Autorul articolului este dl Nicolae Negru. Articolul se numeşte „Moldova împărţită în patru, eliberare au ocupaţie?” Asta pentru că degrabă vine 28 iunie şi o parte din mass-media va întreba din nou: eliberare sau ocupaţie? Eu la astfel de „dezbateri” nu mai merg. Nu văd rostul.

Dl Nicolae Negru a formulat foarte corect întrebările: „Violul – crimă sau iubire?” sau „Tâlhăria – furt sau binefacere?” „Dacă violatorul, scrie în continuare dl N. Negru, îi cumpără victimei şaluri, bijuterii (adică investeşte) şi îi propune să o ia în căsătorie (o tratează ca pe un egal), nu am putea [oare] să-l iertăm, considerând că a procedat din surplus de iubire?”

Tonalitatea dată de dl N. Negru este absolut corectă, binevenită şi actuală. În cazul anexării Basarabiei la Rusia nu poate fi vorba de două „opinii”: furtul nu poate fi calificat altfel decât furt. Urmările acelui furt teritorial au fost catastrofale pentru moldovenii rupţi în două părţi de ruşi: cei rămaşi sub dominaţie străină au fost lipsiţi de perspectivele vieţii naţionale, spirituale, au fost lipsiţi de procesele de modernizare (europenizare), prin care au trecut consângenii noştri de dincolo de Prut, dar şi alte popoare din centrul şi estul Europei. Continue reading →

     Ieri am avut o zi deosebită.

Excelenţa Sa, Ambasadorul Poloniei la Chişinău, Bogumił Luft mi-a înmânat Ordinul Crucea de Merit de Argint, decernată de ES Preşedintele Poloniei Bronisław Komorowski.

Aduc şi pe această cale sincere mulţumiri Preşedintelui Poliniei Bronisław Komorowski, colaboratorilor Ambasadei Poloniei la Chişinău, tuturor prietenilor polonezi pentru această înaltă apreciere a activităţii subsemnatului în vederea studierii şi predării Istoriei polonezilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada postbelică.

Citez mai jos din informaţia Agenţiei de ştiri Infotag cuvintele domnului Ambasador Bogumił Luft, rostite în cadrul ceremoniei de înmânare a înaltei distincţii: „Dvs. aţi scris mult despre Polonia şi despre evenimentele foarte dureroase din istoria noastră, demonstrând un interes special pentru Polonia. Totodată, prin munca Dvs., aţi reuşit să promovaţi valorile culturi poloneze în Moldova, fapt pentru care vă suntem recunoscători”. Continue reading →

Astăzi se împlinesc 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti prin care Imperiul Otoman ceda, iar Imperiul Rus anexa o jumătate din Principatul Moldovei, teritoriu numit în 1813 Basarabia.

Toate relele, neîmplinirile, strădaniile, de atunci ni se trag. Moldova, intrată împotriva voinţei ei, sub stăpânire străină, a fost exclusă din procesele de modernizare, desfăşurate în Europa Occidentală şi Centrală. Aflate la acelaşi (sau aproape acelaşi) nivel de dezvoltare economică şi socială cu statele vecine, Basarabia nu a mai progresat în ritmurile statelor europene. Am rămas în urma acelora cu 100 de ani!

Cultura, viaţa spirituală, educaţia au fost anihilate şi ele. Către 1917 gubernia Basarabia era cea mai săracă şi subdezvoltată economic în comparaţie cu alte gubernii ale Imperiului ţarist, iar ştiinţa de carte era sub orice nivel. Continue reading →

La chemarea săptămânalului „Literatura şi Arta”[1], astăzi, 13 mai 2012, la Chişinău, au avut loc acţiuni comemorative, prilejuite de împlinirea a 200 de ani de la anexarea unei jumătăţi a Principatului Moldova (numită ceva mai târziu – Basarabia) de către Imperiul ţarist. Manifestaţiile au fost organizate de Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, Asociaţia Veteranilor Războiului din 1992 „Tiras-Tighina”, cu susţinerea Consiliului Naţional al Unirii, a Asociaţiei „Acţiunea 2012” şi a altor organizaţii neguvernamentale. Memoraţi, vă rog, cuvântul „neguvernamentale”. Asta pentru că vom reveni ceva mai jos.

