Criza politică actuală se caracterizează prin absenţa unui guvern cu drepturi depline în exercitarea funcţiilor, prin proteste de stradă zilnice în faţa unor instituţii ale statului (pe 10-11 noiembrie – şi în faţa ANRE), prin amplasarea corturilor în centrul Capitalei (ale Platformei DA şi cele ale PSRM).

Şi până la demiterea Guvernului Streleţ lucrurile nu erau strălucite: în urma furtului din băncile RM a unui miliard de euro s-a devalorizat leul moldovenesc în comparaţie cu valutele liber convertibile, au crescut preţurile la mărfuri şi servicii, salariile, bursele şi pensiile rămânând neschimbate.

Pe data de 30 iulie 2015 a intrat în funcţie un nou guvern, prim-ministru fiind dl Valeriu Streleţ, deputat PLDM, vice-preşedinte al PLDM. Continue reading →

„Cetăţeanul” – aşa se numeşte ultimul film, proiectat în cadrul Zilelor Filmului Polonez, regia şi scenariul aparţinând lui Jerzy Stuhr.

Aşa cum a remarcat Dagmara Romanowska, autorul filmului, Jerzy Stuhr, „râde de toţi: de cei de dreapta şi de cei de stânga. De biserică şi de laici. De Securitate şi de Solidaritatea. De carierişti şi de combinatori. Şi chiar de Televiziunea Poloneză. Se uită la polonezi şi la istoria lor cu ochi aspru şi critic, dar cu inima deschisă. Provoacă, dar şi animă. Încurajează la un pic de autocritică, dar şi la detaşare”[1]. Continue reading →

Următorul film, vizionat de cinefilii chişinăuieni, se numeşte „Promisiunea”, regia aparţinând Annei Kazejak, scenariul – tot ei şi lui Magnus von Horn.

Sunt ecranizate scene din contemporaneitate, în prim-plan fiind adolescenţii, în plan secund – relaţiile acestora cu părinţii. Autorii filmului demonstrează convingător că problemele lipsei de comunicare între părinţi şi copii (adolescenţi), înstrăinarea treptată a primilor faţă de propriii lor copii, egoismul unora şi închiderea în sine a altora, poate duce la urmări dramatice. În cazul filmului dat – la omorârea conştientă a uneia din tinere.

Noile mijloace de comunicare între oameni – Skyp-ul şi Facebook-ul şi telefonia mobilă joacă un rol pozitiv în viaţa noastră, dar nu pot înlocui comunicarea directă interumană. Continue reading →

În cadrul Zilelor Filmului Polonez la Chişinău, duminică, 7 noiembrie 2015, a fost demonstrat filmul artistic „Varşovia 44”, regia şi scenariul aparţinând lui Jan Komasa.

Este vorba de expunerea cinematografică a unei pagini eroice, dar şi dramatice a celui de-al Doilea Război Mondial. Din septembrie 1939 până în septembrie 1944 Varşovia s-a aflat sub dominaţia Germaniei naziste. Ocupanţii germani şi-au aranjat, cu forţa armelor, un statut privilegiat, de stăpânitori. În film au fost prezentate câteva scene de acest fel: vagonul de tramvai a fost divizat în două – o parte spaţioasă pentru germani, alta, înghesuită, cu oameni pe dinafară – pentru polonezi. Sau scena dintr-un depozit de mărfuri, la care se angajase eroul filmului: ofiţerul german îl loveşte cu cravaşa peste faţă. Continue reading →

Începând cu 6 noiembrie 2015, în cinematograful „Odeon” din Chişinău, se desfăşoară „Zilele filmului polonez”, organizate de Ambasada Poloniei în Republica Moldova şi Institutul Polonez din Bucureşti. Genericul peliculelor cinematografice poloneze este „Filme despre curaj”.

