Domnul general de divizie (r) Ion Costaş a împlinit vârsta de 70 de ani. Este un bun prilej pentru a-l felicita, ai dori mulţi ani cu rod şi sănătate, dar şi pentru a reaminti cititorilor rolul deosebit, realizat de dl general în edificarea statului independent Republica Moldova.

         Imperiile se destramă greu, deseori cu victime umane. A fost şi cazul Republicii Moldova. Kremlinul nu a privit indiferent despărţirea tânărului stat Republica Moldova de URSS. Liderii de atunci de la Moscova au găsit posibilităţi de a compromite un „divorţ civilizat”: ei au susţinut separatiştii de la Tiraspol, au implicat în procesele politice forţele militare (Armata a XIV-a a URSS) ca până la urmă să declanşeze un război sângeros împotriva poporului nostru.

            În acele clipe dramatice pentru noi, un rol deosebit în vederea apărării populaţiei paşnice, respectării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, l-a avut generalul Ion Costaş, ministru de Interne, apoi – ministru al Apărării. I-a fost foarte greu să facă faţă sarcinii, impuse de destin: forţele militare naţionale erau în proces de constituire. Armata a 14-a rusă, stationată în Transnistria, s-a implicat nemijlocit, suţinând separatiştii din Transnistria în razboiul din 1990-1992 pentru integritatea R.Moldova.Forţele militare ale armatei ruse şi inamicul transnistrean au fost mai bine susţinuţi logistic, inclusiv datorită scurgerilor de informaţii din instituţiile Statului, din Parlament, în mod special. Din interviurile, oferite presei de către dl general Ion Costaş, dar mai ales din informaţiile, incluse în cartea autobiografică „Transnistria. 1989-1992. Cronica unui război „nedeclarat”, publicată la Bucureşti, Editura RAO, în 2012, ne convingem că factorul politic chişinăuian a jucat un rol negativ în acele timpuri grele (cu anumite excepţii): militarii noştri nu au fost susţinuţi prompt, fără rezerve, aşa cum cer condiţiile de război. Domnului general Ion Costaş i-a fost greu în acele momente istorice, dar el şi-a făcut cu cinste, demnitate şi eroism datoria de apărător al Patriei sale.

Continue reading →

Stimaţi cititori,

Am primit un material de la prietenul meu Iacob Cazacu, basarabean stabilit în Canada, poet, publicist.

Rugămintea Dlui e de a publica acest articol, fapt ce îl fac. Lectură plăcută.

Anatol PETRENCU

Lung e drumul şi cotit…, dar mergi pe el Drept, ca să nu te clatine îndoielile şi vei ajunge la împlinire…           

Speranţă! Credinţă! Victorie!    

Iacob Cazacu-Istrati                            

Am citit articolul lui Ion Macovei „Recensământ 2014: naționalitate sau etnie? Răspund foștii demnitari de stat” și am rămas uimit. Ziarul „Timpul” scrie una și…citim alta.

Cui sunt adresate aceste întrebări?   Lui Tarlev, Lupu,  Dodon? Mâine lui Voronin?

1. Există diferență între noțiunile „naționalitate” și „etnie”? Continue reading →

Zilele acestea, Alexandru Bobeică, fost coleg de facultate, istoric, pedagog talentat, publicist cunoscut, cineast cu opere recunoscute, împlineşte 60 de ani. Este o personalitate cunoscută în Republica Moldova datorită, în mod special, articolelor publicistice, publicate în ediţii republicane („Timpul”, „Literatura şi Arta”, „Moldavskie vedomosti” etc.), dar în mod special – în săptămânalul sorocean „Observatorul de Nord” (ediţie bilingvă). Subiectele abordate de dl Alexandru Bobeică se referă la diverse aspecte ale vieţii politice, economice, financiare, morale, culturale, spirituale. Un compartiment aparte al publicisticii lui Alexandru Bobeică îl constituie materialele referitoare la conducerea R. Moldova, în special acea parte a ei care este incompetentă şi pe care autorul a calificat-o deseori cu noţiuni exacte, dar mai puţin plăcute auzului (politicienii sunt „guralivi”, „ţipălăi”, „căpoşi” „salvatori ai naţiunii” etc.). În mai multe cazuri R. Moldova a fost numită de către autor statul „pitic” sau „statu-palmă-barbă-cot”. Autorul articolelor nu s-a referit la întinderea teritorială a republicii noastre, ci la nimicnicia, lipsa de talent şi pricepere, rea-voinţa şi prostia celor care conduc această formaţiune statală. Autorul greşeşte puţin: practica demonstrează că cei criticaţi de semnatarul materialelor sunt excelenţi în ceea ce priveşte căpătuirea şi rotunjirea propriilor averi, de foarte, foarte multe ori pe bani furaţi din buget sau prin fraude, prin încălcarea legii. În unul din articolele publicate Alexandru a comparat Parlamentul R. Moldova cu un „cimitir politic”. Autorul se referea la celălalt parlament, dominat de comunişti. Parlamentul actual este altfel. Aşa să fie? Ce realizări are acest Parlament în combaterea corupţiei – marea nenorocire, abătută asupra R. Moldova. În ţara asta există sute (poate mii) de probleme umane, care nu se rezolvă pe baza legii care, prin definiţie, nu funcţionează, iar Parlamentul nu este în stare să se impună. Continue reading →

