Stimaţi prieteni,

La sfârşitul lunii decembrie 2012 am scos de sub tipar nr. 3 al revistei Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”. Revista a fost parţial repartizată specialiştilor, parţial – scoasă de vânzare publicului larg cititor.

Vă vom fi foarte recunoscători dacă veţi putea cumpăra această revistă, publicată pe baza unor investiţii particulare. O parte din banii adunaţi vor fi direcţionaţi spre următorul număr al revistei, pregătit deja pentru tipar. Revista poate fi cumpărată la chioşcurile USM şi în reţeaua de librării „Cartea”. Preţul revistei – 65 lei + adausurile comerciale.

Ne bucură faptul că revista a intrat deja în vizorul specialiştilor în materie. Astfel, distinsul istoric Anton MORARU, prof. uni., dr. hab., colaborator al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, a avut amabilitatea de a face o prezentare a revistei noastre în săptămânalul „Literatura şi Arta” de astăzi, 14 februarie 2013. Continue reading →

  Stimaţi prieteni,

 Azi, 13 februarie 2013, va rămâne în istoria politică a RM ca ziua în care a fost anulat Acordul de constituire a Alianţei pentru Integrarea Europeană. De azi, în RM s-a constituit o dualitate a puterii de stat. Cunoaştem din istorie că o astfel de situaţie nu durează mult. Ori învinge o „felie” a puterii, ori cealaltă.

 Cu rugămintea de a nu mă introduce în nici o listă (aşa cum o fac unii de la noi) şi cu riscul de a greşi, eu cred aşa:

Pe de o parte, s-a constituit şi se întăreşte, unul din centrele de putere, să-l numim „Gruparea Plahotniuc”. Pilonul de bază al acesteia este controversatul om de afaceri, dar şi omul politic, Vlad Plahotniuc. Acesta este învinuit de căpătuirea ieşită din comun, deseori ilegală, de coruperea instituţiilor de drept etc.

Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Pe anumite site-uri a apărut un interviu cu numitul Ilie Bratu, tip ce pretinde a fi unionist convins, dar care a lovit cu nesimţire în oameni care sunt români, simt româneşte şi care, în măsura puterilor lor, au apropiat idealul Unităţii Naţionale Româneşti.

În acel interviu am fost nominalizat şi eu. Tipul debitează nişte gogomănii de te iau dracii. Eu, subsemnatul, şi el, Ilie Bratu, nu ne cunoaştem în aşa măsură de bine ca el să poată formula afirmaţii categorice faţă de activitatea şi opiniile subsemnatului. Acest tip, Bratu, consideră în mod eronat, că oamenii care nu fac ceea ce crede el că trebuie ei să facă, sunt nişte trădători. Continue reading →

Ieri, 2 februarie, s-au împlinit 70 de ani de la victoria Armatei roşii în bătălia de la Stalingrad. A fost cea mai mare bătălie din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, victorie ce a schimbat mersul conflagraţiei: de acum încolo Coaliţia antihitleristă va dicta perspectiva victoriei asupra Germaniei naziste.

Cu acest prilej, la 1 februarie 2013, Portalul de ştiri „AVA.MD”, împreună cu Asociaţia istoricilor şi politologilor „Pro-Moldova” a organizat o Conferinţă ştiinţifică internaţională cu tema: „Marea bătălie de la Stalingrad şi impactul ei asupra destinelor Moldovei şi României”.

Deschiderea Conferinţei a fost moderată de dr.-hab. Serghei Nazaria.

Cuvânt de salut a avut Vladimir Voronin, liderul PCRM. A vorbit despre importanţa victoriei de la Stalingrad, urmările şi învăţămintele ei. Şi-a expus punctul de vedere corect, echilibrat, nimic de obiectat.

[La pauza de cafea, dl Voronin a oferit un interviu după care repede a plecat. Am vrut să-l întreb doar despre organul de presă al PCRM, săptămânalul „Kommunist”, care, iată, nu mai apare din ianuarie 2013. De ce oare? PCRM nu mai are oare bani? În orice caz, eu am fost un cititor fidel al gazetei bolşevicilor moldoveni. Păcat că s-a prăpădit!] Continue reading →

Pe data de 14 februarie 1949 a avut loc primul interogatoriu al lui Ia. Ogurţov după ce i s-a citit incriminarea.

Anchetarea a început la ora 14:15.

Anchetatorul Zealin l-a întrebat pe Ia. Ogurţov în ce circumstanţe l-a cunoscut pe şeful postului de jandarmi din satul Semionovca. Inculpatul a povestit cum la două zile după numirea în post, Colan, şeful postului de jandarmi, a venit la primărie. Aici, în prezenţa primarului Grigori Proscurchin, a notarului Vasile Zaha, a lucrătoarei tehnice Parascovia Cărăuş, el, Ia. Ogurţov, secretar al primăriei, a făcut cunoştinţă cu şeful postului de jandarmi. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Continui expunerea modului de funcţionare a maşinăriei represive sovietice, extinse asupra României. Ca model va fi cazul familiei Ogurţov.