Primul film demonstrat se numeşte „Dumnezeii”. Înaintea demonstrării filmului, în faţa cinefililor din sală, Excelenţa sa domnul Ambasador al Poloniei în R. Moldova Artur Mihalski s-a adresat cu un cuvânt de deschidere. Domnia sa a menţionat că filmele prezentate în cadrul programului au fost turnate în 2014, au fost înalt apreciate de critica de specialitate şi de publicul larg. Iată că, prin demonstrarea acestor filme, Varşovia oferă şi cinefililor moldoveni posibilitatea de a admira creaţia artiştilor polonezi.

Filmul „Dumnezeii” are drept subiect elucidarea eforturilor profesorului Zbigniew Religa (1938-2009), medic care a realizat primul transplant de inimă în Polonia şi care a înfruntat un şir de greutăţi ale regimului comunist şi unele prejudecăţi ale societăţii poloneze din anii 80 ai secolului trecut.

A doua peliculă demonstrată se întitulează „Jack Strong”. Este pseudonimul colonelului polonez Ryszard Kukliński (1930-2004), un militar talentat, tatăl căruia a luptat în rândurile Mişcării de Rezistenţă poloneze şi a murit într-un lagăr de concentrare nazist. Continue reading →

Ieri, 6 noiembrie 2o15, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Ştiinţifice a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi a avut loc lansarea celor două volume de memorii „Românii în Gulag”[1]. Evenimentul a fost moderat de dl. conf. univ. dr. Igor Cojocaru, decanul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe sociale.

Profesorul universitar Teo-Teodor Marşalcovschi a fost primul care a vorbit despre importanţa cărţilor prezentate publicului cititor. Domnia sa a analizat conţinutul studiilor de istorie recentă, prezentate în cele două volume, a îndemnat redactorii volumelor să continue activitatea în acest domeniu.

În faţa profesorilor şi studenţilor, prezenţi la eveniment, deosebit de impresionant a vorbit conf. univ. dr. Nicolae Cazacu. Domnia a apreciat înalt munca depusă de autorii studiilor introductive şi calitatea mărturiilor, expuse de respondenţi. În opinia distinsului istoric bălţean aceste documente ale martorilor oculari ai evenimentelor dramatice, prin care a trecut poporul nostru, completează mult înţelegerea mai profundă a trecutului nu prea îndepărtat al basarabenilor.

Prof. univ., dr. hab. Ion Gagim, decanul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, a intervenit cu un scurt discurs, vorbind, între altele, de suferinţele rudelor domniei sale, deportate în Siberia, în 1949. Continue reading →

BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA (BNRM)

Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”, USM

A V I Z

            În pofida situaţiei nefavorabile, prin care trece Republica Moldova, constatăm că există, totuşi, un interes faţă de trecutul românilor, al altor popoare din Europa şi Lume, interes manifestat atât de tineri, cât şi de oameni în vârstă. Şi subiectele ce stârnesc interesul oamenilor sunt diferite. Chiar dacă astăzi beneficiem de posibilităţi mari în privinţa informaţiilor, totuşi nimeni niciodată nu va înlocui graiul viu şi comunicarea directă între oameni. Iată de ce ne-am gândit la înfiinţarea unui Club de discuţii în care să analizăm diverse subiecte istorice, să citim şi să prezentăm cărţi de istorie, să facem schimb de idei şi opinii.

            În acest sens, INIS „ProMemoria”, în acord cu BNRM, invită pe cei împătimiţi de istorie la prima şedinţă a Clubului de discuţii, care va avea loc marţi, 10 noiembrie 2015, în Sala Europeană a BNRM (etajul 3).

            După câteva momente organizatorice vom prezenta şi discuta tema „Românii (basarabenii) în lagărele de muncă din regiunea Sverdlovsk”. Prezintă prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu.

            Începutul la ora 16.

            Comitetul de organizare al Clubului Istoricilor

            P.S. Avizul a fost publicat şi în săptămânalul “Literatura şi Arta”, 2015, 5 noiembrie.

           anatol_petrencu@yahoo.com

Ieri, 3 noiembrie 2015, la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din Moldova (USM) a avut loc lansarea celor două volume de memorii „Românii în Gulag”[1]. În faţa profesorilor şi studenţilor de la Istorie şi Filozofie au luat cuvântul prof. univ., dr.-hab. Ion Eremia, şeful Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, care a vorbit despre importanţa selectării şi prezentării ştiinţifice a mărturiilor supravieţuitorilor Gulagului.

