Rubrica:

În întâmpinarea aniversării

a 25-a a proclamării Independenţei de Stat

a Republicii Moldova (RM)

Stephen Weir, autorul cunoscutei monografii „Cele mai proaste decizii din istorie”[1] începe studiul cu următoarele constatări, pe care le reproducem şi pe care le susţinem: „Istoria este presărată cu multe greşeli. Şi o mare parte dintre acestea au fost făcute de oameni bine intenţionaţi, strălucitori, inteligenţi şi capabili care au luat, pur şi simplu, o decizie proastă. Iar cele mai întâlnite greşeli se petrec atunci când, în loc s-o iei pe traseul B, mergi pe traseul A. Multe dintre aceste decizii au părut, la acea vreme, nişte ideii geniale. Cu toate acestea au existat şi decizii monumental de prosteşti… Nu este vorba despre nişte simple erori involuntare, ci despre unele cu adevărat catastrofale; nu este vorba doar despre decizii bizare, ci despre hotărâri care ne-au pus pe toţi în pericol…”[2].

În rândurile de mai jos voi evidenţia 25 de decizii „monumental de prosteşti”, luate de conducerea RM în cei 25 de ani de existenţă independentă. Aceste decizii nu doar au creat pericole pentru locuitorii RM, ci au dus la depopularea localităţilor, destrămarea familiilor, la pauperizarea celor rămaşi la locurile lor de baştină.

În ceea ce urmează nu este vorba de „mintea moldoveanului/românului de pe urmă”; dimpotrivă – voi arăta că la momentul luării deciziei respective au existat mai multe opţiuni, conştientizate de actorii politici ai scenei moldoveneşti şi din toate variantele expuse, ei au ales-o anume pe aceasta.

Cât nu ar părea de ciudat, dar Prima Gafă Fundamentală a fost chiar proclamarea DOAR a INDEPENDENŢEI numitei RM, nu şi a UNIRII acesteia cu Patria-mamă România. A fost PROSTIA INIŢIALĂ, din NAŞTERE (din NĂSCARE).

S-o luăm sistemic. Continue reading →

Cunoscută interpretă de operă, Artistă a Poporului, distinsa doamnă Valentina Saviţchi,   s-a născut la 10 august 1927, la Chişinău[1]. În acest oraş a copilărit şi a locuit toată viaţa.

După mai multe eforturi, am convins-o pe doamna Valentina Saviţchi să vorbească cititorilor despre oraşul Chişinău în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

Interviul de mai jos a fost realizat pe data de 19 ianuarie 2014, în biroul dnei V. Saviţchi (dumneaei este preşedintele Ligii veteranilor scenei), Chişinău, strada Puşkin.

În debutul dialogului, am vorbit despre declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial: la 1 septembrie 1939, în alianţă şi amiciţie cu URSS comunistă, Germania nazistă a atacat Polonia. Dând dovadă de devotament faţă de aliatul din Est, la 3 septembrie, Marea Britanie, împreună cu dominioanele, şi Franţa, au declarat război Germaniei, astfel conflagraţia devenind mondială.

La 6 septembrie 1939 România a declarat că păstrează neutralitatea faţă de războiul declanşat de Germania împotriva Poloniei[2]. În cele peste 28 de zile de lupte eroice împotriva invadatorilor germani şi sovietici (de la 17 septembrie), circa 50 000 de polonezi, inclusiv – conducerea Poloniei, – au trecut frontiera cu România şi au găsit aici asistenţa necesară. Militari şi civili polonezi au venit şi în Basarabia, unii dintre ei stabilindu-se cu traiul în Chişinău.

A.P.: Doamna Valentina, asta ar fi prima întrebare. Continue reading →

Rubrica:

În întâmpinarea aniversării

a 25-a a proclamării Independenţei de Stat

a Republicii Moldova (RM).

Joi, 28 iulie 2016, la locul de odihnă de la Vadul lui Vodă, în Nistru, s-a înecat o tânăra ce avea 23 de ani. Tragedia s-a întâmplat în văzul oamenilor, ce stăteau pe mal, unii din ei auzind şi privind strigătele şi mişcările disperate ale tinerii. Nimeni nu s-a repezit s-o salveze… Dumnezeu s-o ierte.

În iunie anul curent am avut posibilitatea să particip la o Şcoală de vară pentru tinerii istorici din Comunitatea Statelor Independente, desfăşurată la Moscova, la Institutul de Istorie Universală. Seara, la televiziunile ruseşti se anunţase despre o tragedie, produsă în Karelia, la o bază de odihnă pentru copii. În pofida avertizărilor făcute, „responsabilii” taberei au ieşit cu bărcile în largul unui lac; acolo i-a prins furtuna, a răsturnat bărcile, câţiva copii s-au înecat.

Cum au reacţionat ruşii la acea tragedie?

În primul rând, mai multe canale de TV au transmis reportaje ample de la locul tragediei.

În al doilea rând, autorităţile de la Moscova şi cele locale au intervenit pentru investigarea cazului.

