În curând se vor împlini 65 de ani de la cel de-al doilea „val” al deportărilor din RSS Moldovenească.

După implicarea basarabenilor pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, după mobilizarea forţată, în primăvara-vara anului 1944, în Armata roşie şi trimiterea multora dintre ei pe cele mai primejdioase sectoare ale Frontului de Est, iar apoi – şi în câmpiile Manciuriei, în războiul URSS împotriva Japoniei, mulţi consângeni s-au confruntat cu o altă crimă antiumană fără precedent: foametea provocată în 1946-1947 (au murit în chinurile groaznice ale lipsei de produse alimentare peste 200 000 de oameni). Continue reading →

            În perioada 23-27 iunie 2014, împreună cu un grup de studenţi de la anii 1-3 de studii ai Facultăţii de Istorie şi Filozofie, am realizat o vizită de documentare în România.

            Primul obiectiv istorico-cultural şi de spiritualitate ortodoxă română a fost Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Situată la poalele munţilor Făgăraş, mănăstirea a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, între anii 1688-1714. Confruntările religioase din Transilvania, supusă vremelnic Austro-Ungariei, au dus nu doar la persecutarea ortodocşilor, ci şi la distrugerea lăcaşurilor sfinte ale acestora. Aşa cum remarcă stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, arhimandritul Ilarion Urs, într-o broşură consacrată Mănăstirii, numai generalul vienez Bukow a distrus în Transilvania „mai mult de 150 de mănăstiri”[1]. Aceiaşi soartă a avut-o şi Mănăstirea Brâncoveanu: în 1785 a fost distrusă. Continue reading →

Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) l-a ales pe dl Gheorghe Duca în funcţia de preşedinte al acesteia pe încă un termen de 6 ani (al treilea mandat). Asta în pofida legii (sau regulamentului AŞM) care prevede ocuparea acestei funcţii doar doi termeni. Într-un stat, bazat pe drept, cetăţenii respectă legea. În R. Moldova sunt aplicate interpretările legii, făcute de unii jurişti. Nu, nu jurişti luaţi la întâmplare, ci de jurişti foarte şi foarte apropiaţi de PDM, aflat la putere, şi din care face parte (conform unor informaţii) Gh. Duca.

Ce poate face dl Gh. Duca în următorii 6 ani? Ceea ce a făcut până acum, numai că mai rău. Nu sunt excluse răzbunările din partea noului vechi preşedinte al AŞM. Ştiinţele socio-umanistice aşa cum nu au fost în vizorul conducerii AŞM (citeşte – Gh. Duca), aşa vor rămâne. Continue reading →

 Cu domnul Gheorghe Nicolaev am fost colegi de facultate. A fost un student exemplar: corect cu profesorii şi colegii, silitor, disciplinat, om de cuvânt. Nu întâmplător, imediat după absolvirea  Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (1980), Gh. Nicolaev a fost recomandat de Decanatul Facultăţii pentru continuarea studiilor doctorale la Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a URSS (Moscova). În timpul doctoranturii Gh. Nicolaev a cercetat probleme de istorie a culturii în anii totalitarismului sovietic, susţinând cu succes teza de doctor în ştiinţe istorice. Din 1984 până în prezent colegul Gheorghe Nicolaev munceşte în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, mulţi ani fiind Secretar ştiinţific al numitului Institut (1991-2006), în prezent are funcţia de cercetător ştiinţific coordonator. Continue reading →

Vulcanicul profesor universitar Anton Moraru a mai publicat o carte. De această dată despre scriitorul Bogdan Istru. Pentru realizarea volumului dat există mai multe motive. La 13 aprilie 2014 se vor împlini o sută de ani de la naşterea poetului şi publicistului Bogdan Istru, care s-a născut şi a copilărit în satul Pistruieni, raionul Teleneşti – localitatea de baştină a dlui profesor Anton Moraru. În plus, tatăl profesorului Anton Moraru, Grigore, l-a cunoscut bine pe scriitorul Bogdan Istru, iar când era în Capitală – se întâlnea cu poetul consătean. În urma unei astfel de întâlniri, Bogdan Istru a scris un articol („Paşii vremii”), în care, între altele, menţiona: „…N-a fost bucurie mai mare pentru Grigore Moraru decât atunci, când, anul trecut [1957], feciorul său Anton, absolvent al Tehnicumului Continue reading →

Suntem martorii unei situaţii curioase, inedite: în faţa noastră o parte a teritoriului ţării vecine cu noi, Ucraina, este ocupată de Rusia, anexată şi declarată teritoriu al Federaţiei Ruse. Din toate punctele de vedere (militar, politic, informaţional, logistic etc.) operaţiunea de anexare a Crimeii a fost realizată excepţional: fără vărsare de sânge (cu unele excepţii), fără reacţii vehemente din partea opiniei publice ucrainene (nu au fost, cel puţin deocamdată, organizate mitinguri de protest în Ucraina, dar şi în alte state, inclusiv – în Republica Moldova). La noi, în R. Moldova, comunitatea ucrainenilor este  cel mai numeros grup etnic minoritar. Nu am văzut, însă, un protest, organizat de liderii acestei comunităţi în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău sau o manifestare de solidaritate cu cauza dreaptă a ucrainenilor, organizată în faţa Ambasadei Ucrainei. Nimic, linişte şi pace! Continue reading →

Stimaţi prieteni,

 Joi, 13 martie 2014, la ora 18, a încetat să bată inima celei care a fost Ana Petrenco. Mama s-a născut la 15 februarie 1924, în satul Feşteliţa, raionul Ştefan Vodă, în familia unor agricultori. A făcut legendarele „patru clase” la „români”, adică şcoala primară, dar care în România interbelică au însemnat cât o Universitate din  Republica Moldova de astăzi.

