Esenţa pseudo-ideologiei moldovenismului de peşteră din Republica Moldova (RM)

În rândurile ce urmează voi puncta principalele teze antiştiinţifice (adică, neconforme cu realitatea) sau pseudoştiinţifice (adică, care par a fi ştiinţifice, dar, în realitate, nu sunt), propagandistice ale autoproclamaţilor „patrioţi ai Moldovei”, „voievozi”, într-un cuvânt – moldovenişti.

Fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, este patriot al locului de baştină, al locului unde s-a născut, a copilărit, şi-a petrecut adolescenţa. În linii mari – noi toţi ne iubim patria.

Eu m-am născut în orăşelul Căuşeni, în numita „mahalaua rusească”. Mic fiind, împreună cu alţi măhăleni, eram patrioţi ai mahalalei noastre, detaşându-ne clar de copiii altor mahalale din Căuşeni. Noi organizam turnee de fotbal între mahalale, ceea ce adăuga un plus de mândrie pentru locul concret de unde proveneam. Noi eram „la noi acasă”. La absolvirea şcolii de cultură generală, am conştientizat: căuşenenii, indiferent de mahala, constituie o singură comunitate. Apoi am făcut studii universitare, la Chişinău, şi am constatat că noi, moldovenii (aşa am fost trecuţi în actele de stare civilă) suntem un popor, care, locuind în diferite localităţi, vorbeşte aceiaşi limbă, la nunţi şi cumătrii cântăm aceleaşi cântece, dansăm aceleaşi dansuri, avem cam acelaşi temperament etc. Din studii şi experienţă personală am cunoscut istoria exactă a teritoriului pe care locuim, soarta acestuia şi a oamenilor lui. Am constatat, că suntem un singur Neam, dar – datorită vicisitudinilor istorice – locuim în state diferite; am aflat şi cauzele acestei stări de lucruri. Consider că mulţi semeni de-ai mei au trecut prin aceleaşi etape de conştientizare a fiinţei proprii şi locului ocupat în societate. Continue reading →

2.260 vizualizări

Lasă un răspuns

Apelul rectorului ULIM d. Andrei Galben

Dl Andrei Galben, academician, rector al ULIM, a publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” de ieri, 24 mai 2012, un Apel adresat tuturor – oamenilor politici şi celor din afaceri, academicienilor şi oamenilor simpli, de bună-credinţă, apel în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de perspectivele Republicii Moldova.

În cele ce urmează mă voi opri asupra opiniilor dlui rector referitoare la istorie şi limbă. Adresându-se istoricilor şi dând dovadă de sinceritate, dl A. Galben scrie că îi „este ruşine pentru breasla noastră” [dl academician este istoric de meserie]. De ce? Pe ce se bazează această stare de jenă faţă de colegii istorici? Autorul Apelului explică: „Tinerii care s-au născut în Republica Moldova (RM) şi au ajuns în aulele studenţeşti nu au o claritate referitor la cine sunt şi de unde vin, din ce seminţie fac parte, sunt români sau moldoveni”. Bun, am înţeles. Deşi, există o bună parte din tineri, inclusiv şi în primul rând – studenţi, care ştiu destul de bine că fac parte din Neamul Românesc (sunt români) şi locuiesc în RM (adică, geografic vorbind, sunt moldoveni). Continue reading →

7.076 vizualizări

Lasă un răspuns

Reacţia ciudată a istoricilor ruşi

Între 14 şi 16 mai 2012 la Chişinău şi Iaşi şi-a desfăşurat lucrările o conferinţă internaţională, consacrată împlinirii a 200 de ani de la anexarea interfluviului Pruto-nistrean (numit în 1813 Basarabia) de către ruşi. Conferinţa ca conferinţa: au mai fost şi vor mai fi! Atenţia a fost atrasă asupra a două fapte concrete: 1) în cadrul lucrărilor conferinţei, după orice discurs, cei prezenţi în sală aplaudau frenetic; 2) organizatorii conferinţei nu au prevăzut timp pentru întrebări-răspunsuri şi dezbateri, elemente obligatorii pentru astfel de acţiuni. Altfel spus: aplaudând, cei din sală s-au solidarizat cu prezentatorii comunicărilor, cu ideile expuse în discursuri. Nimeni din participanţii la conferinţă nu s-a ridicat să declare că nu împărtăşeşte opiniile celui de la tribună.

Lacuna cea mai mare a organizatorilor a fost, însă, lipsa de timp pentru dezbateri; asta pentru că anume discuţiile oferă obiectivitate subiectelor controversate. Asta a fost. Ce a urmat? Continue reading →

2.012 vizualizări

Lasă un răspuns

Un articol ce nu trebuie trecut cu vederea

Autorul articolului este dl Nicolae Negru. Articolul se numeşte „Moldova împărţită în patru, eliberare au ocupaţie?” Asta pentru că degrabă vine 28 iunie şi o parte din mass-media va întreba din nou: eliberare sau ocupaţie? Eu la astfel de „dezbateri” nu mai merg. Nu văd rostul.