Între ora 13 şi 14, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în auzul cântecelor patriotice româneşti, s-au adunat mii de oameni. În preajma Arcului de Triumf s-au adunat un mănunchi de ultra-patrioţi „moldoveni” cu câteva drapele bicolore (roşu-albastru). În opinia acestor rătăciţi ai sorţii, bicolorul roşu-albastru, chipurile ar fi „drapelul” lui Ştefan cel Mare. Nimic mai fals! În realitate, din câte se zvoneşte prin Târgul Chişinăului, un oarecare student de la Şcoala de Antropologie a lui Mark Tkaciuk, ar fi inventatorul (născocitorul) acestui bicolor. Probabil, numitul student s-o fi inspirat de la culorile robinetului (roşu – apă caldă, atunci când este; şi albastru – apă rece). Astfel, drapelul bicolor roşu-albastru ar fi potrivit pentru Întreprinderea „Apă-canal” Chişinău, da nu drapel de stat pentru R. Moldova. Continue reading →

Astăzi, 12 mai 2012, la Ungheni a avut loc Conferinţa teoretico-ştiinţifică „200 ani de la anexarea Basarabiei”, eveniment la care au participat profesorii de istorie, precum şi liceeni, îndrăgostiţi de Muza Clio, învingători ai Olimpiadei raionale la Istorie.

Dl Alexandru Ciuvaga, vicepreşedintele raionului Ungheni, şeful Direcţiei generale Învăţământ, tineret şi sport, s-a adresat celor prezenţi cu un cuvânt de salut. Organizatorii Conferinţei au considerat necesar de a elogia liceenii care s-au evidenţiat prin cunoştinţe profunde, luând locuri premiante la Olimpiada de Istorie.

Prima elevă, invitată pentru oferirea Diplomei de menţiune, a fost dra Adriana Ţurcan (Liceul teoretic „Gheorghe Asachi”, Ungheni), urmată de Ion Scorobogaci (Liceul teoretic, Sculeni) şi Ion Sococol (Liceul teoretic „Vasile Alecsandri”, Ungheni). Au urmat trei liceeni care au ocupat locul III: Ion Maxim (Liceul teoretic „Elada”), Cristina Landa (Liceul teoretic „Mihai Eminescu”) şi Lucian Primac (Liceul teoretic „Gheorghe Asachi”, Ungheni). Comisia raională de organizare a Olimpiadei la Istorie a menţionat, de asemenea, lucrările a încă trei liceeni: Mihai Procopciuc (Liceul teoretic „Alexei Mateevici”), Elena Polinicenco (Liceul teoretic „Dimitrie Cantemir” şi Ana Bordeniuc (Liceul teoretic „Alexandr Puşkin). Continue reading →

Forfotă mare, prilejuită de 9 mai. În unele mijloace de informare în masă, tradiţionale sau electronice, au fost plasate articole ultra-laudative la adresa Armatei roşii „eliberatoare”, felicitări linguşitoare, închinate veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial din cadrul Armatei roşii (unele postate chiar pe acest portal de informaţii), panouri uriaşe cu ocazia „Zilei Victoriei” în capitala Republicii Moldova (RM), milioane de panglici „Sfântul Gheorghe”, miting şi depuneri de flori la Memorialul Eternitate, ridicat în memoria aceleiaşi Armate roşii. Cei trei conducători ai RM nu au pierdut prilejul pentru a adresa cuvinte de mulţumire Eliberatorului Rus. Dintre cei trei, cel mai patetic a fost dl Marian Lupu. După ce a repetat o teză falsă stalinistă cum că suntem o naţiune „moldovenească”, preşedintele Legislativului a continuat: „Felicitări, dragii mei, cu un foarte profund, cu plecăciune, „Mulţumesc”, pentru victoria, care ne-aţi asigurat-o şi care ne-aţi adus-o; şi pe această cale ne-aţi oferit şansa la viaţă şi ne-aţi oferit şansa pentru prezent şi pentru viitor”. Vă propun să analizăm aceste cuvinte minunate ale spicherului moldovean Marian Ilici Lupu: Continue reading →

Se apropie 9 mai. Mare vânzoleală în RM, mai ales în Chişinău. Este momentul „fierberii” elementelor de stânga, începând cu PCRM şi aripa lui comsomolistă (uniunea tineretului comunist) şi încheind cu numiţii „patrioţi” ai Moldovei (în realitate sunt patrioţi ai Rusiei). Chişinăul e împânzit cu panouri uriaşe ce au simboluri ale militarismului sovietic şi sloganul „Felicitări cu ocazia Victorie!” sau „9 mai – ziua Victoriei!”. Deja nu mai este nici o surpriză pentru nimeni: în ajunul zilei de 9 mai echipe de tineri, vorbitori de limbă rusă, împart în stânga şi în dreapta o panglică bicoloră, numită „Sfântul Gheorghe”.