După arestare, Iacob Ogurţov a fost interogat de 6 ori, primul interogatoriu fiind la Căuşeni, celelalte – la Chişinău. Interogatoriile erau desfăşurate în limba rusă, în prezenţa unui stenograf. Întrebările ofiţerului MGB [rus.: Ministerul securităţii statului] şi răspunsurile inculpatului erau stenografiate cu mâna. În linii mari, scrierile sunt caligrafice, pot fi citite uşor. Fiecare pagină a dosarului a fost semnată de inculpat. Cazul lui Iacob Ogurţov demonstrează cu lux de amănunte cum un om nevinovat a încasat de la organele represive sovietice 25 de ani de muncă forţată. Voi prezenta cele 6 procese verbale ale interogatoriilor cu scurte comentarii la fiecare din acestea. Continue reading →

La redactarea acestui studiu despre soarta dramatică a familiei Ogurţov au fost folosite memoriile doamnei Tamara Batâr, fiica lui Iacob Ogurţov, publicate într-o broşură[1], copii-xerox din dosarul de condamnare al lui Ia. Ogurţov, din Arhiva SIS al RM, păstrate în arhiva familiei Batâr, fotografii de familie, precum şi interviul, solicitat doamnei Tamara Batâr, sâmbătă, 26 ianuarie 2013. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

La 22 iunie 1940 Franţa a fost nevoită să cedeze în faţa agresorului german. Cel de-al treilea Reich triumfa: adversarul de sute de ani a fost răpus.

Putea oare conducerea stalinistă a URSS să admire liniştită succesul prietenilor ei germani? Bineînţeles, nu! Deja a doua zi (23 iunie 1940) seara V. Molotov i-a comunicat ambasadorului german la Moscova Schulenburg cum că „soluţionarea chestiunii Basarabiei nu mai suferă nici o amânare” şi că revendicările URSS „se extind şi asupra Bucovinei”[1]. Partea germană a rămas uimită de pretenţiile sovietice. Disputa a durat până la 26 iunie 1940, când germanii au acceptat să satisfacă doar o parte a pretenţiilor sovietice: să ia doar regiunea de nord a Bucovinei. Pe data de 26 iunie 1940 Guvernul sovietic a trimis o Notă ultimativă Guvernului regal al României prin care cerea Basarabia, nordul Bucovinei, iar pe harta alăturată, Molotov a mai adăugat Ţinutul Herţa şi câteva insule de la Gurile Dunării. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Ieri, 24 ianuarie 2013, cu ocazia împlinirii a 154 de ani de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859) la Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu” din centrul capitalei RM şi-a desfăşurat lucrările Masa rotundă cu genericul „Ideea unităţii naţionale româneşti în spaţiul basarabean în epoca modernă”. Evenimentul a fost organizat de un grup de instituţii de cultură şi ştiinţă din RM. Este vorba de Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova (USM), Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, Antena din Chişinău a Agenţiei Universitare pentru Francofonie şi Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu”. Continue reading →

Stimaţi prieteni,

Specialiştii în istoria URSS cunosc multiplele procese judiciare staliniste, în care oamenii erau condamnaţi la ani grei de muncă forţată sau chiar împuşcaţi pentru fapte neînsemnate. Cele mai cunoscute procese, reflectate în literatura de specialitate, s-au bazat pe prevederile Legii URSS din 7 august 1932, cunoscută mai larg ca „Legea celor trei spice”. Este vorba de o lege, ce se referea la ocrotirea proprietăţii de stat şi celei colhoznice, dar care a fost aplicată în mod absurd: în anii 1932-1933, când URSS trecea printr-o foamete înspăimântătoare, acele persoane, care – lihnite de foame -, mergeau în câmp, după ce grâul era deja recoltat şi adunau trei spice, erau depistate de organele represive ale URSS şi condamnate la ani grei de puşcărie, lagăre de muncă forţată sau chiar împuşcare.

În mod ciudat, în textul Legii nu figurează noţiunea de „spice”. Legea are un caracter general, dar aplicarea ei practică, deosebit de drastică, la cazuri minore, i-a dat o nouă denumire: „Legea celor trei spice”.

Aşa cum scrie dl Alexei Memei în excepţionala sa carte „Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947). Mărturii documentare”[1], la 13 septembrie 1932, preşedintele Judecătoriei Supreme a URSS A. Vinogradov, procurorul Judecătoriei Supreme a URSS P. Krascov şi locţiitorul preşedintelui OGPU A. Akulov au trimis subalternilor lor din republicile 

Continue reading →