RECENZIE

la volumul „Teroarea stalinistă în Basarabia…”,

semnată de Veronica Pârlea-Conovali, magistru în istorie

Întotdeauna am păstrat în suflet o amintire frumoasă faţă de profesorii de la şcoala din satul Vărăncău, Soroca. Nu mai puţine pagini luminoase răsfoiesc în arhiva sufletului despre profesorii de la Colegiu şi Universitatea de Stat. Pentru că ştiu, la formarea mea ca personalitate au luat şi ei parte activă alături de părinţii mei. Mai ştiu că în viaţă întâlneşti în cale şi altă lume bună de la care auzi o vorbă înţeleaptă, un sfat, care îţi prinde bine la nevoie. Şi mai ştiu că este foarte important să ştii a le spune mulţumesc la timp.

La Universitatea de Stat din Moldova am avut ocazia să ascult lecţiile unui mare număr de profesori buni. Păstrez pentru ei şi un respect deosebit. De multe ori doream să le spun de la diferite tribune cuvinte pline de căldură şi un mare mulţumesc pentru  atitudinea lor omenească faţă de studenţi. Mai mult, mi se pare că la Facultatea de Istorie lucrează cei mai buni din întregul sistem de învăţământ. Continue reading →

Pe data de 31 ianuarie 2014, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, a avut loc lansarea volumului „Teroarea stalinistă în Basarabia…”[1].

Evenimentul a fost deschis de domnul profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice Anton Moraru. Domnia sa a vorbit despre importanţa recuperării istoriei noastre recente, în special – a celei legate de trecutul totalitar al RSS Moldoveneşti.

Prof. univ., dr. -hab. Anton Moraru a fost şi moderatorul şedinţei de lansare a volumului nominalizat. Domnia sa a oferit cuvântul dlui Viaceslav Stăvilă, doctor în ştiinţe istorice, cunoscut specialist în istoria contemporană a Basarabiei. Dl Viaceslav Stăvilă a găsit cuvinte potrivite pentru a arăta locul monografiei lansate în istoriografia  represiunilor comuniste în anii Puterii sovietice. Continue reading →

       În 2013, la Chişinău, a fost scoasă de sub tipar cartea domnului Nicolae Fuştei „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever”[1]. Autorul cărţii este doctor în ştiinţe istorice şi doctor în teologie (creştin-ortodoxă), cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi redactor-şef al publicaţiei „Curierul Ortodox”.

            În Introducere (p. 5-18) autorul a examinat istoriografia deportărilor, în special – a celor din URSS, analizând nu doar lucrările istoricilor români sau ruşi, ci şi a celor englezi, francezi, italieni etc. În rezultat, autorul monografiei conchide că nu există un studiu amplu, referitor la deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM (1951).

            Capitolul I se întitulează „Din istoria „Martorilor lui Iehova” (p. 19-33). Autorul a studiat problema apariţiei şi răspândirii organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”, inclusiv în spaţiul românesc, până la Nistru. Este interesant faptul că în 1891, chiar fondatorul organizaţiei „Martorii lui Iehova”, Charles Taze Russell (1862-1916) a vizitat Chişinăul în scopuri misionare (p. 30). Continue reading →

Sâmbătă, 14 decembrie 2013, au continuat lucrările ediţiei a III-a a Forumului Românilor de Pretutindeni. Participanţii la Forum s-au împărţit în două: o parte au fost prezenţi la lucrările atelierului „Statutul minorităţilor române în ţările din vecinătate şi din Balcani – probleme, exercitarea efectivă a drepturilor, acţiuni pentru promovarea identităţii” (Sala Iridium)[1], altă parte – la atelierul „Situaţia lucrătorului român şi oportunităţi antreprenoriale ale cetăţenilor români” (Sala Platinum).

            Atelierul „Comunităţi din vecinătate” a fost moderat de dl Cristian David. Reprezentanţii românilor de peste frontierele României au expus problemele cu care se confruntă în ţările, în care locuiesc (Bulgaria, Serbia, Albania, Ucraina, Ungaria). Despre situaţia din Republica Moldova, în lumina raporturilor româno-române (adică România – Republica Moldova), au vorbit domnii acad. Nicolae Dabija, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, Alecu Reniţă, redactor-şef al publicaţiei „Natura”, prof. univ. dr. Ion Berghia, basarabean, stabilit la Iaşi, redactorul-şef al publicaţiei „Dor de Basarabia” şi alţii. La lucrările atelierelor au luat parte responsabili de la diverse ministere şi departamente. Continue reading →

Sunt doctor habilitat în istorie, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, preşedinte al Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, redactor-şef al revistei „ProMemoria”.

