Mănăstirea Dervent. Simpozion Ştiinţific Internațional

Rubrica: Centenarul Reîntregirii naţionale la români

Pe data de 7 iulie 2018, la Mănăstirea Dervent (judeţul Constanţa), şi-a desfăşurat lucrările Simpozionul  Ştiinţific  Internaţional cu genericul „Destine frânte pentru Ţară în vatra istorică românească”.

Simpozionul a fost organizat de către Arhiepiscopia Tomisului, Departamentul Cultural-educaţional, Sfânta Mănăstire Dervent, în parteneriat cu Asociaţia naţională „Cultul Eroilor Regina Maria”, filiala judeţeană Constanţa şi cu Asociaţia „Casa Mării Negre / Black Sea House”, în cadrul Programului „Centenarul Unirii în Dobrogea, locul unde începe istoria românilor”, derulat în comun cu instituţiile menţionate.

Sarcina Simpozionului, formulată de organizatori, a fost: „Evidenţierea suferinţelor şi martiriului românesc în ultimii 100 de ani, pe tot cuprinsul vetrei noastre istorice, precum şi a dramelor individuale şi colective care au marcat ultimul veac în România şi în provinciile din aria de etnogeneză românească: lichidarea identităţii şi conştiinţei româneşti în Basarabia şi [nordul] Bucovinei, [Ţinutul Herţa], deportările colective în Siberia şi Kazahstan, masacrele de la Lunca, Ostriţa şi Fântâna Albă, tragediile refugiaţilor basarabeni şi bucovineni în România, dramele celor două războaie mondiale, represiunea comunistă (închisori, lagăre, Canal, munca silnică, ostracizarea elitei, persecuţiile politice şi religioase, domiciliile forţate, epurările etc.), exilul românesc etc.”

Simpozionul şi-a propus atât dezbateri la zi privind cauzele, dimensiunile şi urmările acestor forme ale tragicului şi suferinţei româneşti în ultimul veac, cât şi evocarea unor martiri şi mărturisitori ai poporului român, din toate provinciile sale istorice, prioritar Basarabia şi Bucovina, ale căror destine frânte au ţinut vie forţa credinţei acestui popor în Dumnezeu şi în Ţară. Continue reading →

Pe data de 6 iulie 2018, de la Constanţa am mers spre vest, în direcţia comunei Ostrov. Cu amabilitatea părintelui Vasile – şofer şi ghid -, am vizitat Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, apoi – Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Lipniţa, după care am ajuns la Mănăstirea Dervent, unde, pe data de 7 iulie, s-a desfăşurat un important Simpozion Internaţional pe teme istorice.

În drum spre Ostrov, un indicator arată spre stânga, spre Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”. Drumul trece printr-o pădure, după care apare mănăstirea ca cele trei biserici, cheliile şi construcţiile aferente gospodăriei.

Obiectivul principal, bineînţeles, este peştera. Este o biserică rupestră, săpată în stâncă – un munte nu prea înalt, împădurit. La intrarea în peşteră a fost construit un zid cu o poartă a mijloc ţi două ferestre din părţi (vezi foto nr. 1).

Pe pereţii peşterii sunt multe icoane. Biserica-peşteră are o cupolă destul de înaltă. În locul catapetesmei este pusă icoana Sfântului Andrei. Continue reading →

Fiind la Eforie Sud, am beneficiat de oferta unei firme turistice din Constanţa de a realiza o călătorie în Bulgaria (la Caliacra, Balcic, mănăstirea Aladja şi Varna). Excursia se organizează în fiecare joi şi sâmbătă, timp de o zi. Costul călătoriei a fost de 80 de lei + 20 de leva (procurate la trecere din România în Bulgaria) – plata pentru intrarea în obiectivele turistice ale excursiei.

Trecerea din România în Bulgaria, în autobuse confortabile, pe la Vama Veche. Primul obiectiv vizitat a fost Capul Caliacra. Pe unul din panourile de informaţii e menţionat că acest promontoriu este „unul din cele mai vechi rezervaţii naturale ale Bulgariei” şi unul „dintre cele o sută de obiective turistice” ale ţării date. Chiar de la intrarea în promontoriu se văd ruinele unor construcţii antice (baie romană, sec. IV) şi medievale (biserică bulgară, sec. al XIV-lea) – dovadă a existenţei în acest loc a unor întărituri (cetăţi) – centre ale conducătorilor dobrogeni.