În al treilea rând, Procuratura a eliberat mandat de arestare a directorului bazei de odihnă, a antrenorilor, ce s-au aventurat într-o călătorie soldată cu morţi.

În al patrulea rând, autorităţile statului au făcut tot ce le-a fost în puteri pentru a aduce cadavrele, a linişti părinţii copiilor etc.

Prin analogie, analizăm situaţia din Republica Moldova. Continue reading →

Note de lectură

 Este vorba de cartea semnată de Ioann Blajennîi, „Solovki – a doua Golgotă”[1]. Alături de alte volume, ce aparţin aceluiași autor[2], cartea este vândută în Chişinău şi alte localităţi ale republicii, de comercianţi ambulanţi, la preţuri modeste.

Paralel cu expunerea textelor mistice, religioase, autorul cărţii a formulat mai multe subiecte istorice şi morale, care se referă la Biserica Ortodoxă Rusă (BOR), Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove fiind supusă canonic Patriarhiei Ruse. În plus, mulţi originari din Republica Moldova s-au implicat activ în restabilirea Mănăstirii Soloveţk[3], unii din ei ocupând funcţii importante în administraţia Mănăstirii[4].

Referindu-se la Ortodoxia Rusă, I. Blajennîi consideră că, în câteva rânduri, BOR a deviat de la credinţa creştină autentică, supunându-se puterii laice şi servind această putere. Prima denaturare de la credinţă (autorul scrie „Rănile pe Cruce”, p. 51) a fost comisă în secolul al XVI-lea de către Iosif Voloţki şi susţinătorii lui, care considerau că mănăstirile trebuie să posede latifundii, iar bisericile să fie împodobite bogat. În opoziţie cu Iosif era Nil Sorski, care considera că BOR trebuie să revină la colectivismul creştin şi la modul ascetic de viaţă. Puterea politică (cneazul Ivan al III-lea) a susţinut curentul iosiflean (de la Iosif), care, la rându-i a acceptat ceva mai târziu Opricinina lui Ivan cel Groaznic, cerând autorităţilor persecutarea „ereticilor”, adepţilor lui Nil Sorski[5]. Continue reading →

Consider că problema recuperării valutei furate din băncile R. Moldova nu poate fi redusă doar la CINE să restituie banii furaţi, hoţii sau cetăţenii cinstiţi ai R. Moldova. Problema furtului miliardului de euro din sistemul bancar al R. Moldova (în continuare – RM) este mai complexă decât ar părea la prima vedere şi, cred, necesită implicarea nu doar a unor persoane sau formaţiuni politice, ci şi a societăţii în ansamblu.

Observăm că, în mod oarecum ciudat, Constituţia RM – Legea fundamentală a ţării, – nu are o prevedere specială, referitoare la Banca Naţională, spre deosebire, de pildă, de Curtea de Conturi – organ de control asupra „modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice” (art. 133). Aşa dar, instituţia care are, între alte atribuţii şi pe cea de „păstrare şi gestionare a rezervelor valutare ale statului” nu are un articol în Constituţie, pe când instituţia de control – are!

Cele trei bănci, din care au fost sustraşi banii, erau private. Odată banii furaţi, au falimentat acţionarii (proprietarii) acestor bănci. Deşi, se pare, că banii au ajuns în alte conturi/bănci (din alte state) ale aceloraşi acţionari (proprietari). Nu am văzut nici un acţionar al băncilor jecmănite să iasă în stradă la protest sau, cel puţin, să facă o declaraţie de protest (revoltă) în presă. Continue reading →

Duminică, 10 iulie 2016, am vizitat complexul arhitectural „Manuc Bei” din Hânceşti.

Manuc Bei Mirzoian a fost un comerciant de origine armeană, un om foarte bogat, care s-a implicat şi în activităţi diplomatice: el a mediat tratativele ruso-otomane din 1809, apoi a jucat un rol activ în negocierile ruso-otomane din 1812 – în incinta hanului din Bucureşti, han, ce-i poartă acum numele, a fost semnată pacea prin care teritoriul Pruto-nistrean al Principatului Moldova a trecut la Imperiul ţarist. Fiind agent al Rusiei, Manuc Bei Mirzoian a fost decorat cu un ordin imperial[1]. El a cumpărat o moşie la Hânceşti, pe teritoriul căreia deja urmaşii lui au construit mai multe edificii somptuoase, unele dispărute, altele – în curs de reabilitare, iar Castelul de vânătoare este deschis pentru vizitatori.

Castelul a fost construit din cărămidă roşie, arhitect fiind Alessandro Bernardazzi. Pe una din cărămizi a fost imprimat blazonul familiei, iniţialele „M.B.” [Manuc Bei] şi anul edificării Castelului – 1881. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Între 9 şi 14 iulie 2012, subsemnatul, prof. univ., dr. hab., Anatol Petrencu din Chişinău, am beneficiat de invitaţia de a participa la Săptămâna Internaţională de Cultură a Câmpului Românesc, ediţia 2012, în cadrul căreia am prezentat o comunicare, referitoare la situaţia politică, economică şi spirituală din numita Republica Moldova. În cadrul Săptămânii de Cultură a Câmpului Românesc am avut fericita ocazie să cunosc distinşi români – personalităţi de vază ai ştiinţei şi culturii, stabiliţi cu traiul în Canada.