Am ascultat explicaţiile unuia din conducătorii Ligii Tineretului Rus (LTR) despre semnificaţia acestei panglici. Tânărul respectiv căuta argumente „pro” în ortodoxie (Sfântul Gheorghe răpune balaurul; Sfântul Gheorghe – „ocrotitor al victorioşilor” etc.) Dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă promotorii activi ai „panglicii”, de ce atunci nu se distribuie această panglică cu ocazia altor victorii, în cazul altor războaie? Continue reading →

Ieri, 4 mai 2012, la Universitatea de Stat din Chişinău (USM) a avut loc un eveniment deosebit. Este vorba de decernarea titlului onorific de Doctor Honoris Causa distinsului nostru coleg de la Iaşi, arheolog şi istoric medievist, membru-corespondent al Academiei Române, dl Victor Spinei.

Festivitatea a fost deschisă de dl rector al USM, prof. univ., dr. hab. Gheorghe Ciocanu, preşedintele Senatului USM.

Prof. univ., dr. hab. Ion Niculiţă, şeful Catedrei de Arheologie şi Istorie Veche a prezentat personalitatea, opera ştiinţifică şi pedagogică a domnului Victor Spinei. Născut la 26 octombrie 1943, la Lozova, judeţul Lăpuşna (astăzi – raionul Străşeni), Victor Spinei, împreună cu familia, a fost nevoit, un an mai târziu, să ia calea pribegiei. După încheierea războiului, familia Spinei s-a stabilit cu traiul în Iaşi; în acest oraş dl Victor Spinei a absolvit liceul „Constantin Negruzzi”, apoi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (1961-1966). După absolvirea Universităţii, dl Victor Spinei a trecut cursuri de specializare la Universitatea din Saarbrücken (RFG), după care a beneficiat de burse şi stagii de documentare în peste 20 de ţări. În 1977 a susţinut teza de doctorat cu tema „Moldova în secolele XI-XIV”. Dl Victor Spinei este autorul a numeroase studii monografice, articole, publicate în reviste de specialitate din România şi din alte ţări. Este profesor titular la Catedra de Istorie Universală (1995-1999) şi Catedra de Istorie Veche şi Arheologie (din 1999), membru în comitete şi colegii de redacţie a numeroase reviste de specialitate[1]. Continue reading →

Recent a fost scoasă de sub tipar monografia profesorului universitar, doctor habilitat Boris Vizer, consacrată analizei economiei şi situaţiei sociale a populaţiei din RSS Moldovenească în perioada anilor 40-80 ai secolului trecut[1]. Structurată în şase capitole, lucrarea cuprinde studii privind probleme fundamentale ale istoriei noastre nu prea îndepărtate şi – în final – cititorul este răsplătit cu o cunoaştere profundă a cauzelor sărăciei şi mizeriei, în care ne bălăcim şi astăzi, noi, cei din Republica Moldova.

Primul capitol a fost consacrat prezentării de ansamblu a istoriografiei problemei (autorul scrie corect: „Schiţe istoriografice…”). Tot aici, dl profesor B. Vizer demonstrează că liderii bolşevici nu aveau o viziune clară asupra societăţii, pe care doreau s-o construiască. Autorul aminteşte: în viziunea lui K. Marx şi F. Engels socialismul putea fi edificat în cadrul unei societăţi cu un nivel înalt de dezvoltare economică, socială, intelectuală etc., nu într-o ţară preponderent agrară, aşa cum se prezenta Rusia, rămasă economic în urma statelor avansate din Occident. În opinia autorului monografiei, „economia sovietică a fost de fapt o economie capitalistă cu unele trăsături feudale, inclusiv ale feudalismului despotic oriental” (p. 29). În perspectivă, în alte pagini, dl profesor va scrie şi despre societatea sovietică ca una cu trăsături sclavagiste, ceea ce este adevărat. Continue reading →