Aici,în Caliacra, bulgarii păstrează vie memoria amiralului rus Fiodor Fiodorovici Uşakov (1745-1817). În preajma intrării pe cap, lângă parcarea de autovehicule, se înalţă un uriaş monument, cioplit în piatră, cu imaginea amiralului F. Uşakov (vezi foto).

Continue reading →

Astăzi, 26 iulie 2018, în Sala mare a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu” a avut loc lansarea volumului „Lupta mihăilenarilor pentru credinţă” [1], semnat de cunoscutul scriitor umorist, medicul-stomatolog Teodor Popovici.

În faţa unui numeros public, moderatorul festivităţii, istoricul şi arhivistul Alexandru Moraru, a deschis solemnitatea, oferindu-i cuvântul Protoiereului Mitrofor Ioan Ciuntu, care a avut cuvinte deosebite, adresate dlui Teodor Popovici.

Apoi au vorbit cunoscuţi poeţi – Nicolae Dabija, Iulian Filip, Vasile Căpăţină, alţi literaţi din Chişinău şi din Republică, fiecare aducând omagii şi cuvinte de laudă poetului, scriitorului, dar – iată şi istoricului -, Teodor Popovici.

Subsemnatul am prezentat succint volumul „Lupta mihăilenarilor pentru credinţă”. Este vorba de o carte de istorie, care se referă la lupta locuitorilor satului Mihăileni, raionul Râşcani (este satul de baştină al domnului T. Popovici) pentru redeschiderea bisericii din sat cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

Cartea are Binecuvântarea Protoiereului Mitrofor Ioan Ciuntu (p. 3-7).

Autorul prezintă istoria construirii bisericii din Mihăileni (proiectată în 1876, edificată şi sfinţită în anul 1883, p. 17), subliniază că în perioadele când Basarabia a fost parte a României, guvernele „au avut o mare grijă de biserică şi credinţă” (p. 19) şi prezintă cititorilor un extras din Dispoziţiile şi opiniile date de mareşalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, din 11 aprilie 1942. Între altele, în Ordinul emis, Ion Antonescu insista: „…Preoţii trebuie să se lepede în întregime de materialism şi de dorinţa trufaşă de a strânge avere” [actual şi astăzi]. „Mănăstirile, scria I. Antonescu, trebuie transformate în cuiburi de cultură, de muncă, întărire sufletească şi de educaţie, ca pe vremurile voievodale” (p. 20). Continue reading →

Am aflat cu adâncă durere vestea morţii Vioricăi Nicolenco (n. 1971) – unuia dintre cei mai talentaţi şi erudiţi istorici români din Republica Moldova.

În 1994 Viorica Nicolenco a absolvit Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi, a lucrat la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Moldova (1997-1999). Viorica Nicolenco a fost preocupată de probleme ale Istoriei Românilor (perioada interbelică). A studiat una din cele mai complicate teme – cea a constituirii şi manifestării Extremei Drepte în Basarabia[1], a scris recenzie la una din monografiile la problematica dată[2], a publicat o monografie[3], devenită raritate bibliografică.

În 1999 Viorica Nicolenco a susţinut teza de doctor în istorie (conducător ştiinţific – prof. univ., dr. hab. Ion Şişcanu), având ca subiect activitatea partidelor de dreapta din România, în special – din Basarabia. V. Nicolenco a depistat cauzele ce au favorizat apariţia şi dezvoltarea formaţiunilor politice de dreapta, a constatat prezenţa mai largă a cuziştilor în comparaţie cu legionarii, a arătat baza socială a forţelor de extremă dreapta din Basarabia.

Viorica Nicolenco a predat la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM, 1999-2004); a beneficiat de o bursă în SUA (University of Wisconsin, Madison, 2002-2003); a elaborat 12 cursuri universitare; în 2004 a fost declarată „cel mai bun profesor al anului 2004”. Continue reading →

Între 1 şi 6 iulie 2018 am vizitat obiectivele de interes istoric şi cultural ale staţiunii balneare Eforie Sud.