Dl Nicolae Negru a formulat foarte corect întrebările: „Violul – crimă sau iubire?” sau „Tâlhăria – furt sau binefacere?” „Dacă violatorul, scrie în continuare dl N. Negru, îi cumpără victimei şaluri, bijuterii (adică investeşte) şi îi propune să o ia în căsătorie (o tratează ca pe un egal), nu am putea [oare] să-l iertăm, considerând că a procedat din surplus de iubire?”

Tonalitatea dată de dl N. Negru este absolut corectă, binevenită şi actuală. În cazul anexării Basarabiei la Rusia nu poate fi vorba de două „opinii”: furtul nu poate fi calificat altfel decât furt. Urmările acelui furt teritorial au fost catastrofale pentru moldovenii rupţi în două părţi de ruşi: cei rămaşi sub dominaţie străină au fost lipsiţi de perspectivele vieţii naţionale, spirituale, au fost lipsiţi de procesele de modernizare (europenizare), prin care au trecut consângenii noştri de dincolo de Prut, dar şi alte popoare din centrul şi estul Europei. Continue reading →

1.883 vizualizări

Lasă un răspuns

Mulţumesc polonezilor!

     Ieri am avut o zi deosebită.

Excelenţa Sa, Ambasadorul Poloniei la Chişinău, Bogumił Luft mi-a înmânat Ordinul Crucea de Merit de Argint, decernată de ES Preşedintele Poloniei Bronisław Komorowski.

Aduc şi pe această cale sincere mulţumiri Preşedintelui Poliniei Bronisław Komorowski, colaboratorilor Ambasadei Poloniei la Chişinău, tuturor prietenilor polonezi pentru această înaltă apreciere a activităţii subsemnatului în vederea studierii şi predării Istoriei polonezilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada postbelică.

Citez mai jos din informaţia Agenţiei de ştiri Infotag cuvintele domnului Ambasador Bogumił Luft, rostite în cadrul ceremoniei de înmânare a înaltei distincţii: „Dvs. aţi scris mult despre Polonia şi despre evenimentele foarte dureroase din istoria noastră, demonstrând un interes special pentru Polonia. Totodată, prin munca Dvs., aţi reuşit să promovaţi valorile culturi poloneze în Moldova, fapt pentru care vă suntem recunoscători”. Continue reading →

1.914 vizualizări

Lasă un răspuns

Nu eliberare, ci ocupaţie! Toţi la miting!

Astăzi se împlinesc 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti prin care Imperiul Otoman ceda, iar Imperiul Rus anexa o jumătate din Principatul Moldovei, teritoriu numit în 1813 Basarabia.

Toate relele, neîmplinirile, strădaniile, de atunci ni se trag. Moldova, intrată împotriva voinţei ei, sub stăpânire străină, a fost exclusă din procesele de modernizare, desfăşurate în Europa Occidentală şi Centrală. Aflate la acelaşi (sau aproape acelaşi) nivel de dezvoltare economică şi socială cu statele vecine, Basarabia nu a mai progresat în ritmurile statelor europene. Am rămas în urma acelora cu 100 de ani!

Cultura, viaţa spirituală, educaţia au fost anihilate şi ele. Către 1917 gubernia Basarabia era cea mai săracă şi subdezvoltată economic în comparaţie cu alte gubernii ale Imperiului ţarist, iar ştiinţa de carte era sub orice nivel. Continue reading →

7.783 vizualizări

Lasă un răspuns

Comemorarea la Chişinău a anexării interfluviului Pruto-nistrean

La chemarea săptămânalului „Literatura şi Arta”[1], astăzi, 13 mai 2012, la Chişinău, au avut loc acţiuni comemorative, prilejuite de împlinirea a 200 de ani de la anexarea unei jumătăţi a Principatului Moldova (numită ceva mai târziu – Basarabia) de către Imperiul ţarist. Manifestaţiile au fost organizate de Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, Asociaţia Veteranilor Războiului din 1992 „Tiras-Tighina”, cu susţinerea Consiliului Naţional al Unirii, a Asociaţiei „Acţiunea 2012” şi a altor organizaţii neguvernamentale. Memoraţi, vă rog, cuvântul „neguvernamentale”. Asta pentru că vom reveni ceva mai jos.

Între ora 13 şi 14, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în auzul cântecelor patriotice româneşti, s-au adunat mii de oameni. În preajma Arcului de Triumf s-au adunat un mănunchi de ultra-patrioţi „moldoveni” cu câteva drapele bicolore (roşu-albastru). În opinia acestor rătăciţi ai sorţii, bicolorul roşu-albastru, chipurile ar fi „drapelul” lui Ştefan cel Mare. Nimic mai fals! În realitate, din câte se zvoneşte prin Târgul Chişinăului, un oarecare student de la Şcoala de Antropologie a lui Mark Tkaciuk, ar fi inventatorul (născocitorul) acestui bicolor. Probabil, numitul student s-o fi inspirat de la culorile robinetului (roşu – apă caldă, atunci când este; şi albastru – apă rece). Astfel, drapelul bicolor roşu-albastru ar fi potrivit pentru Întreprinderea „Apă-canal” Chişinău, da nu drapel de stat pentru R. Moldova. Continue reading →

2.469 vizualizări

Lasă un răspuns

Raptul rusesc al Moldovei dintre Prut şi Nistru, comemorat la Ungheni

Astăzi, 12 mai 2012, la Ungheni a avut loc Conferinţa teoretico-ştiinţifică „200 ani de la anexarea Basarabiei”, eveniment la care au participat profesorii de istorie, precum şi liceeni, îndrăgostiţi de Muza Clio, învingători ai Olimpiadei raionale la Istorie.