A trecut prin anii grei ai Războiului de reîntregire a Neamului Românesc (1941-1944), a văzut cu ochii proprii urgiile războiului (despre care, uneori, ne povestea), apoi a depăşit anii foametei, provocate de regimul comunist, instaurat cu forţa armelor în interfluviul Pruto-nistrean. Ea şi sora ei, Eufrosinia, au rămas în viaţă datorită plecării în Lvov (ea spunea „Polişa”, adică Polonia; în memoria ei Lvovul însemna Polonia). Deşi răpit de sovietici, Lvovul a avut posibilitatea să hrănească (contra muncă, bineînţeles) mulţi basarabeni, între care a fost şi mama noastră.

„Nu timpul e sub oameni, ci omul e sub timpuri”, scria cronicarul. Aşa a fost şi cu mama: a făcut şi şcoală sovietică, a lucrat în diverse instituţii, ca până la urmă să îmbrăţişeze meseria de bucătar (asta pentru că tatăl nostru pregătea şi el mâncare foarte gustoasă); a lucrat bucătăreasă, apoi – bucătar-şef la restaurantul din Căuşeni.

A fost un om de omenie, ne-a scos în lume (pe mine şi soră-mea, Liuba Petrenco), a fost un om împătimit de viaţă.

Dar toate pe această lume au un sfârşit…

Dumnezeu s-o ierte.

Înmormântarea va avea loc pe data de 15 martie 2014. Slujba religioasă va avea loc în Biserica din centrul oraşului Căuşeni, cu începere de la ora 11:30.

 Al Dvs., A.P.

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOZOFIE

INSTITUTUL DE ISTORIE SOCIALĂ „PROMEMORIA” (INIS „PROMEMORIA”) 

Raport de activitate pentru anul 2013

INIS „ProMemoria” a fost înregistrat la Ministerul Justiţiei pe data de 22 octombrie 2010 (nr. 314). La 15 februarie 2011 a avut loc şedinţa festivă de inaugurare a Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”. Prin decizia Senatului USM din 27 decembrie 2011, INIS „ProMemoria” a fost încadrat în organigrama Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din Moldova; în 2013 INIS „ProMemoria” a fost inclus pe site-ul oficial al USM

În perioada de dare de seamă (ianuarie-decembrie 2013) membrii INIS „ProMemoria” au reuşit să realizeze următoarele obiective: Continue reading →

Diverse probleme ale celui de-al Doilea Război Mondial rămân actuale, sute de cercetători continuând lucrul în vederea depistării noilor documente, înregistrării amintirilor de la puţinii martori ai evenimentelor de atunci, care au rămas în viaţă. România s-a implicat în cel de-al Doilea Război Mondial pentru recucerirea teritoriilor sale, anexate de URSS în iunie 1940 (Campania in Est, 22 iunie 1941 – 23 august 1944), după care a luptat, alături de Naţiunile Unite împotriva Germaniei naziste (23 august 1944 – 9 mai 1945). Conform estimărilor făcute de istorici, România a pierdut din rândurile armatei 794 562 militari, o bună parte din ei – pe Frontul de est. Mult timp cercetătorii români nu au avut acces la documentele care se referă la prizonierii de război români, capturaţi de sovietici în situaţii diverse ale Războiului germano-sovietic. Continue reading →

Este titlul cărţii domnului Mihai Babele (Neceainicu), lansată vineri, 28 februarie 2014, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova (BNRM). Evenimentul a fost organizat de autorul cărţii, BNRM şi Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”.

Autorul cărţii a deschis şedinţa cu o prezentare de ansamblu a lucrării dumnealui, a expus motivele ce l-au impus să redacteze cartea iniţial în limba rusă[1], apoi s-o traducă în limba română.

Primul care a vorbit despre carte[2], dar şi despre autor, a fost generalul-maior de poliţie Anton Gamurar, primul comandant al Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială, tot domnia sa – autorul Prefeţei la cartea lansată. Citez din Prefaţă: „În această arte evenimentele, toate procesele sunt redate prin faptele oamenilor care au participat la război. De la ţărani simpli, care au început reformele la ei acasă, apoi cu arma în mână s-au ridicat la apărarea Patriei lor contra cotropitorilor ruşi, are voiau să ne întoarcă în trecut, până la persoane ce ocupau posturi înalte în conducerea ţării”[3]. Continue reading →