În ultimele şase zile au avut loc două evenimente neplăcute pentru democraţia din Republica Moldova. Primul se referă la vizita şefului Serviciului de Informare şi Securitate al RM Mihai Bălan la Moscova (10 iulie 2014) şi participarea acestuia la întâlnirea cu preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin. Întrebarea formulată de doamna Vitalia Pavlicenco este binevenită, logică şi la locul ei: „cine l-a trimis pe Mihai Bălan la Moscova, la Putin, mai ales când reprezentantul Ucrainei nu a fost şi noi ar trebui să ieşim din CSI, nu să „strângem legăturile” cu securiştii ruşi, care au rămas sovietici şi bolşevici, ca să nu mai vorbim de terorism şi extremism” [1].

De la semnarea de către preşedintele RM de atunci Mircea Snegur, la Alma-Ata, a tratatului de constituire a CSI ni s-a tot vorbit despre aderarea RM doar la acordurile economice, la nimic altceva. Realitatea demonstrează, însă, că lucrurile nu stau chiar aşa cum s-a declarat. În realitate oficialii moldoveni iau parte la consfătuiri (şi acceptă sugestii, ca să nu zic ordine) la Moscova, referitoare la secretele de stat şi de securitate a  Republicii Moldova. Continue reading →

Distinsa doamna Ana Vîlcu a rotunjit o frumoasă vârstă, prilej cu care doresc s-o felicit, să-i urez multă sănătate, dragoste şi respect din partea rudelor, prietenilor, tuturor celor care o cunosc.

La mulţi ani, doamna Ana Vîlcu şi toţi buni!

Doamna Ana Vîlcu s-a născut în satul Corneşti, raionul Ungheni, a absolvit Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie din Chişinău (USMF), specialitatea „psihiatrie”, a lucrat în cadrul Spitalului de Psihiatrie din orăşelul Codru, apoi în calitate de medic fizioterapeut în sanatoriul USMF. A educat două fiice. Este autoarea volumului „Europa e viitorul nostru” (2012), iar recent, în 2014, a scos de sub tipar o carte nouă, „Lacrimă vie… Ţară”[1]. Continue reading →

Miercuri, 9 iulie 2014, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu” a avut loc un eveniment cultural deosebit. Este vorba de prezentarea publică a operei distinsului scriitor român, de origine basarabeană, Paul Goma.

Moderatorul întrunirii, cunoscutul scriitor şi publicist Vlad Pohilă, a făcut o prezentare a omului Paul Goma şi a operei acestuia.

Criticul literar şi profesorul universitar Andrei Ţurcanu a vorbit despre eforturile depuse de domnia sa în vederea oferirii cetăţeniei Republicii Moldova domnului Paul Goma, demersurilor făcute de el în instanţele înalte administrative, despre problemele apărute la obţinerea paşaportului (Statul Francez a oferit disidentului Paul Goma nu doar azil politic şi protecţie, ci şi anumite indemnizaţii, destinate apatrizilor; asta pentru că regimul ceauşist îl lipsise de cetăţenia română. Odată primind cetăţenia R. Moldova, aceste ajutoare au fost sistate). Dl Andrei Ţurcanu a vorbit şi despre eforturile depuse în privinţa obţinerii de la Primăria Municipiului Chişinău a unui apartament sau a unei case pentru distinsul nostru scriitor. I s-a oferit, zice dl Andrei Ţurcanu, un subsol la marginea Chişinăului (strada se numeşte „Paris”!). Continue reading →

LECŢIE DE ISTORIE             

de Radu Pietreanu

Prietenul nostru din Canada, dl Nicolae POP, mi-a trimis prin poşta electronică o poezie cu un titlu intrigant „Lecţia de istorie” de Radu Pietreanu. Domnia sa o consideră genială şi întreabă dacă ştiam de ea?

Recunosc – nu, nu ştiam.

Consider că este o poezie bună, autorul ei reflectă o situaţie adevărată sau aproape de adevăr. Pentru a populariza textul de mai jos, am decis să-l plasez pe blog în speranţa că cititorii blogului vor găsi puţin timp, pentru a o citi şi mai mult timp pentru a medita asupra stării de lucruri.

A.P.

Aşa dar, LECŢIE DE ISTORIE             

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă, și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.
Continue reading →

Materialul de mai jos este despre gunoi în sensul direct al cuvântului.

Conform DEX, „gunoi” înseamnă „resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă”[1]. Dicţionarul nu indică locul, unde poate fi sau trebuie aruncat gunoiul. Astfel, gunoi vedem la tot pasul. În cele ce urmează voi prezenta un studiu referitor la felul gunoiului, văzut în parcul din Valea Morilor, în perioada iulie 2014.