Dl Alexandru Ciuvaga, vicepreşedintele raionului Ungheni, şeful Direcţiei generale Învăţământ, tineret şi sport, s-a adresat celor prezenţi cu un cuvânt de salut. Organizatorii Conferinţei au considerat necesar de a elogia liceenii care s-au evidenţiat prin cunoştinţe profunde, luând locuri premiante la Olimpiada de Istorie.

Prima elevă, invitată pentru oferirea Diplomei de menţiune, a fost dra Adriana Ţurcan (Liceul teoretic „Gheorghe Asachi”, Ungheni), urmată de Ion Scorobogaci (Liceul teoretic, Sculeni) şi Ion Sococol (Liceul teoretic „Vasile Alecsandri”, Ungheni). Au urmat trei liceeni care au ocupat locul III: Ion Maxim (Liceul teoretic „Elada”), Cristina Landa (Liceul teoretic „Mihai Eminescu”) şi Lucian Primac (Liceul teoretic „Gheorghe Asachi”, Ungheni). Comisia raională de organizare a Olimpiadei la Istorie a menţionat, de asemenea, lucrările a încă trei liceeni: Mihai Procopciuc (Liceul teoretic „Alexei Mateevici”), Elena Polinicenco (Liceul teoretic „Dimitrie Cantemir” şi Ana Bordeniuc (Liceul teoretic „Alexandr Puşkin). Continue reading →

1.762 vizualizări

Lasă un răspuns

Tambovschii volc*

Forfotă mare, prilejuită de 9 mai. În unele mijloace de informare în masă, tradiţionale sau electronice, au fost plasate articole ultra-laudative la adresa Armatei roşii „eliberatoare”, felicitări linguşitoare, închinate veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial din cadrul Armatei roşii (unele postate chiar pe acest portal de informaţii), panouri uriaşe cu ocazia „Zilei Victoriei” în capitala Republicii Moldova (RM), milioane de panglici „Sfântul Gheorghe”, miting şi depuneri de flori la Memorialul Eternitate, ridicat în memoria aceleiaşi Armate roşii. Cei trei conducători ai RM nu au pierdut prilejul pentru a adresa cuvinte de mulţumire Eliberatorului Rus. Dintre cei trei, cel mai patetic a fost dl Marian Lupu. După ce a repetat o teză falsă stalinistă cum că suntem o naţiune „moldovenească”, preşedintele Legislativului a continuat: „Felicitări, dragii mei, cu un foarte profund, cu plecăciune, „Mulţumesc”, pentru victoria, care ne-aţi asigurat-o şi care ne-aţi adus-o; şi pe această cale ne-aţi oferit şansa la viaţă şi ne-aţi oferit şansa pentru prezent şi pentru viitor”. Vă propun să analizăm aceste cuvinte minunate ale spicherului moldovean Marian Ilici Lupu: Continue reading →

5.984 vizualizări

Lasă un răspuns

Pentru ruşi cel de-al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat (în blocnotes-ul moldoveanului conştient)

Se apropie 9 mai. Mare vânzoleală în RM, mai ales în Chişinău. Este momentul „fierberii” elementelor de stânga, începând cu PCRM şi aripa lui comsomolistă (uniunea tineretului comunist) şi încheind cu numiţii „patrioţi” ai Moldovei (în realitate sunt patrioţi ai Rusiei). Chişinăul e împânzit cu panouri uriaşe ce au simboluri ale militarismului sovietic şi sloganul „Felicitări cu ocazia Victorie!” sau „9 mai – ziua Victoriei!”. Deja nu mai este nici o surpriză pentru nimeni: în ajunul zilei de 9 mai echipe de tineri, vorbitori de limbă rusă, împart în stânga şi în dreapta o panglică bicoloră, numită „Sfântul Gheorghe”.

Am ascultat explicaţiile unuia din conducătorii Ligii Tineretului Rus (LTR) despre semnificaţia acestei panglici. Tânărul respectiv căuta argumente „pro” în ortodoxie (Sfântul Gheorghe răpune balaurul; Sfântul Gheorghe – „ocrotitor al victorioşilor” etc.) Dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă promotorii activi ai „panglicii”, de ce atunci nu se distribuie această panglică cu ocazia altor victorii, în cazul altor războaie? Continue reading →

7.222 vizualizări

Lasă un răspuns

Arhiva