Prof. univ., dr. hab. Valentin Tomuleţ, laureat al Premiului Naţional (2015) în domeniul Istoriei, a continuat prezentarea celor două volume, subliniind locul istoriei recente în cadrul istoriei contemporane, a comparat sursele memorialistice moderne (de exemplu, impresiile sau notele de drumeţie ale călătorilor străini în Ţările Române sau Basarabia (secolul al XIX-lea). Continue reading →

A încetat să bată inima profesorului Anton Moraru. Pentru noi, cei care l-am cunoscut, s-a creat un mare gol, un vid. Asta pentru că profesorul Moraru a fost unul dintre cei mai activi istorici basarabeni. A fost un specialist-tribun, un apărător veritabil al adevărului istoric. Profesorul Anton Moraru a intrat în conştiinţa colectivă prin monografiile sale şi prin publicistică, articolele lui fiind publicate, în special, pe paginile săptămânalului „Literatura şi Arta”.

Profesorul Anton Moraru a fost un om al vremurilor prin care a trecut. A scris şi pe timpul regimului sovietic. Dar a avut curajul să se dezică de acele texte, dictate de autorităţile comuniste, să se pocăiască public, de multe ori făcându-şi semnul crucii şi cerându-şi iertare. Asta spre deosebire de alţi propagandişti bolşevici care, în condiţiile de libertate şi în faţa unor tomuri voluminoase de documente inedite, secrete sau strict secrete (dar desecretizate în timpul restructurării lui Mihail Gorbaciov şi după dizolvarea URSS), nu au avut puterea interioară să se dezică de schemele ideologice vechi. Anton Moraru a făcut-o! Profesorul Anton Moraru nu numai că s-a dezis de propaganda bolşevică în domeniul istoriei, ci a însuşit şi a promovat ştiinţa istorică autentică. Este suficient să amintim monografia „Istoria Românilor. Basarabia şi Transnistria, 1812-1993”, un studiu remarcabil, apreciat înalt de specialişti şi citat deseori de istoricii din R. Moldova şi România, carte intrată în bibliografia obligatorie pentru istoria spaţiului Pruto-nistrean. Continue reading →

Boris Vasiliev a fost o personalitate distinsă, cunoscută în spaţiul românesc, dar şi peste frontierele acestuia, chiar şi peste Ocean (dacă avem în vedere călătoria dumnealui în Canada, Toronto, şi întâlnirile ce le-a avut cu românii de acolo).

B. Vasiliev a fost reprezentantul câtorva generaţii de cetăţeni ai URSS, cărora regimul antiuman al comunismului le-a luat copilăria. Născut în familia unui gospodar exemplar, ales primar al satului Molovata (pe atunci judeţul Orhei), în iunie 1941, Boris Vasiliev a fost deportat cu întreaga familie în Siberia pe motiv că tatăl său a promovat politica „altui stat”. După ce au trecut Nistrul, la Tiraspol, capii familiilor deportate, inclusiv Ilie Vasiliev, tatăl lui Boris, au fost despărţiţi de familii şi expediaţi deosebit, chipurile, pentru a pregăti locul nou de trai. Bineînţeles, aşa cum le era obiceiul, bolşevicii i-au minţit pe basarabeni: bărbaţii au fost duşi la munci silnice, în condiţii climaterice extreme, sumar îmbrăcaţi şi încălţaţi, şi hrăniţi foarte prost. Din acel moment Boris Vasiliev nu l-a mai văzut pe tată-său. Fiind în Siberia, în localitatea Tundrino, familia Vasiliev a aflat că capul familiei, Ilie Vasiliev, a decedat pe data de 13 martie 1943. Continue reading →