Am urmărit cu atenţie opiniile referitoare la situaţia deosebit de critică, în care se află revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, condusă de dl Alexandru Bantoş.

Fără îndoială, revista „Limba Română” a avut (are şi, sunt convins – va avea!) un rol decisiv în promovarea românismului (a limbii, literaturii, culturii, istoriei românilor) în teritoriile populate de români (teritorii româneşti, dar înstrăinate de imperii ce nu mai există astăzi), (români) supuşi deznaţionalizării timp de secole. Revista „Limba Română” are o importanţă deosebită în păstrarea identităţii naţionale româneşti, mai ales în condiţiile în care în Republica Moldova problema identitară „se menţine” în dezbaterile politice. Cunoscuta frază a dlui Marian Lupu (era în funcţia de preşedinte al Parlamentului, nu, nu de la Tiraspol, de la Chişinău!) este relevantă: „Din punct de vedere ştiinţific limba este română, din punct de vedere politic – este limba „moldovenească”.

Da, este adevărat: revista „Limba Română” a apărut şi în condiţii ostile, în timpul guvernării neocomuniştilor (2001-2009), când glotonimul „limba română” era izgonit din vocabularul basarabenilor şi interzis în mass-media controlată de comunişti. Între timp, puterea politică de la Chişinău s-a schimbat: în locul comuniştilor, la guvernare au venit partide necomuniste, forţe politice, ce nu împărtăşesc ideologia leninist-stalinistă şi nu servesc (am vrea să credem) interese străine. În mod cu totul ciudat, atitudinea autorităţilor de stat din Republica Moldova este, ca şi în trecutul comunist, refractară faţă de componentele de bază ale identităţii noastre naţionale, fie că e vorba de Limba Română, de Istoria Românilor etc. Continue reading →

La sfârşitul anului trecut profesorul univ. dr. Vasile Şoimaru a publicat şi a organizat lansarea celei de-a doua ediţii a cărţii „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”[1]. Prima ediţie a lucrării a fost lansată în noiembrie 2012. Cu acel rilej am scris următoarele rânduri:

            „Energicul şi energizantul prof. univ. dr. Vasile Şoimaru a ajuns cu propria-i maşină la locul unde Donul, care curge dinspre nord spre sud, înspre Stalingrad (astăzi Volgograd), la un moment face un cot spre sud-vest, revărsându-se în Marea Azov. De aici şi noţiunea „Cotul Donului”. O noţiune nu doar geografică, ci una cu adânci semnificaţii emoţionale: anume aici, acum 70 de ani, s-a consumat una din cele mai mari drame omeneşti – Bătălia de la Stalingrad – cea mai sângeroasă din anii celui de-al Doilea Război Mondial. Anume aici, la Cotul Donului, s-au luptat vitejeşte militarii români, uniţi în Armata a III-a, condusă de generalul de armată Petre Dumitrescu – al doilea „comandant român ca importanţă după Mareşalul Ion Antonescu” şi singurul general român, cu excepţia Mareşalului, care a avut sub comanda sa, în primăvara anului 1943, în Basarabia, o armată germană (Armata a 6-a ). Continue reading →

Editura „Corint” din Bucureşti a scos de sub tipar cartea istoricului Michael K. Jones „Stalingrad: cum a triumfat Armata Roşie”[1].

Autorul monografiei şi-a concentrat atenţia asupra luptelor de apărare a Stalingradului, realizate de Armata 62 (comandant – general-locotenentul Vasilii Ciuikov) din cadrul Frontului Stalingrad (condus de general-colonelul Andrei Eriomenco). Armata 62 a fost forţa militară care a apărat nemijlocit Stalingradul – oraş ce se întindea pe o distanţă de 40 km pe malul drept (de vest) al fluviului Volga.

Autorul studiului a găsit un grup de veterani ai Bătăliei de la Stalingrad, care au povestit scene din timpul acelor lupte. În plus, autorul a folosit Jurnalul de război al Armatei 62, păstrat în Arhiva Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse din Podolsk, alte surse din aceiaşi arhivă, materiale personale ale lui Vasilii Ciuikov, puse la dispoziţia dlui Michael K. Jones de către feciorul comandantului sovietic, Aleksandr Ciuikov, materiale din arhivele germane, precum şi literatura de specialitate, publicată în limba engleză. Autorul a mers şi s-a documentat la faţa locului, în Volgogradul de astăzi (Stalingradul de atunci), a văzut cu ochii proprii urmele luptelor din 1942-1943 pentru apărarea acestui oraş. Continue reading →