini luminate [ale istoriei]. Iată aceasta nu trebuie să fie obiect de tocmeală politică, de manipulare. Aceasta se referă în totalitate la astfel de evenimente ca eliberarea Belgradului şi victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar cel mai important este aprecierea victimelor, care au fost sacrificate pe altarul eliberării ţărilor şi popoarelor noastre”[2]. D. Medvedev a depus flori la monumentul militarilor sovietici, s-a întâlnit cu „Voluntarii victoriei” în timpul căreia o tânără l-a asigurat pe primul ministru rus că ei, voluntarii, vor „lupta pentru adevărul istoric”[3]. Continue reading →

 Stimaţi prieteni,

Pe data de 20 octombrie, Doamna Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova, a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani.

Pentru noi, cei care o cunoaştem de foarte mult timp, cu care ne mândrim pentru faptele bune, pe care domnia sa le face întru memoria miilor de basarabeni, deportaţi în adâncurile Siberiei şi nordul Kazahstanului, dar şi în efortul comun de înţelegere a fenomenului totalitar comunist, această zi a fost una deosebită. Continue reading →