Într-un pliant, difuzat de Centrul naţional de informare şi promovare turistică – CNIPT (Eforie Sud, strada Republicii, nr. 27, directoare dna Claudia Lazăr), este scris că Eforie Sud „este cea mai veche staţiune de pe litoralul românesc”, că localitatea „a fost înfiinţată în 1899 de Ioan şi Elena Movilă, familie boierească din părţile Moldovei”.

Spre sud de CNIPT începe un frumos parc orăşenesc. În centru – un monument impunător, înconjurat cu un gard de fier, ridicat în memoria lui Ioan Movilă (1847-1904), întemeietorul localităţii. Pe cele patru părţi ale postamentului sunt imprimate basoreliefuri care prezintă succint aportul soţilor Movilă în localitatea dată. Astfel, primul basorelief prezintă imaginea lui Ioan şi Elenei Movilă, ţinând în mâini macheta bisericii din Eforie Sud şi inscripţia: „Ioan şi Elena Movilă – ctitorii bisericii din Eforie Sud”. Pe următorul basorelief e scris: „Întemeietorul localităţii Movilă, devenită Carmen Silva[1], Vasile Roaită[2], Eforie”. Urmează basorelieful cu inscripţia „Băile de sănătate Movilă” şi imaginea clădirii unde se organizau acele băi. Ultima inscripţie – „Movilă – plaja şi băile solare” cu imaginea sculptată a ţărmului Mării Negre. Continue reading →

„Nu da, Doamne, nimănui, soarta deportatului” (Elena Şoimu-Postolachi)

[prezentarea volumului „Surghiunul” de Maria Nestor-Şoimu şi Elena Şoimu-Postolachi[1]]

Cuvinte-cheie: Parcani (Soroca), deportarea 1941, Anastasievka, Tomsk, Ivdellag, bolşevism

Este un volum de memorii, expuse de Maria Nestor-Şoimu, născută la 2 decembrie 1911, în satul Parcani, raionul Soroca, şi Elena Şoimu-Postolachi, fiica Mariei, născută la 18 ianuarie 1931, în satul Heciul Vechi, raionul Sângerei. În noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941, familia Şoimu – capul familiei, preotul Porfirie Şoimu, soţia Maria, fiica acestora Elena şi fiul de 7 ani, Mihail, au fost ridicaţi şi trimişi în Siberia[2] (regiunea Tomsk, raionul Şegarca, localitatea Anastasievka).

Prima parte a cărţii (p. 13-265) sunt memoriile Mariei Nestor-Şoimu. Autoarea a descris viaţa familiei în care crescuse până la căsătorie, a prezentat rudele din partea mamei, Alexandra Coşciug, şi pe cele din partea tatălui, Eugen Nistor. Apoi a expus viaţa Liceului de fete „Domniţa Ruxandra” din Soroca, în care a învăţat Maria Nestor. Memoriile continuă cu portretul fratelui Anatolie („… era bun la suflet ca o pâine caldă, generos, omenos şi vesel”, p. 57), cu cel al surorii Olga („…era foarte modestă şi cinstită”, p. 114).

În 1973, 1982 şi 1985 fratele Mariei, Anatolie Nestor, stabilit cu traiul în România, a trimis un şir de scrisori rudelor lui din RSS Moldovenească, epistole pe care autoarea memoriilor le-a trecut în carte (p. 62 – 110). Scrisorile publicate demonstrează că autorul lor, Anatolie Nestor, a fost preocupat de istoria localităţii natale (comuna Parcani), de istoria altor sate din raionul Soroca şi informaţiile adunate de el pot servi ca bază documentară în cercetarea istoriei acestor localităţi. Continue reading →

Între 22 şi 23 februarie 2018, la Viniţa (Ucraina) şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifico-practică „Transformările memoriei istorice”. Conferinţa a fost organizată de Facultatea de Istorie a Universităţii Naţionale din Doneţk „Vasili Stus”.

Evenimentul ştiinţific a debutat cu câteva cuvinte de salut din partea organizatorilor. Astfel, dl prof. univ., dr.-hab. Roman Griniuk, rectorul Universităţii Naţionale din Doneţk „Vasili Stus”, a vorbit despre condiţiile noi, în care este nevoită să activeze instituţia pe care o conduce: în rezultatul acţiunilor criminale ale separatiştilor pro-ruşi din Doneţk Universitatea a fost nevoită să se evacueze la Viniţa, să găsească forţe şi resurse (materiale şi financiare) pentru a păstra atât corpul profesoral, cât şi studenţii, pentru a asigura procesul de studii în noile condiţii.