Şi cu acest prilej, aduc sincere mulţumiri dlui Dumitru Rachitan, preşedintele Asociaţiei Culturale Hamilton şi pr. dr. Dumitru Ichim, Directorul Săptămânii, istoricului şi poetului Iacob Cazacu. M-am bucurat să-l cunosc pe dl Ovidiu Creangă, autorul volumului „Cu şi fără securişti”, citită cu mare interes în Basarabia. Continue reading →

Astăzi, 6 iulie 2016, la Căușeni a fost dezvelit un complex memorial, ridicat în amintirea persoanelor deportate în Siberia, în perioada ocupaţiei sovietice. Un sobor de preoţi a sfinţit Memorialul, după care a luat cuvântul dl Ion Ciontoloi, preşedintele raionului Căuşeni, iniţiatorul proiectului. Domnia sa a spus că consilierii raionali, în unanimitate, au votat pentru aprobarea proiectului dat şi pentru locul, unde să fie ridicat. Este vorba de terenul din faţa clădirii în care-şi avea sediul comitetul raional de partid comunist. Adică, locul, unde erau alcătuite şi aprobate listele persoanelor supuse deportărilor.

Dl Ion Ciontoloi a înmânat Diplome ale Consiliului raional Căuşeni unor personalităţi, care s-au evidenţiat în realizarea acestui important proiect. Continue reading →

Am aflat cu adâncă mâhnire ştirea morţii subite a colegului Gheorghe PALADE.

Gheorghe PALADE a predat Istoria Românilor la Catedra de Istorie a Românilor (apoi Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie) din cadrul Universităţii de Stat din Moldova. El a fost cel mai bun specialist de la noi în istoria interbelică a Românilor (1918-1940), având studii publicate pe diverse subiecte, referitoare la perioada dată. Concomitent, Gh. PALADE a elaborat şi predat cursul de Istoria Românilor, epoca contemporană (1918-2016). Atât studiile publicate, cât şi prelegerile prezentate în faţa studenţilor şi masteranzilor, au fost şi rămân model de competenţă, meticulozitate, seriozitate.

Gheorghe PALADE nu doar a studiat şi predat Istoria Românilor, ci a şi apărat acest obiect de studiu, atunci când guvernarea agrariană a lui Andrei Sangheli şi-a pus drept scop să scoată acest obiect din învăţământ şi să-l înlocuiască cu un alt obiect, politizat şi neştiinţific. Profesorul Gh. PALADE a fost unul din conducătorii Grevei Generale din învăţământ din primăvara şi toamna anului 1995.

Profesorul Gh. PALADE a apărat cauza naţională a basarabenilor, a promovat adevărul istoric, fiind unul din conducătorii Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova. Pe el te puteai baza, cu el era uşor în cadrul diverselor discuţii la posturile de Radio şi TV, dar şi la întâlnirile cu profesorii de istorie sau cu publicul larg. Continue reading →

Patru Organizaţii non-guvernamentale (ONG), declarate unioniste, au constituit un Super-ONG (sau federaţie a patru ONG-uri), numit „Sfatul Ţării-2”. Cele patru ONG-uri sunt: Forumul Democrat al Românilor din Moldova (FDRM)[1], condus de poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”; Asociaţia Veteranilor de Război (AVR 1992) „Tiras-Tighina”, în frunte cu Anatol Caraman, Asociaţia obştească „Credinţă Patriei”, lider – Ghenadie Cosovan şi Blocul Unităţii Naţionale (BUN), dirijat de Constantin Codreanu. La întrebarea „Ce este „Sfatul Ţării doi”?”, liderii formaţiunii răspund: „Este Forul tuturor unioniştilor din Republica Moldova”.

Sâmbătă, 24 aprilie 2016, în incinta Sălii, în care, la 27 martie 1918, membrii Sfatului Ţării au votat Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România, a avut loc prima şedinţă a Sfatului Ţării-2, prezidat de cei patru lideri-fondatori ai Sfatului Ţării-2.

A fost interpretat Imnul „Deşteaptă-te, Române!”, urmat de alt Imn – „Limba noastră”. Poetul şi scriitorul Nicolae Dabija a prezentat auditoriului o informaţie despre reacţiile din presă şi din societate, referitoare la Congresul Sfatului Ţării-2 şi a Marşului Unioniştilor din 27 martie 2016. După care a fost făcut apelul membrilor Sfatului Ţării-2, 138 persoane, exact atâtea, câte erau în Sfatul Ţării din 1917-1918. A urmat alegerea şefilor de departamente şi anunţarea obiectivelor principale pentru fiecare departament (lista va fi publicată în „Literatura şi Arta”). Continue reading →