Pe primul loc în topul „resturilor netrebuincioase care se aruncă” se află, incontestabil, mucurile de ţigări (chiştoacele). Chiştoace: mai lungi sau mai scurte, fumate până la filtru; cu filtre de diverse culori. Mucurile de ţigări pot fi văzute oriunde, la orice pas, dar mai ales în jurul scaunelor de pe faleza lacului sau din parc. Continue reading →

Astăzi, 6 iulie 2014, s-au împlinit 65 de ani de la deportarea în masă a basarabenilor (5 spre 6 iulie 1949), numit – „al doilea val” al deportărilor. În pofida faptului, că la 10 decembrie 1948 URSS, alături de statele membre ale ONU, a semnat Declaraţia universală a drepturilor omului, prin care se obliga să aibă o atitudine umană faţă de oameni, regimul comunist de ocupaţie a organizat un nou „val” de deportări. Peste 35 000 de oameni din numita RSS Moldovenească au fost ridicaţi noaptea, urcaţi în trenuri şi duşi cu forţa în Siberia. Între aceştia – copii, femei, bătrâni, bolnavi, invalizi. Regimul sovietic a comis o crimă de neimaginat faţă de poporul nostru. Asta pentru că au fost duşi de la locurile de baştină oamenii gospodari, care puteau fi modele de activitate pentru ceilalţi locuitori ai satelor, erau sprijinul comunităţilor în care locuiau, oameni care puteau opune o rezistenţă concretă fărădelegilor administraţiei comuniste. Oamenii ridicaţi şi-au pierdut pentru totdeauna statutul social pe care l-au avut, au fost denigraţi pe nedrept ca fiind „duşmani ai poporului”, iar această amprentă s-a extins şi asupra descendenţilor lor. Continue reading →

Ieri, 4 iulie 2014, în ajunul împlinirii a 65 de ani de la deportarea din 5 spre 6 iulie 1949, Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” a lansat volumul „Românii în Gulag. Memorii, mărturii, documente”[1]. Este vorba de 12 interviuri, realizate de Igor Cereteu, Ludmila D. Cojocaru, Alexandru Gorgan şi Lidia Pădureac. Cei intervievaţi – supravieţuitori ai deportărilor – sunt: Vasile Fetescu, Nadejda Pascal, Gheorghe Bunescu, Vasile Cercavschi, Viorica Ilaşciuc, Aref Leancă, Elena Catelli, Filip Plăcintă şi Iulia Oprea, Vasile Frunze, Maria Zmău, Ion Caras, Maria Grozavu. Cartea include, de asemenea, „Bibliografia memoriei (1989-2013). Deportările staliniste în RSSM. Memorii, mărturii, documente de istorie orală”, alcătuită de Ludmila Cojocaru. Tot dumneaei este autoarea post-feţei, întitulate „Deportările staliniste – o traumă a memoriei românilor basarabeni”. Cartea cuprinde Indice de nume şi toponime. Continue reading →

Fără îndoială, data de 2 iulie 2014 va rămâne una istorică pentru R. Moldova: cu majoritatea voturilor, deputaţii au ratificat Tratatul de asociere la Uniunea Europeană. Asta în pofida presiunilor venite dinspre Estul agresiv, ale agenturii acestuia, gălăgioasă, dar lipsită de susţinerea maselor. Demisia ministrului pro-rus al Economiei, dlui V. Lazăr, este simptomatică în acest sens. Să sperăm că şi Dodon cu echipa se va dezumfla, că autorităţile statului independent şi suveran Republica Moldova vor găsi ac de cojocul lui Furmuzal, membru al Guvernului, dar adversar deschis al integrităţii teritoriale a R. Moldova. În perspectivă, sperăm, partida pro-rusească din R. Moldova se va conforma realităţilor obiective, se va supune regulilor Statului de Drept şi, în general, se va implica în activităţi pozitive, propice intereselor naţionale ale statului în care trăiesc.

Toate acestea pe de o parte. Continue reading →

În curând se vor împlini 65 de ani de la cel de-al doilea „val” al deportărilor din RSS Moldovenească.

După implicarea basarabenilor pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, după mobilizarea forţată, în primăvara-vara anului 1944, în Armata roşie şi trimiterea multora dintre ei pe cele mai primejdioase sectoare ale Frontului de Est, iar apoi – şi în câmpiile Manciuriei, în războiul URSS împotriva Japoniei, mulţi consângeni s-au confruntat cu o altă crimă antiumană fără precedent: foametea provocată în 1946-1947 (au murit în chinurile groaznice ale lipsei de produse alimentare peste 200 000 de oameni). Continue reading →

            În perioada 23-27 iunie 2014, împreună cu un grup de studenţi de la anii 1-3 de studii ai Facultăţii de Istorie şi Filozofie, am realizat o vizită de documentare în România.

            Primul obiectiv istorico-cultural şi de spiritualitate ortodoxă română a fost Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Situată la poalele munţilor Făgăraş, mănăstirea a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, între anii 1688-1714. Confruntările religioase din Transilvania, supusă vremelnic Austro-Ungariei, au dus nu doar la persecutarea ortodocşilor, ci şi la distrugerea lăcaşurilor sfinte ale acestora. Aşa cum remarcă stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, arhimandritul Ilarion Urs, într-o broşură consacrată Mănăstirii, numai generalul vienez Bukow a distrus în Transilvania „mai mult de 150 de mănăstiri”[1]. Aceiaşi soartă a avut-o şi Mănăstirea Brâncoveanu: în 1785 a fost distrusă. Continue reading →