Apoi a vorbit dl conf. univ. dr. Iurii Temirov, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii, care a evidenţiat trăsăturile specifice ale facultăţii, pe care o conduce, a salutat participanţii la Conferinţă.

A urmat dna prof. univ., dr.–hab. Nadia Temirova, şefa Catedrei de domenii speciale ale ştiinţei istorice, care a evidenţiat scopul convocării Conferinţei internaţionale cu problematica Memoriei istorice, păstrării sau transformării acesteia etc. Continue reading →

Bolşevicii au distrus comunitatea lipovenească din Cahul

(Note de lectură: Pavel Liubici. Cahul. Volumul V, Lipovanca – „Sătucul meu scump”[1]

Rubrica „Pe urmele făuritorilor de istorie”

(Cahul – istorie şi memorie)

Născut la Cahul în 1947, autorul cărţii, Pavel Liubici a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. A studiat şi a publicat mai multe lucrări, inclusiv monografii, despre trecutul oraşului Cahul. Cartea de faţă este o continuare a cercetărilor, întreprinse de autor şi a fost consacrată istoriei comunităţii lipovenilor, stabiliţi în Cahul, modului lor de viaţă, credinţei lor. Un loc aparte este acordat destinului Catedralei „Acoperământul Maicii Domnului” din Cahul – monument arhitectural din secolul al XIX-lea.

Volumul a fost consacrat memoriei soţiei autorului, Ana Deriughin, lipoveancă, născută în 1942, deportată cu întreaga familie în Siberia în 1949.

Cartea cuprinde şase compartimente. Primul este întitulat „Lipovanca. Schiţă istorică privind comunitatea creştinilor de rit vechi din Cahul” (p. 11-47). Bazându-se pe studiile lui Valentin Zelenciuc şi pe tradiţia orală, autorul cărţii insistă asupra anului 1711 ca an în care, în preajma viitorului oraş Cahul, s-au stabilit primii lipoveni. Data este legată de campania de la Prut a ţarului Petru I al Rusiei, numit de autor „ţar-antihrist”. Autorul publică cifre, referitoare la numărul lipovenilor din Cahul, în perioada anilor 40 ai secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Astfel, în judeţul Cahul, în 1936, locuiau 8 750 de lipoveni (p. 15). Urmează studiul, referitor la etimologia cuvântului „lipovean”, după care autorul cărţii localizează prima aşezare a lipovenilor pe malul drept al râuleţului Frumoasa, pe teritoriul unde astăzi se află Catedrala Arhanghelii Mihail şi Gavriil (construită în anul 1850). În opinia autorului, lipovenii s-au stabilit cu traiul şi pe Dealul Lipovenesc, aşezarea fiind numită în documentele timpului (1948) Lipovanca (p. 22). Pe acest deal, în 1892, lipovenii au construit Catedrala Acoperământul Maicii Domnului. Autorul a expus informaţiile despre construirea altor biserici lipoveneşti, dar care nu s-au păstrat, precum şi despre soarta Catedralei menţionate: în 1947 serviciul religios a încetat şi sub acest motiv, în 1959, autorităţile comuniste au distrus Catedrala, vandalizând-o (p. 42 şi urm.). Nu a fost singura crimă, comisă de regimul comunist: odată cu vandalizarea şi pângărirea Catedralei Acoperământul Maicii Domnului, remarcă autorul, a fost ras de pe pământ şi cimitirul creştinilor ortodocşi de rit vechi (lipovenilor, p. 44). Continue reading →

AVIZ

Marţi, 13 februarie 2018, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, Sala Engleză, va avea loc şedinţa ordinară a Clubului Istoricilor din Republica Moldova (CIRM).

La ordinea de zi:

1. „Unele aspecte privind originea naţiunii române”. Prezintă domnul Igor Tortynzki, jurist, absolvent al Universităţii din Odesa, membru al Uniunii Polonezilor din Republica Moldova.

2. Probleme organizatorice.

3. Diverse. Continue reading →